Iontophoresis (iontoforeza) este un proces de administrare transdermică de medicamente prin utilizarea unui gradient de tensiune pe piele. Moleculele sunt transportate în stratul cornos prin electroforeză și electroosmoză, iar câmpul electric poate crește, de asemenea, permeabilitatea pielii. Aceste fenomene, direct și indirect, constituie transport activ al materiei datorită unui curent electric aplicat. Transportul este măsurat în unități de flux chimic, de obicei μmol/(cm2*ora). Iontoforeza are aplicații experimentale, terapeutice și diagnostice.

Utilizări ale iontophoresis
Utilizări de laborator
Iontophoresis este util în experimentele de laborator, în special în neurofarmacologie. Moleculele transmițătoare transmit în mod natural semnale între neuroni. Prin tehnici microelectroforetice, inclusiv microiontoforeza, neurotransmițătorii și alți agenți chimici pot fi administrați artificial foarte aproape de neuronii vii și funcționali în mod natural, a căror activitate poate fi înregistrată simultan. Această metodă este utilizată pentru a elucida proprietățile lor farmacologice și rolurile naturale.
Utilizări terapeutice
Din punct de vedere terapeutic, administrarea electromotoare a medicamentelor (EMDA) eliberează un medicament sau o altă substanță chimică prin piele. Într-un fel de a vorbi, este o injecție fără ac și poate fi descrisă ca fiind neinvazivă. EMDA este diferit de plasturii dermici, care nu se bazează pe un câmp electric. EMDA conduce o substanță încărcată, de obicei un medicament sau un agent bioactiv, transdermic prin forță electromotoare respingătoare, prin piele. Un curent electric mic este aplicat unei camere iontoforetice plasate pe piele, care conține un agent activ încărcat și vehiculul său solvent. O altă cameră sau un electrod de piele transportă curentul de retur. Una sau două camere sunt umplute cu o soluție care conține un ingredient activ și vehiculul său solvent. Camera încărcată pozitiv, numită anod, va respinge o specie chimică încărcată pozitiv, în timp ce camera încărcată negativ, numită catod, va respinge o specie încărcată negativ în piele.
Administrarea de medicamente electromotoare se efectuează pentru tratarea unor tipuri de hiperhidroză palmo-plantară. În tratamentul hiperhidrozei, apa de la robinet este adesea soluția aleasă pentru formele ușoare și medii. În cazurile foarte grave de hiperhidroză, se poate folosi o soluție care conține bromură de glicopironiu sau glicopirolat, un inhibitor colinergic.


Utilizări pentru diagnosticare
Iontoforeza acetilcolinei este utilizată în cercetare ca o modalitate de a testa sănătatea endoteliului prin stimularea generării dependente de endoteliu de oxid nitric și vasodilatația microvasculară ulterioară. Acetilcolina este încărcată pozitiv și, prin urmare, este plasată în camera anodică.
Ionoforeza cu pilocarpină este adesea folosită pentru a stimula secreția sudoripare, ca parte a diagnosticului fibrozei chistice.
Ionoforeza inversă este o tehnică prin care moleculele sunt îndepărtate din interiorul corpului pentru detectare. Încărcarea negativă a pielii la pH tampon face ca aceasta să fie permselectivă pentru cationi precum ionii de sodiu și potasiu, permițând iontoforeza care provoacă electroosmoza, curgerea solventului către anod. Electroosmoza determină apoi electroforeza, prin care moleculele neutre, inclusiv glucoza, sunt transportate pe piele. Acest lucru este utilizat în prezent în dispozitive precum GlucoWatch, care permite detectarea glucozei din sânge peste straturile pielii.
Discussion about this post