Un atac de cord, cunoscut și sub numele de infarct miocardic, apare atunci când fluxul de sânge către o parte a inimii este blocat, provocând leziuni ale mușchiului inimii. Această afecțiune este de obicei diagnosticată printr-o combinație de simptome, rezultate ale electrocardiogramei (EKG) și teste de sânge pentru măsurarea enzimelor cardiace.

De obicei, atunci când un pacient se confruntă cu dureri în piept, primul test de diagnostic care este efectuat este un EKG. Un EKG este un test non-invaziv care măsoară activitatea electrică a inimii. Poate detecta ritmuri cardiace anormale, semne ale unui atac de cord anterior sau modificări ale structurii sau funcției inimii care pot indica un atac de cord actual.
Dacă un EKG este anormal și sugerează un atac de cord, apoi sunt efectuate teste de sânge pentru a măsura nivelurile enzimelor cardiace. Enzimele cardiace sunt proteine eliberate de mușchiul inimii atunci când este deteriorat. Cele mai frecvente enzime cardiace care sunt măsurate sunt troponina și creatinkinaza.
Dacă EKG și testele de sânge sunt ambele pozitive pentru un atac de cord, pacientul este de obicei tratat cu medicamente și, în unele cazuri, poate necesita o intervenție, cum ar fi angioplastia sau operația de bypass. Cu toate acestea, există unele cazuri în care EKG și testele de sânge sunt normale, dar pacientul prezintă totuși simptomele unui atac de cord.
O posibilă explicație pentru acest scenariu este că pacientul se confruntă cu o formă variantă de angină numită angina Prinzmetal. Acest tip de angină este cauzată de un spasm al arterelor coronare, care poate provoca dureri în piept și alte simptome care sunt similare cu simptomele unui atac de cord. Spasmul poate fi tranzitoriu, ceea ce înseamnă că până când pacientul ajunge la spital, EKG-ul și analizele de sânge sunt normale.
O altă posibilă explicație este că EKG-ul și testele de sânge nu sunt suficient de sensibile pentru a detecta un atac de cord. În unele cazuri, afectarea mușchiului inimii poate fi mică sau localizată, iar EKG și testele de sânge s-ar putea să nu o poată detecta. Acest lucru poate apărea la pacienții cu diabet zaharat sau cu boală cronică de rinichi, deoarece aceste afecțiuni pot afecta acuratețea testelor.
În cele din urmă, este, de asemenea, posibil ca pacientul să se confrunte cu simptomele unui atac de cord, dar cauza nu este legată de inimă. De exemplu, embolia pulmonară (un cheag de sânge în plămâni) poate provoca dureri în piept și dificultăți de respirație care pot fi confundate cu un atac de cord. Alte afecțiuni, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian sau anxietatea, pot provoca, de asemenea, dureri în piept care sunt similare cu un atac de cord.
În concluzie, în timp ce un EKG și testele de sânge sunt instrumente importante de diagnosticare pentru un atac de cord, există situații în care este posibil să nu fie capabile să detecteze afecțiunea chiar și atunci când un pacient se confruntă cu simptome. Prin urmare, trebuie să solicitați asistență medicală dacă aveți semne sau simptome ale unui atac de cord, cum ar fi durere în piept, dificultăți de respirație sau greață, chiar dacă testele de diagnostic revin la normal. Medicul dumneavoastră de sănătate vă poate ajuta să determinați cauza simptomelor dumneavoastră și să vă ofere un tratament adecvat.
Discussion about this post