Înțelegerea integrării senzoriale

Ce este integrarea senzorială?

Integrarea senzorială, cunoscută și sub denumirea de procesare senzorială, este procesul prin care creierul recunoaște și răspunde la informațiile oferite de simțurile noastre. Așadar, aceasta înseamnă modul în care procesăm sau integrăm lucrurile pe care le vedem, le gustăm, le mirosim, le atingem sau le auzim, precum și modul în care corpul nostru există în spațiu.

Deși există opt simțuri care alcătuiesc procesarea senzorială, există trei sisteme în special care sunt cele mai afectate de tulburările senzoriale:

• Tactil: Sistemul nostru tactil procesează informațiile de la receptorii din piele, oferindu-ne o mare varietate de senzații de „atingere”, cum ar fi presiunea, temperatura și durerea.
• Propioceptive: Sistemul nostru proprioceptiv implică conștientizarea propriului nostru corp prin lucruri precum mușchii și articulațiile noastre, care spun creierului nostru unde ne aflăm în spațiu.
• Vestibular: Sistemul nostru vestibular ne procesează mișcarea și echilibrul folosind un set complex de organe din interiorul urechii interne.

Ce legătură are integrarea senzorială cu autismul?

Cercetările au arătat că tulburarea din spectrul autismului (ASD) poate schimba modul în care oamenii procesează informațiile senzoriale. De fapt, hiporeactivitatea și/sau hiperreactivitatea la intrarea senzorială sunt unul dintre criteriile pentru a diagnostic de ASD, conform Manualului de Diagnostic și Statistic al Asociației Americane de Psihiatrie, Ediția a cincea (DSM-5).

unu meta-analiză timpurie din 14 studii diferite au găsit o asociere semnificativă între ASD și modificări ale integrării senzoriale, inclusiv hipersensibilitate și hiposensibilitate la simptomele senzoriale.

În altul mai mult studiu recent din 2020, cercetătorii au explorat simptomele senzoriale la peste 650 de adulți cu autism folosind ceva numit Sensory Perception Quotient-Short (SPQ-Short) – un instrument care poate fi folosit pentru a măsura sensibilitățile senzoriale. Conform rezultatelor studiului, adulții cu autism sunt mai susceptibili de a experimenta sensibilitate senzorială mai mare decât adulții neurotipici, în special femeile.

Ce este tulburarea de integrare senzorială?

În timp ce unii oameni se confruntă cu disfuncții în modul în care experimentează inputul senzorial, tulburarea de integrare senzorială nu este de fapt o tulburare definită în DSM-5. De fapt, Academia Americană de Pediatrie recomandă în mod special împotriva diagnosticării tulburării de procesare senzorială și, în schimb, luarea în considerare a altor cauze sau afecțiuni subiacente (cum ar fi ASD).

Cu toate acestea, Clasificarea diagnostică a sănătății mintale și a tulburărilor de dezvoltare ale sugarului și copilăriei timpurii (DC:0-3) are o clasificare pentru dificultățile senzoriale, la fel ca și Consiliul interdisciplinar privind tulburările de dezvoltare și de învățare (ICDL-DMIC). Conform ICDL-DMIC, cele trei tipuri de tulburări de procesare senzorială includ:

• Provocări ale modulării senzoriale: Acestea sunt caracterizate printr-o hiper-reactivitate/hipo-reactivitate la intrarea senzorială sau căutarea senzorială.
• Provocări ale discriminării senzoriale: Acestea pot cauza probleme la identificarea sau distingerea diferitelor tipuri de input senzorial.
• Provocări motorii bazate pe senzori: Acestea se caracterizează prin dificultăți de mișcare sau de stabilizare a corpului și modificări ale tonusului sau tensiunii musculare.

Care sunt simptomele provocărilor de procesare senzorială?

Când cineva are dificultăți de procesare senzorială, simptomele sale pot varia în funcție de tipul de provocări senzoriale pe care le întâmpină.

Provocări ale modulării senzoriale

Tulburarea de modulație senzorială este de obicei caracterizată fie de o suprasensibilitate, fie de o subsensibilitate la inputul senzorial, fie de o dorință de experiențe senzoriale.

Suprasensibilitate

Dacă cineva experimentează suprasensibilitate, este mai probabil să fie copleșit de senzațiile senzoriale tipice. Simptomele hipersensibilității pot arăta ca:

• hipersensibilitate la anumite vederi, sunete, mirosuri sau alte simțuri
• evitarea experiențelor senzoriale puternice
• anxietate ca urmare a suprastimulării din aportul senzorial
• sensibilitate la senzații tactile specifice (defensivă tactilă)
• reacții excesive la mișcările corpului (nesiguranță gravitațională)

Subsensibilitate

Dacă cineva se confruntă cu subsensibilitate la inputul senzorial, experimentează un răspuns întârziat sau redus la input. Simptomele de subsensibilitate pot arăta ca:

• scăderea vigilenței și a atenției la stimulii senzoriali
• prag crescut pentru tolerarea senzațiilor, cum ar fi presiunea sau durerea
• dificultate cu mișcarea, coordonarea și chiar postura
• diferențe de răspunsuri la interacțiunile sociale (de obicei subreceptive la ceilalți)

Căutarea senzorială

Provocările de modulare senzorială pot provoca, de asemenea, căutarea senzorială, care este o nevoie crescută de experiențe senzoriale. Căutarea senzorială poate provoca simptome precum pofta de diferite senzații (cu o preferință puternică pentru anumite senzații), dificultăți în îndeplinirea sarcinilor, autocontrol mai scăzut și chiar dificultăți de comportament.

Provocări ale discriminării senzoriale

Tulburarea de discriminare senzorială este definită de dificultăți de interpretare a diferitelor tipuri de intrări senzoriale. În general, aceasta poate provoca o gamă largă de simptome, în funcție de tipul de discriminare senzorială care este prezentă:

• tulburarea de discriminare vizuală afectează vederea
• tulburarea de discriminare auditivă afectează auzul
• tulburarea de discriminare tactilă afectează atingerea
• tulburarea de discriminare olfactiva afectează mirosul
• tulburarea de discriminare gustativă afectează gustul
• tulburarea de discriminare vestibulară afectează mișcarea corpului
• tulburarea de discriminare proprioceptiva afecteaza articulatiile si muschii
• tulburarea de discriminare interoceptiva afecteaza senzatiile interne

Provocări motorii bazate pe senzori

Tulburările motorii bazate pe senzori sunt caracterizate de provocări senzoriale care duc la schimbări în postura și mișcarea corpului. De obicei, acest lucru poate provoca simptome cum ar fi dificultăți cu mișcările corpului, abilități motorii fine și rutine care implică mișcarea corpului într-un anumit fel.

În cazul tulburării motorii bazate pe senzoriale, simptomele diferă în funcție de subtip:

• Disfuncție posturală: Acest lucru cauzează dificultăți de stabilizare a corpului atunci când se mișcă sau se odihnește, ceea ce duce la simptome precum controlul scăzut al mișcării, coordonarea slabă și dificultăți cu lucruri precum starea în picioare, așezarea, aplecarea și deschiderea articulațiilor.
• Dispraxie: Acest lucru cauzează probleme cu planificarea și execuția motrică, ceea ce duce la dificultăți sporite de învățare sau de îndeplinire a sarcinilor noi și scăderea abilităților motorii fine, ceea ce face adesea ca o persoană să pară mai „stângăcioasă”.

Cum se evaluează integrarea senzorială?

Integrarea senzorială poate fi evaluată folosind atât observația clinicienilor, cât și instrumentele de evaluare, cum ar fi cele descrise mai jos.

Testele de praxis senzorial și de integrare (SIPT)

SIPT este un grup de 17 teste care sunt considerate standardul de aur pentru diagnosticarea condițiilor de procesare senzorială la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 8 ani și 11 luni. Pe lângă testele tactile, vestibulare și proprioceptive, SIPT include și teste legate de praxis, coordonare, percepție și multe altele.

Profilul senzorial (SP)

Testele SP și SP2 pentru probleme de procesare senzorială utilizând o abordare în două direcții care testează pragurile senzoriale și răspunsurile comportamentale. Aceste două teste îi pot ajuta pe medici să determine ce tip de tipare de procesare poate avea cineva, cum ar fi dacă evită senzorial, caută senzorial sau altceva.

Măsura procesării senzoriale (SPM)

SPM, care poate fi administrat atât copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani, cât și preșcolarilor (SPM-P), este un alt instrument utilizat pentru evaluarea procesării senzoriale. Cu toate acestea, acest instrument se concentrează nu doar pe testarea senzorială standard (tactilă, vestibulară și proprioceptivă), ci și pe participarea socială.

Evaluarea Miller pentru preșcolari (MAP)

MAP este o alternativă mai scurtă și mai ușoară la SIPT, care poate fi folosită pentru a evalua provocările senzoriale la preșcolari. La fel ca SIPT, testele MAP pentru provocări tactile, vestibulare și proprioceptive, precum și alte întârzieri de învățare care pot cauza dificultăți în îndeplinirea sarcinilor de la clasă.

Chestionarul despre experiența senzorială 3.0 (SEQ-3.0)

SEQ-3.0 – precum și un test similar, Chestionarul de sensibilitate senzorială revizuit – pot fi ambele utilizate pentru a ajuta la identificarea oricăror provocări senzoriale potențiale la copiii cu TSA sau alte dificultăți de învățare.

Care este tratamentul dificultăților de integrare senzorială?

Ayres Sensory Integration (ASI) este una dintre cele mai bine cercetate abordări de tratament pentru provocările de integrare senzorială. Dezvoltat de Dr. A. Jean Ayres în 1989, ASI este un sistem care include nu numai o teorie a integrării senzoriale, ci și instrumente pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea tulburărilor de procesare senzorială.

ASI, care este realizat de terapeuți ocupaționali (OT) instruiți, utilizează activități specifice pentru a ajuta la îmbunătățirea integrării senzoriale prin:

• perfecționarea abilităților de planificare motrică și procesare senzorială pentru simțurile afectate
• susținând „organizarea sinelui” încurajând în același timp mișcarea corpului
• crearea de activități concentrate, cu echipamente specifice, pentru a ajuta la îmbunătățirea comportamentului

ASI funcționează cel mai bine pentru preșcolari (cu vârste între 3 și 5 ani) și elevii de gimnaziu (cu vârste între 6 și 11 ani) pentru a ajuta la îmbunătățirea comunicării sociale, a cunoașterii, a abilităților academice, a abilităților motorii și multe altele. De asemenea, poate fi eficient pentru adolescenții cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani, în special pentru abilitățile sociale, comportamentul și abilitățile motorii.

În unele cazuri, adulții pot beneficia și de tratamente personalizate ASI – în special în domeniile planificării motorii, interacțiunilor sociale și autodezvoltării.

Care este perspectiva copiilor cu provocări de integrare senzorială?

Cercetările timpurii privind provocările de procesare senzorială au demonstrat rezultate potențial promițătoare pentru terapia de integrare senzorială, în special la copii.

De exemplu, unul studiu pilot timpuriu din 2013, a constatat că terapia individuală de integrare senzorială a fost mai eficientă decât terapia de grup în îmbunătățirea simptomelor senzoriale la copiii cu autism cu nevoi de sprijin mai mari.

Cu toate acestea, cercetările privind beneficiile terapiei de integrare senzorială rămân încă limitate, potrivit a recenzie recentă publicat în 2020. Autorii raportează că, deși unele studii au arătat rezultate promițătoare pentru anumite grupuri de oameni, este cu siguranță nevoie de mai multe cercetări în acest domeniu.

Cu toate acestea, pentru persoanele cu provocări senzoriale, terapiile de integrare senzorială pot ajuta la îmbunătățirea nu numai a simptomelor, ci și a calității generale a vieții.

Integrarea senzorială este parte a dezvoltării, ajutând la reglarea inputului simțurilor și a percepției orientării în spațiu. Mulți indivizi se confruntă cu provocări de integrare senzorială, în special persoanele cu afecțiuni precum tulburarea din spectrul autist.

Există unele controverse în legătură cu dacă provocările de integrare senzorială sunt doar o parte a altor tulburări, mai degrabă decât o tulburare independentă. Cu toate acestea, există terapii ocupaționale care pot ajuta persoanele care au probleme de integrare senzorială.