Ce trebuie să știți despre sindromul post-polio

Ce cauzează sindromul post-polio?

Cauza exactă a PPS este necunoscut. Experții cred că PPS se poate dezvolta ca urmare a stresului asupra neuronilor motori de la o infecție anterioară cu poliomielită. Deși s-ar putea să vă recuperați de la infecția inițială, este posibil să aveți totuși o deteriorare treptată a acestor neuroni.

La început, este posibil să nu aveți simptome de degenerare a nervilor post-polio, deoarece este un proces lent. Acest lucru poate explica de ce slăbiciunea musculară și alte simptome ale PPS se dezvoltă mult mai târziu în viață.

Care sunt simptomele sindromului post-polio?

Simptomele PPS pot începe până la 15 până la 40 de ani după ce v-ați recuperat de la o infecție inițială cu poliovirus. Simptomele posibile includ:

• oboseală inexplicabilă
• slăbiciune musculară care se agravează treptat
• scăderea treptată a mărimii musculare

• scăderea rezistenței în timpul activităților de zi cu zi

• dureri articulare
• curbura coloanei vertebrale (scolioza)
• tulburări de somn

Unele persoane cu PPS pot experimenta doar simptome minore. Alții ar putea întâmpina probleme mai severe cu pierderea masei musculare și a funcției.

Când să contactați un medic

Contactați un medic pentru orice oboseală inexplicabilă, dureri articulare sau slăbiciune musculară. Dacă ați avut poliomielita, asigurați-vă că vă informați medicul. Ei ar putea considera PPS ca o cauză potențială a simptomelor dumneavoastră.

Cum diagnostichează medicii sindromul post-polio?

Nu există un singur instrument de diagnostic pe care medicii îl folosesc pentru a diagnostica PPS. Un medic va efectua mai întâi un examen fizic pentru a vă evalua dimensiunea și forța musculară, reflexele și senzația. Ei pot continua cu imagistică și alte teste dacă aveți:

• antecedente de infecție cu poliomielita

• atrofie și slăbiciune musculară

• alte posibile simptome PPS pt cel putin 1 an

Un medic va dori probabil să excludă alte cauze posibile ale simptomelor dumneavoastră, cum ar fi:

• interventie chirurgicala recenta
• leziune acută
• o lipsă generală de activitate fizică din alte motive

Un medic va trebui, de asemenea, să excludă afecțiunile neurologice și anomaliile scheletice.

Un medic poate folosi oricare dintre următoarele teste pentru a-i ajuta să diagnosticheze PPS:

• Scanarea CT a măduvei spinării

• RMN, care va oferi și imagini detaliate ale coloanei vertebrale

• analiza lichidului cefalorahidian pentru a exclude alte afecțiuni medicale, cum ar fi scleroza multiplă

• biopsie musculară, care implică prelevarea unei mici mostre de țesut muscular și trimiterea acesteia la un laborator pentru analize suplimentare

• studiu electrofiziologic pentru evaluarea funcției nervoase și musculare

Care este tratamentul pentru sindromul post-polio?

În prezent, nu există un tratament cunoscut pentru PPS. Deteriorarea neuronilor afectați este ireversibil.

Dar există pași pe care îi puteți lua pentru a ajuta la gestionarea simptomelor PPS. Acești pași vă pot ajuta să vă îmbunătățiți mobilitatea și capacitatea generală de a face sarcinile de zi cu zi.

De exemplu, puteți lua în considerare utilizarea mijloacelor de mobilitate, cum ar fi dispozitivele ortezante. Uneltele mecanice de atingere vă pot ajuta să vă faceți rutina zilnică mai ușoară și mai puțin obositoare.

Deși nu există niciun medicament aprobat în mod special pentru PPS, un medic poate recomanda medicamente antiinflamatoare fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă. Acestea pot ajuta la ameliorarea durerii și disconfortului la nivelul mușchilor, articulațiilor și coloanei vertebrale.

În plus, un medic vă poate recomanda consiliere individuală sau de familie pentru a vă ajuta să faceți față unora dintre schimbările pe care le experimentați cu PPS. De asemenea, puteți lua în considerare un grup de sprijin pentru a vă conecta cu alții care trec prin experiențe similare.

Stil de viață și dietă cu sindrom post-polio

Dacă un medic primar diagnostichează PPS, vă poate trimite la un specialist neuromuscular, cum ar fi un neurolog. Un specialist poate oferi modificări specifice ale stilului de viață și dietei pentru a sprijini gestionarea PPS.

Posibilitățile includ:

• exerciții cardiopulmonare de rezistență, cum ar fi mersul pe jos sau joggingul (numai sub supravegherea unui medic sau a unui alt profesionist din domeniul sănătății)

• exerciții care nu obosesc, sau cele care se fac timp de 10 minute la un moment dat, pentru a reduce oboseala în timp ce crește puterea
• menținerea unei greutăți moderate

• a avea o dietă echilibrată și a evita supraalimentarea

• renuntarea la fumat

Care sunt complicațiile potențiale ale sindromului post-polio?

Unii oameni cu PPS recupera fără complicații pe termen lung. Alții pot prezenta complicații mai grave, inclusiv:

• contracția mușchilor (atrofie)
• slăbiciune vizibilă
• cade
• fracturi
• osteoporoza
• paralizie

PPS poate duce, de asemenea, la insuficiență respiratorie. Despre 27% până la 36% dintre persoanele cu o infecție anterioară cu poliomielita au probleme de respirație, cum ar fi dificultăți de respirație sau apnee în somn.

Care sunt perspectivele pentru persoanele cu sindrom post-polio?

Este rar pentru a dezvolta complicații care pun viața în pericol de la PPS. Dar dacă dezvoltați atrofie musculară sau slăbiciune pe termen lung din cauza PPS, aceasta ar putea interfera cu mobilitatea și capacitatea generală de a îndeplini sarcinile zilnice pe cont propriu.

Perspectiva dvs. poate depinde de cât de severe au fost simptomele inițiale ale poliomielitei. In conformitate cu Institutul Național de Tulburări Neurologice și AVCun caz mai sever de poliomielita când erați mai tânăr poate duce la PPS mai severă.

Ce mărește riscul meu de sindrom post-polio?

Doar persoanele care au avut o infecție anterioară cu poliovirus dezvoltă PPS.

Experții nu înțeleg pe deplin de ce unii oameni care au avut poliomielita dezvoltă PPS, iar alții nu. Studiile au sugerat că următorii factori vă pot crește riscul de PPS:

• un caz mai sever de poliomielita acută
• vârsta mai înaintată la debutul infecției inițiale cu poliomielita
• fiind desemnată femeie la naștere
• utilizarea ventilației mecanice în timpul infecției inițiale
• niveluri ridicate de activitate fizică

Cum pot preveni sindromul post-polio?

Datorită naturii imprevizibile a PPS, nu există nicio modalitate cunoscută de a-l preveni. Dar vă puteți asigura că discutați cu un medic dacă aveți posibile simptome PPS.

Cu cât un medic diagnostichează mai devreme PPS, cu atât mai devreme poți lua măsuri pentru a-l gestiona.

Întrebări frecvente

Sindromul post-polio este contagios?

Nu. În timp ce poliovirusul în sine este extrem de contagioasăPPS nu este contagioasă. Apare la ani de la faza activă a infecției virale. Dacă aveți PPS, nu îl puteți transmite altcuiva.

Câți oameni care au supraviețuit poliomielitei vor avea sindrom post-polio?

PPS este relativ frecventă la supraviețuitorii poliomielitei. Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), 25% până la 40% dintre persoanele care supraviețuiesc infecției cu poliomielita vor dezvolta PPS. Unele estimări ajung la 85%.

Sindromul post-polio pune viața în pericol?

Spre deosebire de poliomielita, PPS este De obicei nu amenințător de viață. Dar PPS poate prezenta și alte riscuri pentru mobilitatea dumneavoastră, care pot reduce mișcările zilnice și pot afecta calitatea generală a vieții.

PPS este o afecțiune care se dezvoltă câțiva ani – de obicei zeci de ani – după ce vă recuperați de o infecție cu poliomielita. Deși severitatea simptomelor poate varia, este posibil să aveți o pierdere semnificativă a mușchilor și o slăbiciune generală.

Deși cauza exactă a PPS este necunoscută, cercetările sunt în desfășurare pentru a descoperi factori de risc concreti, inclusiv posibile legături imunologice. Acest lucru ar putea însemna detectarea mai devreme a PPS și posibile tratamente în viitor.