Tipuri de stigmatizare și pași pentru a-l elimina

Grup de tineri adulți cu tatuaje și bijuterii purtând patine cu rotile stând pe scări vorbind și râzând 1
MoMo Productions/Getty Images

Termenul de stigmatizare își are originea în Grecia antică, unde se referea la simboluri arse în pielea oamenilor înrobiți și a oamenilor judecați drept criminali sau trădători. Aceste simboluri, sau stigmate, sugerau că persoana era „pătată” și că alții ar trebui să o evite și să o evite.

Sociologul Erving Goffman a remodelat termenul în 1963, dându-i sensul modern.

Pe scurt, stigmatizarea se referă la orice atitudine negativă, prejudecată sau credință falsă asociată cu trăsături, circumstanțe sau simptome de sănătate specifice. Discriminarea, un concept înrudit, dar distinct, descrie modul în care cineva te tratează din cauza acestui stigmat.

Caracteristicile frecvent stigmatizate includ:

  • vârstă
  • dimensiunea corpului și alte aspecte ale aspectului fizic

  • sănătate mentală
  • orientare sexuală
  • starea locuinței

Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre diferitele tipuri de stigmatizare pe care le puteți întâlni și despre cum să le faceți față în propria viață.

Tipuri de stigmatizare

În timp ce oamenii pot stigmatiza aproape orice trăsătură, Alianța Națională pentru Bolile Mintale (NAMI) clasifică stigmatizarea în șapte tipuri principale:

Stigmatul public

Stigmatul public descrie sentimentul general pe care societatea îl are despre oamenii cu o anumită trăsătură. Atitudinile societale față de aceste trăsături pot apărea în mass-media, adesea încurajând subtil percepțiile negative sau prezentând stereotipurile ca fapte.

Iată un exemplu:

Îi spui unui prieten că ai tulburare de identitate disociativă (DID), iar acesta reacționează spunând: „Uau. E cam înfricoșător. Ce se întâmplă dacă una dintre „personalitățile” tale ar încerca să omoare pe cineva? Ai ști măcar despre asta?”

Înțelegerea lor (inexactă) a acestei stări de sănătate mintală, desigur, provine din multiplele portrete mediatice ale persoanelor cu DID care se implică în acte de violență.

Autostigmatizarea

Autostigmatizarea apare atunci când acceptați stigmatizarea publică. Pentru a spune simplu, puteți începe să considerați propriile trăsături sau simptome „rușinoase” și care merită critici sau să credeți că ați câștigat o judecată negativă din cauza lor.

Iată un exemplu:

S-ar putea să te consideri slab din cauza tulburării de stres post-traumatic (PTSD), mai ales atunci când oamenii din viața ta sugerează că reacționezi exagerat la trauma pe care ai experimentat-o.

Stigmat perceput

Stigmatul perceput apare atunci când crezi (pe drept sau greșit) oamenii din jurul tău, sau societatea în ansamblu, te vor judeca negativ pentru că ai o anumită trăsătură.

Iată un exemplu:

S-ar putea să-ți ascunzi colecția de animale de pluș de prietenii tăi de teamă că nu te vor percepe ca imatur sau te vor întreba despre interesul tău pentru jucăriile pentru copii.

Evitarea etichetei

Evitarea etichetei se întâmplă atunci când te distanțezi de un grup stigmatizat. Puteți, de exemplu, să negeți public că aveți o anumită trăsătură sau să respingeți tratamentul pentru a evita obținerea unui diagnostic.

Iată un exemplu:

Puteți evita tratamentul pentru schizofrenie, deoarece vă îngrijorați că un diagnostic vă va costa custodia copiilor dumneavoastră.

Stigmatizarea structurală

Stigmatul structural se referă la politicile instituționale bazate pe atitudini stigmatizatoare. Persoanele care lucrează pentru acea instituție ar putea să nu aibă nicio părtinire împotriva dvs., dar sistemul funcționează într-un mod care vă pune într-un dezavantaj.

Iată un exemplu:

Aplicați online la un nou loc de muncă după ce ați petrecut un an recuperându-vă după COVID-19. Software-ul de angajare al companiei vă amestecă CV-ul până la capătul morții digitale, aproape garantând că nimeni nu îl va revizui vreodată, pur și simplu pentru că programatorii au presupus că oricine cu un decalaj mare de angajare s-ar dovedi nesigur.

Stigmatul practicienilor de sănătate

Stigmatul practicienilor din domeniul sănătății apare atunci când credința unui profesionist din domeniul sănătății în stereotipuri rasiale, de gen sau alte stereotipuri îi împiedică capacitatea de a oferi îngrijiri eficiente.

Iată un exemplu:

Luați legătura cu un consilier pentru a obține sprijin pentru tulburarea de personalitate evitantă. Dar ei cred că oamenii cu tulburări de personalitate nu își pot schimba comportamentul, așa că refuză să lucreze cu tine doar din cauza diagnosticului tău.

În realitate, toată lumea este capabilă de schimbare.

Stigmatul asociativ

Stigmatul asociativ vizează persoanele conectate cu cineva cu o trăsătură specifică. S-ar putea să vă confruntați cu critici și judecati pentru că ați ales să rămâneți în contact cu o persoană care a făcut ceva „greșit”, conform standardelor societății.

Iată un exemplu:

Prietenii tăi te pot acuza că „permiți” tulburarea de consum de substanțe a fratelui tău atunci când alegi să-i sprijini prin tratament și recuperare în loc să întrerupi orice contact.

Care este impactul?

Stigmatul poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății și sănătății mintale, inclusiv:

Lipsa accesului la tratament

Unii părinți pot rezista ca un copil să fie evaluat pentru probleme de sănătate mintală sau dizabilități de neurodezvoltare sau să evite să-i spună copilului despre un diagnostic deoarece:

  • Ei cred că o etichetă îi va descuraja copilul.
  • Vor să-și protejeze copilul de agresiune.
  • Ei cred că alții îi vor învinovăți pentru starea copilului lor.

Cercetările sugerează că părinții care nu doresc ca copilul lor să fie „etichetat” sunt mai puțin probabil să-și ajute copilul să obțină tratament pentru simptomele lor.

Cu toate acestea, refuzul unui copil de îngrijirea de care are nevoie va înrăutăți probabil sănătatea mintală în timp. Mai mult decât atât, copilul poate experimenta în continuare stigmatizare din cauza simptomelor lor – și, deoarece nu înțeleg de ce, se pot învinovăți pentru maltratarea lor.

Riscuri pentru siguranța personală

În timpul focarelor de boli infecțioase, în jur 3 din 10 lucrătorii din domeniul sănătății se confruntă cu stigmatizarea profesiei lor. Alții îi pot acuza că răspândesc boli sau îi pot trata ca fiind în permanență „necurați”.

S-a creat pandemia SARS-CoV-2 mai mult stigmat decât majoritatea focarelor anterioare, cu numeroase rapoarte despre care lucrătorii din domeniul sănătății au fost ocoliți, refuzați serviciile publice și chiar atacați.

Potrivit unui raport din 2022 al Asociației Spitalelor Americane, 44% dintre asistente au suferit violență fizică, în timp ce 68% au suferit abuz verbal.

Calitate mai scăzută a îngrijirii

Stigmatul practicienilor de sănătate poate provoca disparități de tratament, cum ar fi:

  • Petrece mai puțin timp în întâlniri
  • Oferind mai puțină educație despre vătămarea, boala sau alte stări de sănătate ale persoanei
  • Refuzul testelor de diagnostic sau a medicamentelor solicitate

Persoanele cu greutate corporală mai mare, de exemplu, se confruntă adesea cu discriminare și îngrijire de calitate inferioară din partea profesioniștilor din domeniul sănătății care susțin stigmatizarea în greutate. Medicii pot oferi sfaturi și critici pentru pierderea în greutate în loc de tratament efectiv pentru simptomele lor de sănătate.

În mod similar, persoanele care trăiesc cu tulburări legate de consumul de substanțe se pot confrunta cu discriminarea din partea profesioniștilor din domeniul sănătății care leagă consumul de substanțe de un „defect de caracter” sau „lipsa voinței” în loc să recunoască dependența ca o afecțiune gravă de sănătate mintală.

De ce se întâmplă?

O serie de teorii au încercat să explice cauzele potențiale ale stigmatizării. Acestea includ:

Teoria etichetării

Interacțiunile sociale sunt complicate, așa că creierului tău îi place să ia scurtături atunci când poate. Stigmatizarea anumitor trăsături oferă o modalitate rapidă de a clasifica oamenii drept „buni” sau „răi” fără a învăța întreaga lor poveste de viață.

Aici, trăsăturile stigmatizate depind de obicei de valorile culturale și de membrii care au cea mai mare putere. De exemplu, o societate condusă de introvertiți ar putea stigmatiza oamenii care vorbesc excesiv. Între timp, o societate condusă de extrovertiți ar putea să-i stigmatizeze pe cei care țin pentru ei înșiși.

Teoria identității sociale

Conform teoriei identității sociale, oamenii își construiesc identitățile din grupurile cărora le aparțin. De exemplu, cineva care se identifică ca generația Z sau ca un Baby Boomer poate desena trăsături specifice, cum ar fi etica în muncă, economisirea sau independența, în funcție de generația din care aparțin.

Ca regulă generală, oamenii își pot percepe propriul grup mai favorabil și pot atribui stereotipuri negative față de grupurile rivale. Stigmatizarea străinilor îndeplinește trei funcții:

  • Convingerea de apartenență la „cel mai bun” grup poate crește stima de sine.
  • Ajută la justificarea acumulării de resurse precum bogăția, puterea sau statutul social.
  • Oferă o scuză pentru a exploata grupurile stigmatizate pentru resurse suplimentare.

Teoria managementului terorii

Teoria managementului terorii sugerează că oamenii stigmatizează semnele de boală sau nenorocire pentru a-și calma propriile temeri existențiale.

Spuneți că părăsiți o relație abuzivă. Unii oameni ar putea încerca să te învinovăţească, deşi abuzul se poate întâmpla oricui. S-ar putea să te întrebe dacă ți-ai provocat fostul partener sau să spună că nu ar fi trebuit să începi niciodată să te întâlnești cu ei.

Această reacție se poate întâmpla, în parte, pentru că au probleme în a recunoaște posibilitatea înspăimântătoare ca cei dragi să-i rănească sau să-i trădeze într-o zi. Sugerarea că ți-ai provocat cumva propriul abuz le permite să creeze o ficțiune confortabilă în care nu se vor confrunta niciodată cu același risc.

Cum să depășești stigmatizarea

Puteți face multe pentru a ajuta la eliminarea stigmatizării, deși calea spre eliminarea acestuia poate depinde de unde provine.

Dacă întâlniți pe cineva care răspândește stigmatizarea, vă poate ajuta să:

  • Găsiți comunitatea: Rușinea prosperă adesea în singurătate. Dacă te conectezi cu alții care au avut o experiență similară, s-ar putea să descoperi că aceștia pot oferi sprijin emoțional și validare.
  • Atrageți părtinire: Stigmatul este adesea țesut în norme culturale, iar oamenii o pot răspândi fără să-și dea seama de impactul vătămător al acțiunilor lor. Sublinierea părtinirii, totuși, îi determină adesea pe oameni să-și regândească presupunerile. Nu toată lumea se poate răzgândi, dar chiar și respingerea stigmatizării de către o persoană îi poate slăbi puterea culturală.
  • Dezvăluie propriul tău statut: Dacă vă simțiți în siguranță, luați în considerare împărtășirea propriei experiențe cu stigmatizarea. Oamenii care defăimează sau critică străini abstracti s-ar putea să se gândească de două ori la afirmațiile care dăunează pe cineva pe care îl cunosc și pe care îi pasă. De acolo, ei pot continua să ia în considerare modul în care cuvintele lor îi afectează pe ceilalți.

Dacă doriți să evitați răspândirea stigmatizării, vă poate ajuta să:

  • Luați în considerare limba dvs.: Cuvintele au o mulțime de nuanțe emoționale dincolo de definiția lor din dicționar. De exemplu, a numi pe cineva „dependent, „alcoolic” sau „sinucigaș” îi poate determina pe alții să-l perceapă negativ. În schimb, ați putea opta pentru un limbaj neutru, cum ar fi „Au o tulburare de consum de substanțe” sau „Au avut gânduri de sinucidere”.
  • Educă-te: Cercetările privind stigmatizarea sănătății mintale sugerează că știi mai multe despre o anumită afecțiune poate ajuta la minimizarea convingerilor stigmatizante. Citirea narațiunilor de la oameni reali poate oferi o perspectivă unică asupra vieții cu afecțiuni specifice, cum ar fi tulburarea bipolară sau bulimia nervoasă. Același lucru este valabil și pentru afecțiunile de sănătate stigmatizate, cum ar fi herpesul genital.

Dacă doriți să depășiți atitudinile stigmatizante pe care le aveți despre dvs., vă poate ajuta să:

  • Practică autocompasiunea: Când începi să te critici, încearcă să te împingi împotriva acelui negativitate, afirmându-te. De exemplu, în loc să te certați că nu te căsătorești la fel de repede ca prietenii tăi, reamintește-ți că starea ta relațională nu are nimic de-a face cu valoarea ta ca persoană.
  • Lucrați cu un terapeut: Un terapeut poate oferi acceptare necondiționată pentru a ajuta la contracararea unei narațiuni despre rușine și vinovăție. Bunătatea de sine poate veni mai ușor atunci când altcineva te tratează mai întâi ca fiind demn de bunătate.

Iată cum să găsești terapeutul potrivit pentru tine.

Linia de jos

Stigmatul este un semn metaforic al rușinii pe care societatea o atribuie adesea oamenilor cu anumite trăsături. Când stigmatizarea se răspândește necontrolat, poate afecta orice, de la siguranța personală până la calitatea îngrijirii dumneavoastră medicale.

Când te confrunți cu stigmatizarea, te poate ajuta să ne amintim că nu este altceva decât judecată socială, nu un fapt obiectiv. Pe scurt, stigmatizarea nu te definește pe tine, valoarea ta sau calitatea vieții tale.


Emily Swaim este o scriitoare și editor independentă în domeniul sănătății, specializată în psihologie. Ea are o licență în limba engleză la Kenyon College și un masterat în scris de la California College of the Arts. În 2021, ea a primit certificarea Consiliului de editori în științe ale vieții (BELS). Puteți găsi mai multe din lucrările ei pe GoodTherapy, Verywell, Investopedia, Vox și Insider. Găsește-o pe Stare de nervozitate și LinkedIn.

Află mai multe

Discussion about this post

Recommended

Don't Miss