Inflamația pelvisului renal (termen medical: pielonefrită) este o afecțiune în care pelvisul renal devine inflamat din cauza infecției sau a altor procese iritative. Pelvisul renal este o structură în formă de pâlnie care colectează urina din unitățile de filtrare ale rinichilor și o direcționează în ureter. Ureterul transportă urina către vezică. Când pelvisul renal devine inflamat, umflarea și iritația pot interfera cu fluxul de urină și pot provoca durere, febră sau chiar afectarea rinichilor dacă inflamația persistă.
Cum se dezvoltă inflamația pelvisului renal
Inflamația pelvisului renal se dezvoltă de obicei atunci când bacteriile intră în tractul urinar și se deplasează în sus de la uretră la vezică și apoi la rinichi. Cea mai frecventă bacterie care provoacă această afecțiune este Escherichia coli, care trăiește în mod normal în intestine, dar poate provoca infecții atunci când ajunge în sistemul urinar.
Infecția cu Escherichia coli începe atunci când bacteriile se deplasează din zona din jurul anusului către orificiul uretral, care este intrarea externă a tractului urinar. Aceștia sunt pașii:
- Contaminarea zonei uretrale – Materiile fecale sau apa din zona perineală pot transporta bacteria Escherichia coli de la anus la pielea din apropierea uretrei. Practicile proaste de igienă, ștergerea din spate în față după defecare sau activitatea sexuală pot crește acest risc.
- Intrarea prin uretra – Bacteriile se ataseaza de celulele care captusesc uretra si incep sa se inmulteasca. Suprafața bacteriană are structuri asemănătoare părului numite fimbriae sau pili, care ajută bacteriile să se agațe strâns de celulele tractului urinar, chiar și atunci când fluxul de urină încearcă să le spele.
- Răspândire în vezică – Odată ce bacteriile intră în uretră, se pot deplasa în sus către vezică, unde provoacă inflamație (cistita). Mediul cald și umed al vezicii urinare oferă condiții ideale pentru creșterea bacteriilor.
- Ascensiunea la rinichi – Dacă infecția vezicii urinare nu este tratată, bacteriile pot călători prin uretere către pelvisul renal și țesutul renal. Mișcarea urinei de la vezică la uretere poate duce uneori bacterii în sus, mai ales dacă aveți reflux vezicoureteral (o afecțiune în care urina curge înapoi spre rinichi).
- Când bacteriile ajung în pelvisul renal, ele se atașează de celulele care căptușesc această zonă și declanșează un răspuns imun. Celulele albe din sânge și substanțele chimice inflamatorii ajung pentru a lupta împotriva infecției, ducând la umflare, căldură și durere.
Mai mulți factori cresc riscul pătrunderii sau înmulțirii bacteriilor în tractul urinar. O blocare a tractului urinar, cum ar fi o piatră la rinichi sau o prostată mărită, poate împiedica curgerea liberă a urinei și poate crea un mediu în care bacteriile pot crește. Un sistem imunitar slăbit, diabetul necontrolat sau infecțiile anterioare ale tractului urinar pot crește, de asemenea, susceptibilitatea. În unele cazuri, procedurile medicale care implică catetere sau instrumente care ating tractul urinar pot introduce bacterii în rinichi.
Inflamația poate rezulta și din cauze neinfecțioase. Refluxul de urină din vezică în ureter (reflux vezicoureteral), reacțiile alergice la anumite medicamente sau leziunile directe ale rinichilor pot irita pelvisul renal și pot declanșa inflamația fără infecție.
Simptome ale inflamației pelvisului renal (pielonefrită)
Principalul simptom al inflamației pelvisului renal este durerea în flanc sau în partea inferioară a spatelui, care apare adesea brusc și se poate răspândi spre abdomen sau inghinal. Durerea apare de obicei pe o parte a corpului, dar ambii rinichi pot fi afectați în cazuri severe.
Febra și frisoanele însoțesc adesea durerea. Temperatura ridicată a corpului reflectă încercarea organismului de a lupta împotriva infecțiilor sau inflamațiilor. De asemenea, puteți simți oboseală, greață și vărsături, care rezultă din reacția organismului la infecție.
Adesea apar și modificări ale urinării. Este posibil să simțiți o nevoie frecventă și urgentă de a urina, să aveți dureri de arsură în timpul urinării sau să observați urină tulbure, urât mirositoare sau urină pătată de sânge. În unele cazuri severe, cantitatea de urină poate scădea deoarece rinichii nu pot funcționa corespunzător în timpul inflamației.
Dacă pielonefrita devine cronică sau netratată, simptomele pot deveni mai puțin intense, dar mai persistente, iar funcția rinichilor poate scădea treptat.
Diagnosticul inflamației pelvisului renal
Diagnosticul se realizează cu evaluare clinică, teste de laborator și studii imagistice. Medicii încep prin a întreba despre simptome și istoricul medical, inclusiv despre orice infecție anterioară a tractului urinar, pietre la rinichi sau anomalii anatomice.
Un test de urină este esențial pentru detectarea bacteriilor, celulelor albe din sânge și sângelui în urină. O urocultură identifică bacteriile specifice care provoacă infecția și determină ce medicament antibiotic o poate ucide în mod eficient.
Un test de sânge ajută la evaluarea gradului de infecție și a funcției rinichilor prin măsurarea numărului de celule albe din sânge, a creatininei și a nivelului de uree.
Tehnicile imagistice precum ultrasunetele, tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică pot dezvălui mărirea rinichilor, obstrucția rinichilor, pietrele la rinichi sau abcesele renale. În cazuri recurente sau cronice, medicii pot recomanda o cistouretrogramă urinară sau alte teste pentru a verifica refluxul urinar.
Tratamentul inflamației pelvisului renal
Tratamentul depinde de cauza și severitatea inflamației. Atunci când infecția este cauza, antibioticele sunt tratamentul principal. Un medic selectează un antibiotic pe baza rezultatelor uroculturii pentru a asigura eliminarea eficientă a bacteriilor. Tratamentul durează de obicei una până la două săptămâni, dar cazurile complicate pot necesita o terapie mai lungă. Cazurile severe pot necesita spitalizare și medicamente antibiotice intravenoase.
Medicamentele pentru ameliorarea durerii și medicamentele antipiretice pot reduce disconfortul și febra. Aportul adecvat de lichide ajută la eliminarea bacteriilor din tractul urinar și previne deshidratarea.
Dacă o obstrucție, cum ar fi o piatră la rinichi sau îngustarea ureterală, cauzează inflamația, poate fi necesară o intervenție chirurgicală sau endoscopică pentru a restabili fluxul normal de urină.
Când inflamația rezultă din cauze neinfecțioase, cum ar fi reacțiile la medicamente, întreruperea medicamentelor și tratamentul antiinflamator îmbunătățesc de obicei această afecțiune.
Complicații ale inflamației pelvisului renal
Inflamația pelvisului renal netratată poate duce la complicații grave. Infecția persistentă poate afecta țesutul renal, ducând la boli renale cronice sau insuficiență renală. Infecția se poate răspândi în sânge și poate provoca sepsis – o afecțiune care pune viața în pericol. Inflamația repetată poate provoca, de asemenea, cicatrici la nivelul rinichilor, ceea ce reduce permanent capacitatea acestora de a filtra sângele și de a produce urină.
Trebuie să solicitați imediat tratament medical dacă aveți dureri persistente în flanc, febră sau urinări cu arsură. Diagnosticul și tratamentul precoce previn complicațiile și protejează funcția renală.
Discussion about this post