Amintirile proaste pot sta la baza mai multor probleme, de la tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) la fobii. Unele dovezi sugerează că ar putea fi posibil să blocați ceva, cum ar fi o memorie nedorită, dar sunt necesare mai multe cercetări despre cum să uitați o amintire.
Când o amintire proastă pătrunde în minte, este o reacție naturală a omului să vrei să o blochezi. Cu mai bine de 100 de ani în urmă, Sigmund Freud a sugerat că oamenii au un mecanism de apărare pe care îl pot folosi pentru a ajuta la gestionarea și blocarea experiențelor traumatice și a amintirilor nedorite.
Deși mai sunt necesare cercetări, oamenii de știință au început să înțeleagă cum funcționează acest mecanism de apărare. Studiile de neuroimagistică au demonstrat care sisteme cerebrale joacă un rol în uitarea deliberată, iar studiile au arătat că este posibil ca oamenii să blocheze în mod deliberat amintirile din conștiința lor.
Acest articol va discuta despre modul în care oamenii pot încerca să uite amintirile nedorite.
Cum să uiți amintirile nedorite?
Cercetătorii pot înțelege mai bine mecanismele neuronale care creează și stochează amintiri prin investigarea și studierea minții umane. Deși sunt necesare mai multe cercetări, neurologii și psihologii pot folosi aceste informații pentru a ajuta oamenii să uite amintirile nedorite.
Unele dovezi susțin teoria uitării motivate. Această teorie sugerează că oamenii pot bloca amintirile neplăcute, dureroase sau traumatice dacă există o motivație pentru a face acest lucru.
Înlocuirea amintirilor
Unii oameni pot lua în considerare utilizarea unor strategii de înlocuire a gândurilor sau a memoriei pentru a-i ajuta să suprime amintirile nedorite.
Această tehnică sugerează că oamenii pot înlocui o memorie negativă prin redirecționarea conștiinței lor către o memorie alternativă. Experții descriu uneori această tehnică ca fiind similară cu trântirea frânelor într-o mașină sau cu direcția pentru a evita un pericol.
Obținerea unei mai bune înțelegeri a modului în care oamenii pot înlocui o amintire nedorită îi poate ajuta pe oameni să evite retrăirea unui eveniment traumatizant.
Schimbarea contextelor
Contextul mental în care o persoană percepe un eveniment afectează modul în care mintea organizează amintirile acelui eveniment. Contextul poate fi orice este asociat cu memoria. Adesea, contextul poate include indicii legate de simț, cum ar fi mirosul sau gustul, mediul extern și gândurile sau sentimentele pe care o persoană le experimentează în jurul evenimentului.
Un studiu din 2021 a constatat că atașarea unui sens pozitiv unei experiențe negative din trecut poate avea un impact de lungă durată. Asociind o experiență pozitivă cu memoria, o persoană poate schimba contextul acelui eveniment și poate induce un sentiment pozitiv atunci când își amintește evenimentul în viitor.
Această strategie poate funcționa prin procesul de reglare cognitivă. Schimbarea modului în care o persoană se gândește la o situație poate modifica modul în care se poate simți despre aceasta.
În plus, un studiu din 2016 sugerează că schimbarea informațiilor contextuale despre un eveniment ar putea face posibil ca o persoană să uite în mod intenționat o amintire nedorită.
Slăbirea amintirilor care provoacă fobii
O opțiune de tratament pentru persoanele care trăiesc cu o fobie poate include terapia de expunere. Această terapie se realizează prin expunerea unei persoane la o situație de frică într-un mediu sigur pentru a o ajuta să creeze o memorie sigură.
În mod similar, un studiu din 2016 indică faptul că perturbarea unei amintiri poate reduce puterea acesteia. În cadrul studiului, cercetătorii au expus persoane cu arahnofobie la imagini cu păianjeni, sesiunile ulterioare implicând o expunere mai lungă. Până la ultima sesiune, oamenii au avut o tendință mai mică de a evita păianjenii.
Cercetătorii sugerează că expunerea inițială a făcut memoria instabilă, iar expunerea mai lungă duce la o persoană să salveze memoria într-o formă mai slabă. Tulburând memoria, era mai greu ca elementul fricii să revină atât de ușor.
Practica de recuperare
Practica de regăsire descrie strategia de a reaminti sau de a prelua informații din memorie. Cercetările notează că această metodă eficientă de studiu poate ajuta oamenii să-și amintească informațiile. Unii experți susțin că această tehnică ar putea ajuta oamenii să înlocuiască amintirile nedorite.
Similar cu modul în care oamenii pot uita informații și le pot actualiza cu cunoștințe mai relevante, cum ar fi atunci când schimbă parole sau numere de telefon, practica de recuperare poate ajuta oamenii să actualizeze amintirile.
Un studiu din 2020 indică faptul că utilizarea practicii de recuperare ar putea ajuta la facilitarea actualizării memoriei. Cu toate acestea, deși ar putea întări noi amintiri și ar reduce intruziunea în memorie veche, este posibil să nu poată suprima amintirile mai vechi.
Alternativ, alte cercetări sugerează că utilizarea suprimării recuperării, prevenirea sau suprimarea capacității de a-și aminti amintiri ar putea ajuta, de asemenea, la blocarea amintirilor nedorite. Un studiu din 2022 sugerează că suprimarea recuperării poate ajuta la controlul amintirilor intruzive prin slăbirea lor și făcându-le mai puțin vii.
Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări în practica de recuperare pentru a înțelege cum poate ajuta la uitarea amintirilor nedorite.
Cum se formează amintirile?
Neuronii sunt celule ale sistemului nervos care folosesc impulsuri electrice și semnale chimice pentru a transmite informații în întregul corp. Creierul conține aproximativ 86 de miliarde de neuroni și fiecare se poate forma și se poate conecta la alți neuroni, creând potențial până la 1.000 de trilioane de conexiuni.
Unii experți pot defini memoria ca modul în care mintea interpretează, stochează și preia informațiile. Amintirile se dezvoltă atunci când o persoană procesează un eveniment, determinând neuronii să-și trimită semnale unul altuia, creând o rețea de conexiuni de diferite forțe. Ca atare, memoria este reactivarea unei căi neuronale specifice, care se formează din schimbările în puterea și tiparele conexiunilor.
Cu cât o persoană se ocupă mai mult de memorie, cu atât aceste conexiuni neuronale devin mai puternice. De obicei, amintirile rămân atâta timp cât o persoană le revine. Când o persoană revine o amintire, aceasta devine din nou flexibilă. Memoria se poate schimba puțin de fiecare dată când o persoană o reamintește și se poate reseta mai puternic și mai viu cu fiecare amintire.
Experții se referă la acest proces de consolidare drept reconsolidare. Acest proces poate modifica amintirile și le poate face mai pozitive sau negative.
De asemenea, creierul este capabil să proceseze amintirile în moduri diferite. Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că există patru tipuri diferite de memorie:
- memorie de lucru
- memorie senzorială
- Memorie de scurtă durată
- memorie pe termen lung
Diferite zone ale creierului sunt specializate în stocarea diferitelor tipuri de amintiri. De exemplu, hipocampul poate procesa și recupera amintiri declarative și spațiale. Acestea sunt amintiri legate de fapte și evenimente sau locații și planificarea rutelor. În plus, hipocampul ajută la transformarea amintirilor pe termen scurt în amintiri pe termen lung.
De ce sunt amintirile rele atât de vii?
Mulți oameni pot descoperi că experiențele rele ies în evidență în memoria lor mai mult decât experiențele bune. Aceste amintiri pot pătrunde în conștiința noastră chiar și atunci când nu vrem.
Acest proces poate apărea din cauza părtinirii negative, care se referă la creierul nostru care acordă mai multă importanță experiențelor negative. Prejudecățile negative pot rezulta din evoluție, deoarece ar fi putut fi benefică pentru a-i ajuta pe strămoșii noștri să rămână precauți atunci când se află în zone periculoase.
În mod similar, cercetările notează, de asemenea, că emoțiile negative pot ajuta la precizia amintirilor. Alte dovezi subliniază, de asemenea, că oamenii își pot aminti evenimentele emoționale mai clar, mai precis și pentru perioade mai lungi.
Există vreun medicament care te face să uiți?
Pentru a completa abordările cognitive, unii oameni de știință sugerează utilizarea medicamentelor pentru a ajuta la eliminarea amintirilor proaste sau a aspectului lor care provoacă frică.
De exemplu, D-cicloserina este un antibiotic și, de asemenea, stimulează activitatea glutamatului, un neurotransmițător „excitator” care activează celulele creierului. Unele dovezi sugerează că acest medicament poate reduce răspunsurile la frică și poate încuraja învățarea despre extincție. Acest termen se referă la scăderea treptată a răspunsului la un stimul, cum ar fi un răspuns negativ la o amintire nedorită.
În mod similar, alte dovezi indică faptul că propranololul, un beta-blocant care ajută inima să bată mai încet și mai constant, ar putea, de asemenea, să contribuie la reducerea fricii pe termen lung și să încurajeze învățarea despre extincție. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege cum să utilizați aceste medicamente în siguranță și eficient.
Probleme etice
Deși ar putea fi benefic să posezi strategii care pot manipula memoria și pot ajuta oamenii să uite amintirile nedorite, aceste metode nu sunt lipsite de probleme etice.
Există potențialul ca oamenii să abuzeze de aceste tehnici și să implanteze amintiri false sau să le ștergă pe cele importante. Oamenii ar putea folosi aceste tehnici pentru a șterge evenimentele incomode; alții ar putea să comită crime și să-i facă pe martori să uite evenimente.
Întrebări frecvente
Unele întrebări frecvente despre amintirile nedorite pot include:
Cum uit ceva traumatizant?
Este posibil să nu fie întotdeauna posibil să uiți amintirile nedorite, dar oamenii pot folosi strategii care să îi ajute să facă față evenimentelor traumatice. Aceste strategii includ tehnici de suprimare a memoriei, identificarea declanșatorilor și contactarea unui specialist în sănătate mintală.
De ce îmi amintesc doar amintirile proaste din copilărie?
Oamenii au dificultăți în a-și aminti copilăria. Când își amintesc, își amintesc de obicei amintiri proaste. Există multe motive posibile pentru această problemă, inclusiv semnificația emoțională a memoriei proaste și ruminarea asupra gândurilor neplăcute.
rezumat
Mulți oameni pot experimenta amintiri nedorite în urma unui eveniment traumatizant. Cercetătorii încep să înțeleagă cum creierul creează amintiri, le stochează și le poate aminti prin studierea minții umane.
Este posibil ca o persoană să nu poată uita o amintire nedorită, dar sunt disponibile tehnici pentru a ajuta o persoană să gestioneze evenimentele negative.
De obicei, aceste strategii presupun perturbarea memoriei inițiale și fie înlocuirea acesteia cu un sens pozitiv, reducerea semnificației acesteia, înlocuirea ei cu o altă memorie, fie suprimarea memoriei în sine.
Discussion about this post