Condiții care provoacă dificultăți de respirație cu palpitații

Scurtarea este sentimentul subiectiv că respirația necesită mai mult efort decât în ​​mod normal sau că nu poți obține suficient aer. Palpitația este un sentiment că inima bate cu putere, bate, flutură sau sare bătăi. Când aceste două simptome apar împreună, ele indică de obicei o problemă care implică inima, plămânii sau conexiunea dintre aceste două sisteme.

Boli și afecțiuni care provoacă dificultăți de respirație cu palpitații

1. Aritmii cardiace

O aritmie cardiacă este un ritm cardiac anormal: inima bate prea repede, prea încet sau într-un model neregulat. Aritmiile sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale palpitațiilor și declanșează frecvent dificultăți de respirație, deoarece o bătăi ineficiente ale inimii pompează mai puțin sânge pe minut, reducând aportul de oxigen al corpului și plămânilor.

Cea mai răspândită aritmie este fibrilația atrială, care apare la aproximativ 60 de milioane de oameni la nivel global. În timpul fibrilației atriale, camerele superioare ale inimii (atrii) declanșează semnale electrice haotice în loc să se contracte într-un ritm coordonat. Rezultatul este o bătăi neregulate, adesea rapide ale inimii – de obicei între 100 și 175 de bătăi pe minut – pe care mulți oameni o descriu ca o senzație de tremur sau de fluturare în piept.

Alte aritmii comune care provoacă atât dificultăți de respirație, cât și palpitații includ:

• Tahicardie supraventriculară – o frecvență cardiacă rapidă cu debut brusc, de obicei de 150 până la 220 de bătăi pe minut, care apare deasupra ventriculilor. Această afecțiune apare la aproximativ 2,25 la 1.000 de persoane din populația generală.
• Tahicardia ventriculară – un ritm rapid originar din camerele inferioare, care este mai periculos deoarece poate reduce semnificativ debitul cardiac.
• Contracții ventriculare premature – bătăi suplimentare timpurii din ventriculi, pe care majoritatea oamenilor le simt ca o bătaie „sărită” urmată de o lovitură puternică.

Aritmiile apar din multe cauze: boală coronariană, probleme cu valvele cardiace, hipertensiune arterială, tulburări tiroidiene, dezechilibre electrolitice (în special potasiu sau magneziu scăzut), consum excesiv de cofeină sau alcool, anumite medicamente și modificări structurale ale țesutului cardiac după un atac de cord.

2. Insuficiență cardiacă

Insuficiența cardiacă înseamnă că mușchiul inimii a devenit prea slab sau prea rigid pentru a pompa sânge în mod eficient. Când inima nu reușește să deplaseze sângele în mod adecvat, lichidul revine în plămâni – o afecțiune numită congestie pulmonară, care îngreunează respirația. În același timp, inima slăbită declanșează adesea aritmii compensatorii, provocând palpitații.

Riscul de a dezvolta insuficiență cardiacă pe parcursul vieții este de aproximativ 20% pentru adulții cu vârsta peste 40 de ani.

Insuficiența cardiacă se dezvoltă din afecțiuni care deteriorează sau suprasolicită mușchiul inimii în timp. Principalele cauze includ:

• Boala coronariană – responsabilă pentru aproximativ 50 până la 75% din cazurile de insuficiență cardiacă din țările dezvoltate. Blocajele arterelor coronare înfometează mușchiul inimii de sânge, ducând la un atac de cord sau ischemie cronică care slăbește mușchiul inimii.
• Hipertensiune arterială (hipertensiune arterială). Hipertensiunea arterială forțează inima să pompeze împotriva unei rezistențe mai mari de-a lungul anilor, determinând îngroșarea și slăbirea mușchiului inimii. Hipertensiunea arterială contribuie la cauzarea a aproximativ 75% din cazurile de insuficiență cardiacă, adesea în combinație cu alți factori.
• Cardiomiopatie dilatată – mușchiul inimii se întinde și se subțiază, reducându-și forța de pompare. Infecțiile virale, abuzul de alcool, anumite medicamente pentru chimioterapie și mutațiile genetice provoacă cardiomiopatie dilatată.
• Boala valvelor cardiace – valvele deteriorate sau care funcționează prost forțează inima să lucreze mai mult, ducând în cele din urmă la insuficiență cardiacă.

3. Embolie pulmonară

O embolie pulmonară apare atunci când un cheag de sânge – cel mai frecvent originar din venele profunde ale picioarelor – călătorește spre plămâni și blochează o arteră pulmonară. Blocajul împiedică sângele să ajungă la o parte a plămânului, reducând oxigenarea și forțând partea dreaptă a inimii să lucreze mai mult. Combinația de oxigen scăzut și tensiune cardiacă produce atât dificultăți de respirație bruscă și severă, cât și bătăi rapide sau neregulate ale inimii.

Embolia pulmonară este o urgență medicală. Este a treia cea mai frecventă cauză de deces cardiovascular, după atacul de cord și accidentul vascular cerebral.

Factorii de risc care determină formarea cheagurilor de sânge includ:

• Imobilitate prelungită – zboruri lungi, culcare după o intervenție chirurgicală sau spitalizare încetinește fluxul sanguin în venele picioarelor.
• Intervenții chirurgicale recente – în special procedurile chirurgicale ortopedice, cum ar fi protecția șoldului sau a genunchiului, care prezintă un risc deosebit de ridicat.
• Cancer – tumorile maligne eliberează substanțe care favorizează coagularea sângelui.
• Sarcina și perioada postpartum – sarcina crește factorii de coagulare și reduce întoarcerea venoasă de la picioare.
• Medicamente contraceptive orale și terapie de substituție hormonală – estrogenul crește riscul formării cheagurilor de sânge.
• Tulburări de coagulare moștenite – afecțiuni precum mutația factorului V Leiden sau sindromul antifosfolipidic apar la aproximativ 5 până la 8% din populație și cresc substanțial riscul de coagulare.

4. Anemia

Anemia este o deficiență a globulelor roșii sănătoase sau a hemoglobinei – proteina care transportă oxigenul prin fluxul sanguin. Când sângele transportă mai puțin oxigen pe unitate de volum, inima compensează bătând mai repede și mai greu pentru a furniza aceeași cantitate de oxigen către țesuturi. Această creștere a ritmului cardiac provoacă palpitații, în timp ce deficitul de oxigen subiacent provoacă dificultăți de respirație, în special la efort.

Anemia este foarte frecventă. Organizația Mondială a Sănătății estimează că anemia apare la 1,62 miliarde de oameni la nivel global – aproximativ 24,8% din populația lumii. Deficitul de fier este cauza principală, reprezentând aproximativ 50% din toate cazurile de anemie la nivel mondial. Alte cauze majore includ:

• Deficiența de vitamina B12 și deficiența de folat – fără acești nutrienți, măduva osoasă nu poate produce în mod corespunzător globule roșii. Deficitul de vitamina B12 apare la aproximativ 6% dintre adulții sub 60 de ani și aproape 20% dintre adulții peste 60 de ani.
• Boala cronică de rinichi – rinichii produc un hormon numit eritropoietina care stimulează producția de globule roșii. Rinichii insuficienți produc mai puțină eritropoietină, ceea ce duce la anemie. Aproximativ 37% dintre persoanele cu boli renale cronice au anemie.
• Boli cronice – afecțiunile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoidă, boala inflamatorie intestinală și cancerul suprimă producția de globule roșii.
• Anemiile hemolitice – afecțiuni precum boala celulelor secera sau anemia hemolitică autoimună distrug celulele roșii din sânge mai repede decât viteza cu care măduva osoasă le poate înlocui.

Printre cauzele dificultății respiratorii cu palpitații, anemia este o cauză frecventă – în special la femeile de vârstă reproductivă (unde prevalența ajunge la aproximativ 29% la nivel global), la pacienții în vârstă și la persoanele cu boli cronice.

5. Hipertiroidism

Hipertiroidismul apare atunci când glanda tiroidă produce prea mult hormon tiroidian, accelerând aproape fiecare proces metabolic din organism. Excesul de hormoni tiroidieni crește ritmul cardiac, crește debitul cardiac și crește necesarul general de oxigen al organismului. Rezultatul este o tahicardie persistentă în repaus (de multe ori peste 100 de bătăi pe minut), palpitații și dificultăți de respirație, în special în timpul activității fizice.

Hipertiroidismul apare la aproximativ 1,3% din populația țării noastre. Dintre persoanele diagnosticate cu hipertiroidism, până la 70% raportează palpitațiile ca simptom.

Principalele cauze ale hipertiroidismului includ:

• Boala Graves – o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar produce anticorpi care stimulează continuu glanda tiroidă. Boala Graves reprezintă aproximativ 70 până la 80% din toate cazurile de hipertiroidism și este mult mai frecventă la femei, care o dezvoltă de 7 până la 10 ori mai des decât bărbații.
• Gușă multinodulară toxică – noduli tiroidieni multipli care produc hormon în mod independent, ocolind semnalele regulatoare normale de la glanda pituitară. Această cauză devine mai răspândită odată cu vârsta.
• Tiroidita – inflamația tiroidei (din cauza infecției virale, modificări postpartum sau anumite medicamente) eliberează temporar hormonul tiroidian stocat în sânge.
• Excesul de iod – consumul de cantități foarte mari de iod (din suplimente alimentare, anumite coloranți de contrast utilizați în imagistică sau medicamente cu amiodarona) poate declanșa hiperactivitatea tiroidiană, în special la persoanele cu noduli tiroidieni preexistenți.

6. Tulburare de panică și anxietate

Tulburarea de panică înseamnă a avea episoade recurente, neașteptate, de frică intensă, însoțite de simptome fizice care imită îndeaproape afecțiunile medicale grave. În timpul unui atac de panică, corpul tău activează răspunsul de luptă sau fugă, inundând fluxul sanguin cu adrenalină. Adrenalina accelerează frecvența cardiacă, provoacă hiperventilație (respirație rapidă care nu se potrivește cu nevoile reale de oxigen ale corpului) și declanșează o senzație de senzație de constricție în piept – producând atât palpitații, cât și dificultăți de respirație simultan.

Tulburarea de panică apare la aproximativ 2,5% din populația țării noastre.

Cauzele tulburării de panică sunt:

• Predispoziție genetică – a avea o rudă de gradul I cu tulburare de panică crește riscul propriu de aproximativ trei până la cinci ori.
• Factorii neurobiologici – dereglarea amigdalei (centrul creierului de procesare a fricii) și dezechilibrele în substanțele neurotransmițătoare precum serotonina, norepinefrina și acidul gamma-aminobutiric contribuie la susceptibilitatea la panică.
• Factori de stres în viață și traume – evenimentele majore de viață, decesul și traumele copilăriei cresc substanțial riscul de a dezvolta tulburare de panică.
• Declanșatoare medicale – cofeina, medicamentele stimulatoare, hipoglicemia și tulburările tiroidiene pot declanșa sau agrava atacurile de panică.

7. Boala cardiacă valvulară

Valvele inimii controlează direcția fluxului sanguin prin cele patru camere ale inimii. Când o supapă se îngustează (stenoză) sau se scurge (regurgitație), inima trebuie să lucreze mai mult pentru a menține debitul cardiac. Această încărcătură suplimentară întinde și mărește camerele inimii, promovează aritmiile și crește presiunea în circulația pulmonară – ducând atât la palpitații, cât și la dificultăți de respirație.

Cele mai frecvente afecțiuni valvulare care cauzează aceste două simptome sunt:

• Prolapsul valvei mitrale – foliolele valvei mitrale se bombanează înapoi în atriul stâng în timpul fiecărei bătăi ale inimii. Prolapsul valvei mitrale este cea mai frecventă boală cardiacă valvulară, care apare la aproximativ 2 până la 3% din populația generală. Majoritatea cazurilor sunt benigne, dar o mică proporție provoacă regurgitare și aritmii semnificative.
• Insuficiența mitrală – sângele se scurge înapoi prin valva mitrală, reducând fluxul înainte. Insuficiența mitrală semnificativă apare la aproximativ 1,7% din populația generală.
• Stenoza aortică – valva aortică se îngustează, obstrucționând fluxul de sânge din inimă. Această afecțiune devine din ce în ce mai frecventă odată cu vârsta, aparând la 2 până la 5% dintre adulții peste 65 de ani.

Boala valvulară se dezvoltă din febră reumatică (în special în țările în curs de dezvoltare, unde infecțiile cu streptococ de grup A nu sunt tratate), depuneri de calciu legate de vârstă pe foile valvei, anomalii congenitale prezente de la naștere, endocardită infecțioasă (infecție bacteriană a valvei) sau tulburări ale țesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan.

Boala cardiacă valvulară este o cauză destul de frecventă a dificultății respiratorii cu palpitații, în special la adulții în vârstă și la populațiile cu rate ridicate de febră reumatică. La nivel global, boala de inimă reumatică apare la aproximativ 55 de milioane de oameni.