Tot ce trebuie să știți despre dezechilibrele chimice din creier

Un dezechilibru chimic în creier apare atunci când o persoană are fie prea puțin, fie prea mult din anumiți neurotransmițători.

Neurotransmițătorii sunt mesagerii chimici care transmit informații între celulele nervoase. Exemple de neurotransmițători sunt serotonina, dopamina și noradrenalina.

Tot ce trebuie să știți despre dezechilibrele chimice din creier
Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care transmit un semnal de la un neuron peste sinapsă la o celulă țintă, care poate fi un alt neuron, o celulă musculară sau o celulă a glandei. Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice produse de neuron special pentru a transmite un mesaj.

Oamenii numesc uneori serotonina și dopamina drept „hormoni fericiți” datorită rolului lor în reglarea dispoziției și emoțiilor.

Există o ipoteză populară că tulburările de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea, se dezvoltă ca urmare a dezechilibrelor chimice din creier.

Deși această teorie poate fi adevărată în anumite aspecte, aceasta simplifică excesiv bolile mentale. În realitate, tulburările de dispoziție și bolile de sănătate mintală sunt condiții extrem de complexe care afectează milioane de adulți din țara noastră.

În acest articol, descriem condițiile de sănătate care sunt legate de dezechilibrele chimice din creier, concepția greșită despre teoria de mai sus, opțiunile de tratament și când trebuie să consultați un medic.

Tot ce trebuie să știți despre dezechilibrele chimice din creier
Mulți factori pot contribui la riscul unei boli mintale a unei persoane.

Există o concepție greșită populară conform căreia dezechilibrele chimice din creier sunt singurele responsabile pentru provocarea afecțiunilor de sănătate mintală.

Deși dezechilibrele chimice din creier au o asociere cu tulburările de dispoziție și stările de sănătate mintală, cercetătorii nu au dovedit că dezechilibrele chimice sunt cauza inițială a acestor stări.

Alți factori care contribuie la condițiile de sănătate mintală includ:

  • genetică și istoria familiei
  • experiențe de viață, cum ar fi o istorie de abuz fizic, psihologic sau emoțional
  • antecedente de consum de alcool sau de consum ilicit de droguri
  • luarea anumitor medicamente
  • factori psihosociali, precum circumstanțe externe care duc la sentimente de izolare și singurătate

În timp ce unele studii au identificat legături între dezechilibre chimice distincte și condiții specifice de sănătate mintală, cercetătorii nu știu cum oamenii dezvoltă dezechilibre chimice în primul rând.

De asemenea, testarea biologică actuală nu poate verifica în mod fiabil o stare de sănătate mintală. Prin urmare, medicii nu diagnostichează condițiile de sănătate mintală prin testarea dezechilibrelor chimice din creier. În schimb, fac un diagnostic pe baza simptomelor unei persoane și a rezultatelor unui examen fizic.

Ce condiții de sănătate sunt legate de dezechilibrele chimice?

Cercetările au legat dezechilibrele chimice de unele condiții de sănătate mintală, inclusiv:

Depresie

Depresia, numită și depresie clinică, este o tulburare a dispoziției care afectează multe aspecte ale vieții unei persoane, de la gândurile și sentimentele sale până la obiceiurile de somn și alimentație.

Deși unele cercetări leagă dezechilibrele chimice din creier de simptomele depresiei, oamenii de știință susțin că acesta nu este întregul tablou.

De exemplu, cercetătorii subliniază că, dacă depresia s-ar datora exclusiv dezechilibrelor chimice, tratamentele care vizează neurotransmițătorii, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), ar trebui să funcționeze mai repede.

Simptomele depresiei variază foarte mult între indivizi, dar pot include:

  • sentimente persistente de tristețe, lipsă de speranță, anxietate sau apatie
  • sentimente persistente de vinovăție, lipsă de valoare sau pesimism
  • pierderea interesului pentru activități sau hobby-uri care anterior erau plăcute
  • dificultăți de concentrare, luarea deciziilor sau amintirea lucrurilor
  • iritabilitate
  • neliniște sau hiperactivitate
  • insomnie sau dormit prea mult
  • modificări ale poftei de mâncare și ale greutății corporale
  • dureri fizice, crampe sau probleme digestive
  • gânduri de sinucidere

Oamenii pot dezvolta depresie la orice vârstă, dar simptomele încep de obicei atunci când o persoană este în adolescență sau în vârstă fragedă de 20 și 30 de ani. Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte depresie.

Există multe tipuri diferite de depresie, inclusiv:

  • tulburare depresivă majoră (MDD)
  • tulburare depresivă persistentă
  • depresie psihotică
  • depresie postpartum
  • tulburare afectivă sezonieră (SAD)

Schimbarea hormonală dramatică care are loc după naștere este un factor care crește riscul unei femei de a dezvolta depresie postpartum. Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală, 10% -15% dintre femei suferă de depresie postpartum.

Tulburare bipolara

Tulburarea bipolară este o tulburare a dispoziției care determină alternarea perioadelor de manie și depresie. Aceste perioade pot dura de la câteva zile la câțiva ani.

Mania este o stare de energie anormal de mare. O persoană care se confruntă cu un episod maniacal poate prezenta următoarele caracteristici:

  • simțindu-se exaltat sau euforic
  • având niveluri neobișnuit de ridicate de energie
  • participând la mai multe activități simultan
  • lăsând sarcinile neterminate
  • vorbind extrem de repede
  • fiind agitat sau iritabil
  • intrând frecvent în conflict cu ceilalți
  • angajarea într-un comportament riscant, cum ar fi jocurile de noroc sau consumul de cantități excesive de alcool
  • având tendința de a experimenta leziuni fizice

Episoadele severe de manie sau depresie pot provoca simptome psihotice, precum iluzii și halucinații.

Persoanele care suferă de tulburare bipolară pot experimenta modificări distincte în starea lor de spirit și nivelul de energie. Acestea pot avea un risc crescut de abuz de substanțe și o incidență mai mare a anumitor afecțiuni medicale, cum ar fi:

  • migrene
  • boală tiroidiană
  • boala de inima
  • Diabet
  • obezitate sau scădere excesivă în greutate

Cauza exactă a tulburării bipolare rămâne necunoscută. Cercetătorii consideră că modificările receptorilor dopaminei – care duc la modificarea nivelului de dopamină în creier – pot contribui la simptomele tulburării bipolare.

Anxietate

O persoană cu o tulburare de anxietate poate experimenta îngrijorare excesivă.
O persoană cu o tulburare de anxietate poate experimenta îngrijorare excesivă.
Mulți oameni experimentează anxietate ocazională când se confruntă cu schimbări semnificative de viață, probleme la domiciliu sau proiecte importante la locul de muncă.

Cu toate acestea, persoanele care au o tulburare de anxietate experimentează adesea anxietate persistentă sau îngrijorare excesivă în situații stresante.

Potrivit autorilor unui articol de recenzie din 2015, dovezile din cercetările în domeniul neurologiei sugerează că neurotransmițătorul acidului gamma aminobutiric (GABA) poate juca un rol crucial în tulburările de anxietate. [1]

Neurotransmițătorul GABA reduce activitatea neuronală din amigdala, care este partea creierului care stochează și procesează informații emoționale.

GABA nu este singurul neurotransmițător pe care îl implică tulburările de anxietate. Alți neurotransmițători care pot contribui la aceste tulburări includ:

  • serotonina
  • endocannabinoizi
  • oxitocina
  • hormon care eliberează corticotropină
  • peptide opioide
  • neuropeptida Y

Tratamentul dezechilibrului chimic din creier

Medicii pot prescrie un grup de medicamente numite psihotrope pentru a reechilibra concentrația anumitor neurochimice din creier.

Medicii folosesc aceste medicamente pentru a trata o serie de afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv depresie, anxietate și tulburare bipolară.

Exemple de psihotrope sunt:

  • Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina (Prozac), citalopramul (Celexa) și sertralina (Zoloft).
  • Inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei (SNRI), inclusiv venlafaxină (Effexor XR), duloxetină (Cymbalta) și desvenlafaxină (Pristiq).
  • Antidepresive triciclice (TCA), cum ar fi amitriptilina (Elavil), desipramina (Norpramin) și nortriptilina (Pamelor).
  • Benzodiazepine, inclusiv clonazepam (Klonopin) și lorazepam (Ativan).

Conform cercetărilor din 2017, antidepresivele au îmbunătățit simptomele la 40% – 60% dintre persoanele cu depresie moderată până la severă în decurs de 6-8 săptămâni. [2]

În timp ce simptomele se diminuează la unii oameni în câteva săptămâni, uneori poate dura câteva luni pentru ca alții să simtă efectele.

Diferitele psihotrope au efecte secundare diferite. Oamenii ar trebui să discute beneficiile și riscurile acestor medicamente cu medicul lor.

Efectele secundare ale medicamentelor psihotrope pot include:

  • gură uscată
  • voce ragusita
  • dureri de cap
  • ameţeală
  • scăderea libidoului
  • agravarea simptomelor
  • gândurile de sinucidere

Când trebuie să consultați un medic?

Dacă o persoană suferă de anxietate și se schimbă dispoziția în fiecare zi timp de mai mult de 2 săptămâni, trebuie să meargă la un medic.
Dacă o persoană suferă de anxietate și se schimbă dispoziția în fiecare zi timp de mai mult de 2 săptămâni, trebuie să meargă la un medic.
Anxietatea și modificările dispoziției pot apărea din mai multe motive.

Aceste simptome nu ar trebui să provoace nicio problemă gravă dacă sunt ușoare și se rezolvă în câteva zile.

Cu toate acestea, este posibil ca oamenii să aibă nevoie să discute cu un medic sau cu un profesionist instruit în domeniul sănătății mintale dacă au simptome emoționale, cognitive sau fizice în fiecare zi timp de mai mult de 2 săptămâni.

rezumat

Sănătatea mintală este complexă și polifacetică și numeroși factori pot afecta bunăstarea mentală a unei persoane.

Deși dezechilibrul chimic din creier nu poate provoca în mod direct tulburări mentale, medicamentele care influențează concentrația neurotransmițătorilor pot ameliora simptomele.

Persoanele care prezintă semne și simptome ale unei probleme de sănătate mintală timp de mai mult de 2 săptămâni trebuie să discute cu un medic.

Material de referinta

[1] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4303399/

[2] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK361016/

.

Află mai multe

No Content Available

Discussion about this post

Recommended

Don't Miss