Dificultăți de respirație în ciuda efortului redus: cauze și tratament

Dificultățile de respirație sunt atunci când simți că nu poți obține suficient aer sau că nu poți respira greu. Simți o senzație de strângere în piept sau simți că nu poți să-ți tragi respirația, chiar și atunci când faci puțin efort. Pentru unii oameni, mersul pe jos pe o distanță scurtă, urcarea câteva scări sau chiar vorbirea poate provoca dificultăți de respirație. Deși este normal să vă simțiți fără respirație după o activitate intensă, dispneea persistentă sau bruscă în timpul unui efort ușor ar putea indica o problemă de sănătate subiacentă.

Această senzație poate varia de la disconfort ușor până la incapacitatea severă de a respira, adesea însoțită de oboseală, amețeli sau dureri în piept.

Cauze ale dificultății de respirație cu efort redus

Mai multe afecțiuni pot duce la dispnee. Mai jos, discutăm cele mai comune cauze, metode de diagnostic și opțiuni de tratament.

1. Afecțiuni cardiovasculare

Dificultățile de respirație pot fi un semn al unor probleme legate de inimă, deoarece inima și plămânii lucrează împreună pentru a furniza oxigen organismului.

o. Insuficienţă cardiacă

În insuficiența cardiacă, eficiența de pompare a inimii este compromisă. Această pierdere a eficienței poate rezulta din afecțiuni precum boala coronariană, hipertensiunea arterială sau atacurile de cord anterioare. Când inima nu poate pompa eficient, sângele revine în venele pulmonare, crescând presiunea în capilarele pulmonare. Această presiune crescută duce la congestie pulmonară, unde lichidul se scurge în alveole (sacii de aer), reducând suprafața pentru schimbul de oxigen. În consecință, chiar și un efort fizic ușor poate lăsa corpul să fie înfometat de oxigen.

În timpul activității fizice, organismul are nevoie de mai mult oxigen. O inimă care nu poate ține pasul cu această cerere crescută, exacerbând simptomele dificultății de respirație.

Diagnosticul insuficientei cardiace:

• Ecocardiograma (evaluează funcția inimii)
• Test de sânge BNP (peptidă natriuretică de tip B) (detectează tensiunea cardiacă)
• Radiografia toracică (indică acumularea de lichid în plămâni)

Tratamentul insuficientei cardiace:

• Medicamente: Diuretice (de exemplu, furosemid) pentru reducerea lichidului, beta-blocante și inhibitori ECA pentru a îmbunătăți funcția inimii.
• Stil de viață: restricție de sodiu și exerciții fizice regulate.
• Terapii avansate: dispozitive implantabile (de exemplu, stimulatoare cardiace) sau transplant de inimă pentru cazurile severe.

b. Boala coronariană

Boala coronariană este îngustarea sau blocarea arterelor coronare din cauza formării plăcii (ateroscleroză). Această condiție restricționează fluxul de sânge către mușchiul inimii, ducând la ischemie (aport redus de oxigen). Ischemia slăbește capacitatea inimii de a pompa sânge în mod eficient, provocând o rezervă de lichid în plămâni, similar cu insuficiența cardiacă.

În timpul activității, necesarul de oxigen al inimii crește. Arterele blocate nu pot satisface această cerere, ceea ce duce la simptome precum lipsa de aer.

Diagnosticul bolii coronariene:

• Teste la efort (cu sau fără imagistică)
• Angiografia coronariană

Tratamentul bolii coronariene:

• Medicamente: nitrați, aspirină, statine.
• Interventii chirurgicale: angioplastie sau bypass.

2. Tulburări respiratorii

Bolile pulmonare afectează adesea capacitatea de a furniza oxigen eficient, provocând dificultăți de respirație.

o. Boala pulmonară obstructivă cronică

Boala pulmonară obstructivă cronică, adesea cauzată de fumat sau expuneri la mediu, este inflamația cronică și afectarea căilor respiratorii și alveolelor. Această boală reduce capacitatea plămânilor de a expulza aerul în mod eficient (capcanarea aerului), crescând efortul necesar pentru a respira și reducând nivelul de oxigen.

Activitatea fizică crește cererea de oxigen. În boala pulmonară obstructivă cronică, plămânii nu pot satisface această cerere din cauza limitării fluxului de aer și a capacității pulmonare reduse, ceea ce duce la dispneea.

Diagnosticul bolii pulmonare obstructive cronice:

• Teste funcționale pulmonare: Măsoară fluxul de aer și volumul pulmonar.
• Teste imagistice: radiografii toracice sau tomografii.

Tratamentul bolii pulmonare obstructive cronice:

• Bronhodilatatoare (de exemplu, salbutamol) și corticosteroizi inhalatori.
• Oxigenoterapia pentru stadii avansate.
• Renunțarea la fumat și reabilitarea pulmonară.

b. Boala pulmonară interstițială

Boala pulmonară interstițială este un grup de tulburări care provoacă cicatrici (fibroză) țesutului pulmonar. Această fibroză întărește plămânii, îngreunând extinderea și reducând eficiența transferului de oxigen în fluxul sanguin.

Activitatea crește cererea de oxigen, dar plămânii rigizi și cicatrici nu pot furniza suficient oxigen, provocând dificultăți de respirație.

Diagnosticul bolii pulmonare interstițiale:

• Scanare CT de înaltă rezoluție (HRCT)
• Biopsie pulmonară pentru diagnostic definitiv.

Tratamentul bolii pulmonare interstițiale:

• Medicamente antifibrotice (de exemplu, pirfenidonă).
• Terapia cu oxigen.
• Transplantul pulmonar în cazuri severe.

c. Astm

În astm, hiperreactivitatea și inflamația căilor respiratorii duc la îngustarea episodică a căilor respiratorii. Declanșatorii precum alergenii, aerul rece sau exercițiile fizice pot exacerba această îngustare.

Efortul crește ventilația, ceea ce poate irita căile respiratorii sensibile în astm, ducând la respirație șuierătoare și dispnee.

Diagnosticul astmului:

• Spirometria pentru măsurarea funcției pulmonare.
• Testarea alergiilor dacă sunt suspectate factori declanșatori.

Tratamentul astmului:

• Inhalatoare cu eliberare rapidă (de exemplu, albuterol).
• Medicamente de control pe termen lung (de exemplu, steroizi inhalatori).

3. Anemia

Anemia implică niveluri reduse de hemoglobină, proteina din globulele roșii care transportă oxigenul. Cu mai puțini purtători de oxigen, țesuturile primesc mai puțin oxigen, declanșând mecanisme compensatorii, cum ar fi respirația și ritmul cardiac mai rapid.

Activitatea fizică crește necesarul de oxigen al organismului. Indivizii anemici nu pot satisface această cerere, ceea ce duce la dificultăți de respirație vizibile chiar și cu un efort redus.

Diagnosticul anemiei:

• Hemoleucograma completă indicând hemoglobină/hematocrit scăzut.
• Studii de fier pentru a detecta deficiențele de fier.

Tratamentul anemiei:

• Suplimente de fier pentru anemie feriprivă.
• Suplimentarea cu B12 sau folat pentru anemie megaloblastică.
• Tratați cauzele care stau la baza, cum ar fi boala cronică sau pierderea de sânge.

4. Obezitatea

Excesul de greutate corporală mărește munca de respirație deoarece comprimă diafragma și reduce expansiunea plămânilor. În plus, obezitatea este adesea asociată cu apnee obstructivă de somn și eficiență cardiovasculară redusă.

Combinația dintre capacitatea pulmonară restrânsă și cererea crescută de oxigen în timpul activității are ca rezultat dificultăți de respirație vizibile.

Când trebuie să solicitați asistență medicală?

Dificultățile de respirație cu efort redus justifică o evaluare imediată dacă este însoțită de:

• Durere în piept sau senzație de apăsare în piept.
• Umflarea picioarelor.
• Leșin sau amețeli.
• Tuse persistentă sau respirație șuierătoare.
• O nuanță albăstruie pe buze sau unghii