Cum să sprijiniți un adolescent cu tulburare de depersonalizare/derealizare

Sentimentele cronice de derealizare la adolescenți pot indica o afecțiune disociativă cunoscută sub numele de tulburare de depersonalizare/derealizare (DPDR).

Tulburarea de depersonalizare/derealizare (DPDR) este una dintre numeroasele tulburări disociative recunoscute în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, 5.th ediție, revizuire text (DSM-5-TR).

Afectează aproximativ 1% din populație și este cea mai răspândită în rândul adolescenților, adulților tineri și celor care trăiesc cu alte afecțiuni de sănătate mintală.

Deși este firesc ca adolescenții să manifeste o serie de comportamente detașate adesea atribuite „creșterii”, derealizarea regulată poate fi mai mult decât nemulțumirea adolescenților.

Ce este tulburarea de depersonalizare/derealizare?

DPDR este un tip de tulburare disociativă, o afecțiune în care simți o deconectare la mediul înconjurător și la lucrurile care te fac „tu”.

Aceasta include componente cheie ale „sinelui”, cum ar fi amintirile tale, comportamentele, gândurile, emoțiile și sentimentul tău despre cine ești.

Depersonalizarea și derealizarea sunt ambele experiențe de irealitate care alcătuiesc DPDR, dar doar unul trebuie să fie prezent pentru a primi un diagnostic. Puteți avea derealizare, depersonalizare sau ambele.

Irealitatea vs psihoza

Irealitatea și psihoza implică ambele percepția realității, dar nu sunt la fel.

Irealitatea este un termen folosit pentru a descrie lucruri care apar în realitate și care par ireale. Psihoza implică o viziune inexactă a realității.

În DPDR, testarea realității rămâne intactă, ceea ce înseamnă că percepi cu acuratețe realitatea chiar dacă te simți detașat de ea.

Semne și simptome de derealizare la adolescenți

DPDR poate implica simptome de depersonalizare și/sau derealizare.

Depersonalizarea apare atunci când te simți deconectat de identitatea ta sau de sinele tău, ca și cum ai fi în exterior, privind înăuntru.

Derealizarea este adesea descrisă ca o senzație de vis. Te simți separat de mediul înconjurător, ca și cum totul ar fi artificial. În derealizare, mediul tău poate părea distorsionat, încețoșat sau chiar exagerat în dimensiune.

Simptomele depersonalizării la adolescenți pot include:

  • pierderea memoriei
  • simtind ca si cum gandurile nu sunt ale lor
  • având capul să se simtă „plin de bumbac” sau altfel înăbușit/înăbușit
  • lipsa de conștientizare/recunoaștere a senzațiilor corporale precum foamea, setea sau libidoul
  • simțindu-se roboti sau nu stăpâni pe ei înșiși
  • amorțeală emoțională

Simptomele derealizării la adolescenți pot include:

  • distorsiunea timpului
  • un sentiment de nefamiliaritate în mediul obișnuit
  • simțindu-se ca și cum ar exista într-un vis sau se uită la un film
  • remarcă despre împrejurimile care par neclare, distorsionate sau nerealiste
  • auzind voci și sunete la fel de înăbușite sau neclare
  • simțind o legătură nefiresc de strânsă cu mediul înconjurător, de parcă ar fi parte din peisaj
  • deja vu
  • crezând că au vorbit deja când nu au vorbit
  • sentimentul de familiaritate sau sentimentul de a reveni într-un loc nou
  • îngrijorarea de a „înnebuni”

Ce cauzează derealizarea la copii?

Cauza exactă a DPDR este necunoscută. DSM-5-TR indică o legătură clară între DPDR și trauma interpersonală din copilărie, în special abuzul emoțional și neglijare.

Dar asta nu înseamnă că toate cazurile de DPDR sunt legate de evenimente traumatice.

„Derealizarea la copii poate fi cauzată de o serie de factori, inclusiv evenimente de viață stresante (cum ar fi abuzul sau trauma), boli psihiatrice, boli fizice și consumul de droguri”, explică Steve Carleton, asistent social clinic și director executiv la Gallus. Detox, Denver, Colorado.

„Copiii pot experimenta, de asemenea, derealizare ca urmare a unor probleme psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia.”

Ca și în alte tulburări disociative, DPDR poate fi modalitatea creierului tău de a face față circumstanțelor copleșitoare, creând o separare între tine și stresorul tău.

Modalități de a-ți susține adolescentul cu derealizare

Derealizarea cronică poate fi un indiciu că adolescentul tău se află într-o suferință semnificativă, dar îl poți ajuta să treacă prin această experiență provocatoare.

Validarea sentimentelor lor

Carleton recomandă să asculte adolescenții și să le iei în serios sentimentele.

„Acest lucru le demonstrează că ați auzit ceea ce au spus și le-ați înțeles experiența, ceea ce poate fi incredibil de liniştitor pentru un adolescent care se poate simţi copleşit de simptomele lor”, spune el.

De asemenea, poate ajuta la construirea comunicării și a încrederii, ceea ce îi poate face mai probabil să vină la dvs. atunci când au nevoie de sprijin.

Angajați-vă în mindfulness cu adolescentul dvs

Dr. Breylan Haizlip, consilier profesionist licențiat și profesor de psihologie din Puyallup, Washington, explică că mindfulness și meditația sunt unele dintre cele mai eficiente instrumente în gestionarea DPDR.

„Cea mai puternică modalitate prin care un adult poate implica un adolescent este să dezvolte o practică de meditație și mindfulness pentru ei înșiși”, spune ea.

Haizlip spune că darea exemplului ajută la reducerea asocierii dintre mindfulness și tratament și, în schimb, îl prezintă ca o abordare generală a bunăstării pozitive.

Fă din casă un sanctuar

Carleton sugerează crearea unui mediu calm pentru adolescentul tău. El spune că aceasta ar putea include:

  • locuri liniștite și confortabile în care să se relaxeze și să se relaxeze
  • evitarea conversațiilor sau activităților stresante
  • oferindu-le spațiul și timpul de care au nevoie pentru a-și procesa sentimentele

Făcând parte din viața lor

Petrecerea timpului de calitate împreună și încurajarea abilităților sănătoase de adaptare, cum ar fi yoga, jurnalul și terapia prin artă, pot ajuta, de asemenea, adolescenții să se simtă sprijiniți, spune Carleton.

Când să caute ajutor

Haizlip subliniază că, deoarece imprevizibilitatea pubertății poate arăta – și se simte – ca o tulburare de sănătate mintală, nu este întotdeauna ușor pentru părinți să știe când adolescentul lor are nevoie de ajutor.

În cele din urmă, nu este niciodată prea devreme să vorbiți cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, mai ales dacă simptomele derealizării la adolescenți provoacă suferință semnificativă sau interferează cu activitățile zilnice și relațiile interpersonale.

Opțiuni de tratament pentru DPDR

Nu există niciun medicament special pentru DPDR, deși anumite prescripții pot ajuta la gestionarea simptomelor de dispoziție.

Tratamentul se face cel mai frecvent prin psihoterapie. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este o terapie populară care vă ajută să învățați să recunoașteți, să înțelegeți și să controlați gândurile și sentimentele în DPDR.

Mindfulness, tehnicile de împământare și reducerea stresului pot face toate parte din CBT.

Desensibilizarea și reprocesarea mișcării oculare (EMDR) poate fi, de asemenea, utilă pentru condițiile de disociere. EMDR, folosit adesea în tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), folosește secvențierea specifică a mișcărilor oculare pentru a ajuta creierul să proceseze amintirile traumatice.

Concluzie

DPDR este un tip de tulburare disociativă întâlnită frecvent la adolescenți și adulții tineri. Este adesea asociată cu traume, dar poate fi cauzată și de stres extrem, consum de droguri, provocări coexistente de sănătate mintală și afecțiuni medicale subiacente.

DPDR poate fi intens și înfricoșător pentru adolescenți. Puteți ajuta să le atenuați temerile și să le oferi sprijin ascultând, comunicând deschis și încurajându-i să se angajeze în strategii alternative de coping.

Atunci când DPDR provoacă adolescentului dvs. deficiențe și suferință semnificative, vorbirea cu un profesionist în sănătate mintală vă poate ajuta.

Află mai multe

Discussion about this post

Recommended

Don't Miss