Distrugerea Stigmatului din jurul ADHD

Imaginează-ți că nu poți să citești un paragraf sau să urmezi o conversație fără ca mintea să rătăcească.

Pierderea noțiunii timpului este ceva pentru care ești cunoscut în rândul familiei și al prietenilor și se pare că nu poți respecta termenele limită, în ciuda eforturilor tale.

Tendința ta de a vorbi fără să te gândești uneori învinețește sentimentele. Ocazional, poți întrerupe oamenii pentru a nu uita ce vrei să spui.

Acum imaginați-vă că prietenii și familia vă spun că tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) nu este o afecțiune reală și ar trebui să încercați mai mult.

Ce este stigmatizarea ADHD?

Stigmatul este un stereotip sau o percepție negativă despre anumite caracteristici, adesea bazată pe dezinformare sau neînțelegere. Poate duce la consecințe dăunătoare, mai ales atunci când sănătatea este implicată. Condițiile de sănătate mintală sunt adesea supuse stigmatizării.

În ciuda creșterii cunoștințelor publice și a conștientizării stărilor de sănătate mintală, există mai multe neînțelegeri comune despre ADHD care duc la stigmatizare.

Potrivit copiilor și adulților cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (CHADD), aceste mituri includ următoarele:

  • Nu este o tulburare reală.
  • Afectează doar copiii și nu adulții.
  • Afectează doar băieții sau nu este la fel de gravă la fete și femei.
  • Este diagnosticat prea des.
  • Părintele prost duce la ADHD.
  • Persoanele cu ADHD sunt supramedicate.

Cum afectează stigmatizarea persoanelor cu ADHD

Stigmatul poate face dificil să trăiești cu ADHD. De asemenea, poate îngreuna părinții sau tutorii care au grijă de copiii cu ADHD.

Stigmatul ADHD poate provoca provocări în mediile sociale, profesionale și școlare. De asemenea, poate afecta modul în care o persoană cu ADHD se vede pe sine, mai ales dacă începe să creadă stereotipurile negative despre ADHD. Aceasta se numește stigmatizare interiorizată sau autostigmatizare.

Simptomele ADHD, cum ar fi impulsivitatea și neatenția, afectează funcționarea de zi cu zi și interacțiunile cu ceilalți. Conform cercetărilor din 2019, aceasta înseamnă că persoanele cu ADHD pot fi uneori percepute ca:

  • nepoliticos
  • nesigure
  • imatur
  • slab de caracter
  • disfuncțional din punct de vedere emoțional

Stigmatul poate determina persoanele cu ADHD și persoanele care îi îngrijesc să evite să caute îngrijire, ceea ce înseamnă diagnostic și tratament întârziat. ADHD netratat este legat de mai multe rezultate negative, potrivit unei analize de cercetare din 2015. Acestea includ:

  • anxietate
  • depresie
  • tulburări de personalitate
  • stimă de sine scazută
  • dificultăți de relație
  • instabilitate a muncii
  • interacțiuni problematice părinte-copil
  • tulburări legate de consumul de substanțe
  • rate mai mari de criminalitate și accidente de vehicule cu motor
  • rata de mortalitate crescută

Există, de asemenea, un stigmat legat de tratarea ADHD cu medicamente. Percepția greșită despre medicamentele ca fiind o „remediere ușoară” sau care compensează educația parentală inadecvată poate face ca persoanele cu ADHD să fie mai puțin probabil să caute tratament.

Stigmatul la diferite grupe de vârstă

ADHD este o afecțiune care afectează oameni de toate vârstele. Prin urmare, stigmatizarea poate afecta oamenii în orice etapă a vieții.

De exemplu, adulții cu ADHD se pot teme să-și dezvăluie diagnosticul la locul de muncă din cauza stigmatizării. Copiii se pot simți judecați de colegii lor la școală pentru comportamentele legate de ADHD, fiind dificil să se încadreze și să își facă prieteni.

Unele cercetări sugerează că copiii cu ADHD au șanse de patru ori mai mari de a fi respinși de semenii lor în comparație cu copiii neurotipici. Acest lucru se poate întâmpla chiar și după doar câteva ore de interacțiune.

La vârsta adultă, diferite tipuri de stigmatizare pot face mai dificil să trăiești cu ADHD. Participanții la un studiu din 2018 au raportat că au experimentat efecte de la:

  • stigmatizarea interiorizată
  • discriminare anticipată
  • stigmatizarea publicului perceput

În plus, mass-media acoperă, în general, povești despre ADHD la copiii din sala de clasă. Acest lucru creează impresia că adulții nu experimentează efectele ADHD și întărește ideea că ADHD nu este o afecțiune reală sau că se termină întotdeauna după copilărie.

În realitate, estimările sugerează că 50 până la 70 la sută dintre copiii cu ADHD vor continua să o aibă la vârsta adultă.

Cum afectează stigmatizarea îngrijitorilor

Îngrijirea unui copil cu ADHD poate avea propriile provocări. Mulți îngrijitori în această situație navighează pe stigmatizare.

Este posibil să te fi simțit analizat de alți părinți, de profesorii copilului și chiar de profesioniștii din domeniul sănătății. Stigmatul poate afecta alegerile de îngrijire și tratament pe care le faceți, cum ar fi să decideți dacă să-l puneți sau nu pe copilul dumneavoastră să ia medicamente.

Aceste sentimente pot fi cauzate de stigmatizarea afiliaților. Stigmatul afiliat este un tip de stigmatizare interiorizată care afectează membrii familiei sau îngrijitorii persoanelor cu o afecțiune, cum ar fi ADHD.

Cercetare din 2020 Stigmatul afiliat sugerat poate:

  • calitate mai scăzută a vieții
  • creste stresul
  • afectează nivelul de îngrijire acordat persoanei cu ADHD
  • conduce la o cooperare mai redusă cu profesioniștii din domeniul sănătății
  • provoacă atitudini negative față de diagnosticul și tratamentul ADHD

Cum să combateți stigmatizarea ADHD

Educația este un instrument puternic care poate reduce stigmatizarea. Cercetările au descoperit că contactul personal cu persoanele care au ADHD și educația despre miturile ADHD sunt două modalități eficiente de a reduce stigmatizarea.

Dacă doriți să ajutați la combaterea stigmatizării ADHD, luați în considerare distribuirea:

  • Propria ta poveste. Dacă trăiți cu ADHD sau aveți grijă de un copil cu ADHD, puteți crește gradul de conștientizare împărtășindu-vă povestea. Profitați de oportunitățile de a crește gradul de conștientizare a stării în propria rețea socială, în sistemele și organizațiile școlare locale, în instituțiile de știri și nu numai.
  • Informații despre tratament. Informați-i pe ceilalți că medicația nu este o modalitate de a compensa educația inadecvată sau lenea. În schimb, funcționează prin corectarea diferențelor chimice ale creierului ADHD și, de obicei, este eficient.
  • Noi descoperiri ale cercetării. Împărtășirea informațiilor despre cercetarea ADHD poate reduce stigmatizarea prin demonstrarea validității medicale a afecțiunii. De exemplu, un studiu de imagistică a creierului din 2017 a dezvăluit diferențe neurologice la băieții cu ADHD în comparație cu colegii neurotipici. Acest lucru a permis cercetătorilor să identifice diferite subtipuri de ADHD în grup.
  • Surse de renume pentru învățare. Organizațiile, cum ar fi Asociația pentru tulburări de deficit de atenție (ADDA) și CHADD, sunt locuri bune de început pentru resurse și sprijin pentru ADHD.

Pentru mulți oameni, stigmatizarea legată de ADHD face ca această afecțiune să fie mai dificil de trăit. Stigmatul poate interfera cu diagnosticul și tratamentul adecvat, ceea ce duce la rezultate mai proaste pentru sănătate.

Partajarea de informații exacte despre ADHD este o modalitate eficientă de a reduce stigmatizarea. Indiferent dacă oferiți povești din propria experiență sau fapte și statistici din surse de încredere, contribuiți la construirea unei punți între persoanele cu ADHD și cei care au sentimente stigmatizate față de acesta.

Află mai multe

Discussion about this post

Recommended

Don't Miss