Dopamina și serotonina: substanțele chimice ale creierului explicate

Ce este dopamina?

Neuronii din creier eliberează dopamină, care transportă semnale între neuroni.

Corpul folosește dopamina pentru a crea substanțe chimice numite norepinefrină și epinefrină.

Dopamina joacă un rol esențial în sistemul de recompense, un grup de procese cerebrale care controlează motivația, dorința și pofta.

Nivelurile de dopamină influențează, de asemenea, următoarele funcții ale corpului:

• starea de spirit
• dormi
• învăţare
• circulaţie
• vigilenţă
• circulație sanguină
• ieșire de urină

Ce este serotonina?

Serotonina este un alt neurotransmițător prezent în creier.

Cu toate acestea, mai mult de 90% din serotonina totală din organism se află în celulele enterocromafine din intestin, unde ajută la reglarea mișcării sistemului digestiv.

Pe lângă faptul că ajută la digestie, serotonina este implicată în reglarea:

• ciclul somn-veghe
• starea de spirit și emoțiile
• metabolismul și apetitul
• cunoaștere și concentrare
• activitate hormonală
• temperatura corpului
• coagularea sângelui

Diferențele dintre dopamină și serotonină

Deși atât dopamina, cât și serotonina transmit mesaje între neuroni și afectează starea de spirit și concentrarea, ele au și alte funcții distincte.

Dopamina, de exemplu, transmite semnale între neuroni care controlează mișcările corpului și coordonarea.

Acest neurotransmițător joacă, de asemenea, un rol în centrul plăcerii și recompensei creierului și conduce multe comportamente. Consumul anumitor alimente, consumul de droguri ilicite și implicarea în comportamente precum jocurile de noroc pot duce la creșterea nivelului de dopamină din creier.

Nivelurile mai ridicate de dopamină pot duce la sentimente de euforie, beatitudine și motivație și concentrare sporite. Prin urmare, expunerea la substanțe și activități care cresc dopamina poate deveni dependență pentru unele persoane.

La fel ca dopamina, serotonina poate influența și starea de spirit și emoțiile oamenilor, dar ajută la reglarea funcțiilor digestive, cum ar fi apetitul, metabolismul și motilitatea intestinală.

Relația dintre dopamină și serotonină

Neurotransmițătorii nu acționează independent.

Ele interacționează și se afectează reciproc pentru a menține un echilibru chimic atent în interiorul corpului. Există legături puternice între sistemele serotonină și dopamină, atât structural, cât și funcțional.

În unele cazuri, serotonina pare să inhibe producția de dopamină, ceea ce înseamnă că nivelurile scăzute de serotonină pot duce la o supraproducție de dopamină. Această problemă poate duce la un comportament impulsiv, datorită rolului pe care îl joacă dopamina în comportamentul de căutare a recompensei.

Serotonina inhibă comportamentul impulsiv, în timp ce dopamina mărește impulsivitatea.

Dopamina și serotonina au efecte opuse asupra apetitului; în timp ce serotonina îl suprimă, nivelurile scăzute de dopamină pot stimula foamea.

Ce afecțiuni medicale au legături cu dopamină și serotonină?

Nivelurile anormale de dopamină sau serotonină pot duce la mai multe afecțiuni medicale diferite.

Ambii neurotransmițători pot afecta tulburările de dispoziție, cum ar fi depresia. Dezechilibrele pot duce, de asemenea, la stări distincte care afectează diferite funcții ale corpului.

În secțiunile de mai jos, acoperim aceste condiții mai detaliat:

Dopamina

A avea prea multă sau prea puțină dopamină poate afecta comunicarea dintre neuroni și poate duce la dezvoltarea unor condiții de sănătate fizică și psihologică.

Deficitul de dopamină poate juca un rol semnificativ în următoarele afecțiuni și simptome:

• boala Parkinson
• depresie
• schizofrenie
• halucinații

Dopamina joacă, de asemenea, un rol în comportamentele motivate și bazate pe recompense.

Deși dopamina singură nu poate cauza în mod direct depresie, un nivel scăzut de dopamină poate provoca simptome specifice asociate cu depresia.

Aceste simptome pot include:

• lipsa de motivatie
• dificultate de concentrare
• sentimente de deznădejde și neputință
• pierderea interesului pentru activitățile plăcute anterior

Gena SLC6A3 oferă instrucțiuni pentru crearea proteinei transportoare de dopamină. Această proteină transportă molecule de dopamină prin membranele neuronilor.

O afecțiune cunoscută sub numele de sindrom de deficiență a transportorului de dopamină sau parkinsonism-distonie infantilă apare atunci când mutațiile genei SLC6A3 afectează modul în care funcționează proteinele transportoare de dopamină.

Sindromul deficitului de transportor de dopamină perturbă semnalizarea dopaminei, ceea ce afectează capacitatea organismului de a regla mișcarea.

Din acest motiv, sindromul deficienței de transportor de dopamină produce simptome similare cu cele ale bolii Parkinson, inclusiv:

• tremor, spasme și crampe în mușchi
• dificultăți de a mânca, de a înghiți, de a vorbi și de a se mișca
• tulburări de coordonare și dexteritate
• mișcări involuntare sau anormale ale ochilor
• scăderea expresiei faciale sau hipomimie
• dificultăți de somn
• infecții frecvente cu pneumonie
• probleme digestive, cum ar fi refluxul acid și constipația

Serotonina

Similar cu dopamina, cercetătorii au legat nivelurile anormale de serotonină cu mai multe afecțiuni medicale, în special cu tulburările de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatea.

Contrar credinței populare, se pare că serotonina scăzută nu provoacă neapărat depresie. Mulți factori dincolo de biochimie contribuie la depresie, cum ar fi:

• genetică și istoric familial
• stilul de viață și nivelul de stres
• mediu inconjurator
• afecțiuni medicale suplimentare

Acestea fiind spuse, un nivel scăzut al serotoninei poate crește riscul unei persoane de a dezvolta depresie. Medicamentele cu serotonina – cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), care cresc disponibilitatea serotoninei în creier – pot ajuta, de asemenea, la tratarea depresiei.

Medicamentele ISRS includ:

• fluoxetină (Prozac)
• sertralină (Zoloft)
• escitalopram (Lexapro)
• paroxetină (Paxil)
• citalopram (Celexa)

Pe de altă parte, a avea prea multă serotonină poate duce la o afecțiune medicală care poate pune viața în pericol, numită sindrom serotoninergic.

Sindromul serotoninergic, sau toxicitatea serotoninergică, poate apărea după ce ați luat prea mult dintr-un medicament serotoninergic sau luați mai multe medicamente serotoninergice în același timp.

Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a furnizat o listă de medicamente serotoninergice în 2016. În afară de ISRS, unele dintre aceste medicamente serotoninergice includ:

• inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN), cum ar fi venlafaxina (Effexor)
• antidepresive triciclice (TCA), cum ar fi desipramina (Norpramin) și imipramina (Tofranil)
• anumite medicamente pentru migrenă, inclusiv almotriptan (Axert) și rizatriptan (Maxalt)

Potrivit FDA, analgezicele opioide pot interacționa cu medicamentele serotoninergice, ceea ce poate duce la o acumulare de serotonine sau la îmbunătățirea efectelor acesteia în creier.

rezumat

Neurotransmițătorii dopamină și serotonina reglează funcții corporale similare, dar produc efecte diferite.

Dopamina reglează starea de spirit și mișcarea mușchilor și joacă un rol vital în sistemele de plăcere și recompensă ale creierului.

Spre deosebire de dopamină, organismul stochează cea mai mare parte a serotoninei în intestin, nu în creier. Serotonina ajută la reglarea stării de spirit, a temperaturii corpului și a apetitului.

A avea prea mult sau prea puțin din oricare dintre neurotransmițători poate provoca simptome psihologice și fizice.