Demență frontotemporală (frontotemporal dementia – FTD)

Ce este demența frontotemporală (frontotemporal dementia)?

Demența frontotemporală (frontotemporal dementia, prescurtare: FTD) este un grup de tulburări cerebrale mai puțin frecvente care afectează în principal lobii frontali și temporali ai creierului. Aceste zone ale creierului sunt în general asociate cu personalitatea, comportamentul și limbajul.

În demența frontotemporală, porțiuni ale acestor lobi cerebrali se micșorează (atrofie). Semnele și simptomele variază, în funcție de ce parte a creierului este afectată. Unele persoane cu demență frontotemporală au modificări dramatice în personalitate și devin inadecvate din punct de vedere social, impulsive sau indiferente emoțional, în timp ce altele își pierd capacitatea de a utiliza limbajul în mod corespunzător.

Demența frontotemporală este adesea diagnosticată greșit ca o problemă psihiatrică sau ca boală Alzheimer. Dar demența frontotemporală tinde să apară la o vârstă mai mică decât boala Alzheimer. Demența frontotemporală începe adesea între 40 și 65 de ani.

Simptome ale demenței frontotemporale (frontotemporal dementia)

Semnele și simptomele demenței frontotemporale pot fi diferite de la un individ la altul. Semnele și simptomele se înrăutățesc progresiv în timp, de obicei peste ani.

Tipurile de simptome tind să apară împreună, iar oamenii pot avea mai multe tipuri de simptome.

Modificări comportamentale

Cel mai frecvent semn al demenței frontotemporale este schimbarea extremă a comportamentului și a personalității. Aceste modificări includ:

• Comportament social din ce în ce mai inadecvat
• Pierderea empatiei și a altor abilități interpersonale, cum ar fi sensibilitatea la sentimentele altuia
• Lipsa judecății
• Mai puțin conștient de sine și devin mai anxioși
• Lipsa de interes (apatie), care poate fi confundată cu depresia
• Comportament irezistibil repetitiv, cum ar fi bătut, aplaudând sau lovind buzele
• O scădere a igienei personale
• Modificări ale obiceiurilor alimentare, de obicei supraalimentarea sau dezvoltarea unei preferințe pentru dulciuri și carbohidrați
• Mănâncând obiecte necomestibile
• Dorind să bag lucrurile în gură

Probleme de vorbire și limbaj

Unele tipuri de demență frontotemporală duc la probleme de limbaj sau afectarea sau pierderea vorbirii. Primary progressive aphasia, semantic dementia și progressive agrammatic aphasia sunt toate considerate a fi demență frontotemporală.

Problemele cauzate de aceste tipuri de demență includ:

• Creșterea dificultății în utilizarea și înțelegerea limbajului scris și vorbit, cum ar fi dificultăți în găsirea cuvântului potrivit pentru a fi folosit în vorbire sau denumirea obiectelor
• Dificultate în numirea lucrurilor, eventual înlocuirea unui anumit cuvânt cu un cuvânt mai general
• Nu mai știu semnificațiile cuvintelor
• Cu un discurs ezitant, care poate suna telegrafic
• A face greșeli în construcția frazelor

Tulburări de mișcare

Unele tipuri rare de demență frontotemporală cauzează probleme cu mișcarea, similare cu problemele asociate cu boala Parkinson sau scleroza laterală amiotrofică (SLA).

Problemele legate de mișcare pot include:

• Corpul tremurător
• Mușchi rigid
• Spasme musculare
• Slabă coordonare
• Dificultate la inghitire
• Slabiciune musculara
• Râs sau plâns necorespunzător

Cauzele demenței frontotemporale (frontotemporal dementia)

În demența frontotemporală, lobii frontali și temporali ai creierului se micșorează. În plus, anumite substanțe se acumulează în creier. Cercetătorii nu au știut clar ce cauzează aceste modificări.

Există mutații genetice care au fost legate de demența frontotemporală. Dar mai mult de jumătate dintre persoanele care dezvoltă demență frontotemporală nu au antecedente familiale de demență.

Recent, cercetătorii au confirmat genetica comună și căile moleculare între demența frontotemporală și scleroza laterală amiotrofică (SLA). Cu toate acestea, trebuie făcute mai multe cercetări pentru a înțelege legătura dintre aceste boli.

Factori de risc

Riscul dvs. de a dezvolta demență frontotemporală este mai mare dacă aveți antecedente familiale de demență. Cercetătorii nu știu despre alți factori de risc.

Diagnosticul demenței frontotemporale (frontotemporal dementia)

Nu există un singur test pentru demența frontotemporală. Medicii caută semne și simptome ale acestei boli și încearcă să excludă alte cauze posibile. Această tulburare poate fi deosebit de dificilă pentru diagnosticarea precoce, deoarece simptomele demenței frontotemporale se suprapun adesea cu simptomele altor boli.

Analize de sange

Pentru a ajuta la excluderea altor boli, cum ar fi boli de ficat sau boli de rinichi, medicul dumneavoastră poate solicita analize de sânge.

Studiul somnului

Unele simptome ale apneei obstructive de somn (probleme de memorie și gândire și modificări comportamentale) pot fi similare cu simptomele demenței frontotemporale. Dacă aveți și simptome de apnee în somn (sforăit puternic și pauze în respirație în timp ce dormiți), medicul dumneavoastră vă poate cere să efectuați un studiu de somn pentru a exclude apneea obstructivă de somn ca cauză a simptomelor dumneavoastră.

Testarea neuropsihologică (neuropsychological testing)

Uneori medicii îți testează pe larg raționamentul și abilitățile de memorie. Acest tip de testare este deosebit de util în determinarea tipului de demență într-un stadiu incipient.

Scanări ale creierului

Privind imagini ale creierului, medicii pot identifica orice anomalii vizibile – cum ar fi cheaguri de sânge, sângerări sau tumori – care pot provoca semne și simptome.

• Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Un aparat RMN folosește unde radio și un câmp magnetic puternic pentru a produce imagini detaliate ale creierului tău.
• Scanarea trasorului cu emisie de pozitroni fluorodeoxiglucoză (Fluorodeoxyglucose positron emission tracer scan, prescurtare: FDG-PET). Acest test folosește un trasor radioactiv de nivel scăzut care este injectat în sânge. Trasorul poate ajuta la arătarea zonelor creierului în care substanțele nutritive sunt slab metabolizate. Zonele cu metabolism scăzut pot arăta unde a avut loc degenerescența în creier, ceea ce poate ajuta medicii să diagnosticheze tipul de demență.

Pregătirea pentru o întâlnire cu un medic

Persoanele cu demență frontotemporală deseori nu recunosc că au o problemă. În multe cazuri, membrii familiei sunt cei care observă simptomele și aranjează programarea unui medic.

Medicul dumneavoastră vă poate îndruma către un medic instruit în boli ale sistemului nervos (neurolog) sau boli mentale (psiholog) pentru evaluare ulterioară.

Ce ar trebui să faci pentru a te pregăti

Deoarece este posibil să nu fiți conștienți de toate semnele și simptomele dvs., ar trebui să luați împreună cu dumneavoastră un membru al familiei sau un prieten apropiat la programarea medicului dumneavoastră. De asemenea, ar trebui să notați o listă care include:

• Descrieri detaliate ale simptomelor dumneavoastră
• Informații despre afecțiunile medicale pe care le-ați avut în trecut
• Informații despre afecțiunile medicale ale părinților sau fraților
• Toate medicamentele și suplimentele alimentare pe care le luați
• Întrebări pe care doriți să le adresați medicului

Ce vă va cere medicul dumneavoastră

În plus față de un examen fizic, medicul dumneavoastră vă poate verifica sănătatea neurologică testând lucruri precum echilibrul, tonusul muscular și forța. De asemenea, medicul dumneavoastră poate efectua o scurtă evaluare a stării mentale pentru a vă verifica abilitățile de memorie și gândire.

Tratamentul demenței frontotemporale (frontotemporal dementia)

În prezent nu există nici un tratament sau tratament specific pentru demența frontotemporală. Medicamentele utilizate pentru tratarea sau încetinirea bolii Alzheimer nu par a fi de ajutor persoanelor cu demență frontotemporală, iar unele medicamente pot agrava simptomele demenței frontotemporale. Dar anumite medicamente și logopedă pot ajuta la gestionarea simptomelor demenței frontotemporale.

Medicamente pentru reducerea simptomelor

• Antidepresive. Unele tipuri de antidepresive, cum ar fi trazodona, pot reduce problemele de comportament asociate cu demența frontotemporală. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (selective serotonin reuptake inhibitors, abrevierea: SSRI) – cum ar fi citalopram (Celexa), paroxetină (Paxil) sau sertralină (Zoloft) – au fost, de asemenea, eficienți la unele persoane.
• Antipsihotice. Medicamentele antipsihotice, cum ar fi olanzapina (Zyprexa) sau quetiapina (Seroquel), sunt uneori folosite pentru a trata problemele comportamentale ale demenței frontotemporale. Cu toate acestea, aceste medicamente trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu demență din cauza riscului de efecte secundare grave, inclusiv a unui risc crescut de deces.

Logopedie (speech therapy)

Persoanele care se confruntă cu dificultăți lingvistice pot beneficia de logopedie. În această terapie, ei vor învăța metode alternative de comunicare.

Îngrijirea la domiciliu

Pe măsură ce boala progresează, va trebui să aveți îngrijitori care să vă ajute în activitățile zilnice, să vă mențineți siguranța, să vă asigurați transportul și să vă ajutați cu finanțele. Medicul dumneavoastră va discuta cu dvs. modificările stilului de viață, cum ar fi atunci când trebuie să încetați să conduceți o mașină sau să lăsați pe cineva de încredere să vă preia finanțele.

Exercițiile cardiovasculare regulate vă pot ajuta să vă îmbunătățiți starea de spirit și abilitățile de gândire.

Ar trebui să faceți unele ajustări în casa dvs. pentru a ușura sarcinile zilnice și pentru a vă reduce șansele de rănire, cum ar fi scoaterea covoarelor sau ridicarea toaletelor.

Îngrijitorii pot reduce problemele de comportament prin schimbarea modului în care interacționează cu persoanele cu demență. Modificările interacțiunii includ:

• Evitarea evenimentelor sau activităților care declanșează comportamentul nedorit
• Menținerea unui mediu calm
• Stabiliți rutine
• Simplificarea sarcinilor zilnice
• Distragerea atenției și redirecționarea atenției de la comportamentele problematice

Făcând față acestei boli și sprijinului celorlalți

Dacă ați fost diagnosticat cu demență frontotemporală, primirea de sprijin, îngrijire și compasiune de la oameni în care aveți încredere este de neprețuit.

Prin intermediul medicului dumneavoastră sau al internetului, găsiți un grup de sprijin pentru persoanele cu demență frontotemporală. Un grup de asistență vă poate oferi informații valoroase adaptate nevoilor dumneavoastră. Este ca un forum care vă oferă posibilitatea de a vă împărtăși experiențele și sentimentele.

Pentru îngrijitori

Îngrijirea cuiva cu demență frontotemporală este provocatoare și stresantă, din cauza schimbărilor extreme de personalitate și a problemelor de comportament ale acelei persoane. Poate fi util dacă îi educi pe ceilalți despre simptomele comportamentale și despre cum să te comporti cu pacientul.

Îngrijitorii au nevoie de asistență din partea membrilor familiei, a prietenilor și a grupurilor de sprijin sau de îngrijire de răgaz oferită de centrele de îngrijire a adulților sau de agențiile de îngrijire a sănătății la domiciliu.

De asemenea, îngrijitorii trebuie să-și amintească să aibă grijă de sănătatea lor, să facă mișcare, să ia o dietă sănătoasă și să-și controleze stresul. Participarea la hobby-uri în afara casei poate ajuta la ameliorarea stresului.

Când o persoană cu demență frontotemporală necesită îngrijire de 24 de ore, majoritatea familiilor apelează la case de îngrijire medicală. Planurile făcute din timp vor face această tranziție mai ușoară și pot permite acelei persoane să fie implicată în procesul decizional.