Microplasticele găsite în alimente și apă se pot răspândi din intestin la creier.
- Microplasticele sunt particule minuscule de plastic care adesea își fac loc în multe substanțe, inclusiv alimente.
- Cercetătorii sunt interesați să înțeleagă modul în care consumul de microplastice poate influența sănătatea și funcționarea corpului.
- Un nou studiu efectuat pe șoareci a constatat că microplasticele se pot răspândi din intestin la organele vitale ale corpului, cum ar fi creierul, ficatul și rinichii.
Oamenii și animalele sunt adesea expuși la microplastice deoarece microplasticele sunt prezente în multe substanțe.
Pe măsură ce cercetătorii încearcă să înțeleagă impactul microplasticelor, se acumulează dovezi despre efectele expunerii la aceste substanțe și despre modul în care acestea pot influența rezultatele asupra sănătății.
Un studiu publicat pe 10 aprilie în revista Environmental Health Perspectives a examinat modul în care consumul de microplastice în cantități similare cu cele găsite în mediul nostru i-a afectat pe șoareci.
Potrivit autorilor studiului, microplasticele ingerate se răspândesc din intestin la creier, ficat și rinichi.
„Descoperirile noastre sugerează că expunerea la microplastic poate duce la modificări metabolice în aceste țesuturi, indicând potențiale efecte sistemice”, ne-a spus autorul studiului, Marcus Garcia, PharmD, un postdoctoral la Universitatea din New Mexico, Colegiul de Farmacie.
„Implicațiile descoperirilor noastre pentru sănătatea umană sunt substanțiale.”
Microplasticele se răspândesc de la intestin la creier, la alte organe
Microplasticele au devenit foarte proeminente în mediu, inclusiv în sol, alimente și apă.
Autorii prezentului studiu definesc microplasticele drept particule de plastic mai mici de 5 milimetri. Ei au vrut să afle cum diferite tipuri de microplastice au influențat organele corpului la șoareci.
Autorii studiului au încercat să reproducă consumul de microplastice într-o cantitate similară cu expunerea umană. Șoarecii au fost expuși la diferite cantități de polistiren sau microsfere polimerice amestecate prin hrănire gastrică orală.
După ce șoarecii au fost hrăniți cu microplastice, cercetătorii au examinat serul, creierul, ficatul, rinichii și țesuturile de colon pentru a identifica prezența microplasticelor.
Cercetătorii au identificat microplastice în mai multe organe, inclusiv creierul, ficatul și rinichii șoarecilor expuși. Aceste descoperiri arată cum microplasticele sunt capabile să se răspândească în alte zone îndepărtate ale corpului.
După expunerea la microplastic, ei au descoperit că anumite modificări metabolice au avut loc în colon, ficat și creier.
Aceste modificări au depins de cât de multă expunere au primit șoarecii și de ce tip de microplastic au fost expuși.
„Prin expunerea șoarecilor la niveluri de microplastice similare cu ingestia umană, am descoperit că aceste particule într-adevăr pot migra din intestin în organe precum ficatul, rinichii și creierul”, a explicat Garcia.
„Cercetări anterioare ale grupului nostru au demonstrat că microplasticele pot perturba funcția imunitară. Această întrerupere ar putea fi o problemă atunci când se confruntă cu infecții sau ar putea agrava afecțiuni precum bolile inflamatorii intestinale. În plus, studiul nostru a fost efectuat pe o perioadă de 4 săptămâni, arătând modificări semnificative ale metabolismului. Acest studiu aduce o perspectivă asupra acumulării pe termen lung de microplastice în organism, ridicând îngrijorări cu privire la expunerea cronică. În plus, studiul nostru a relevat modificări metabolice substanțiale legate de diferite tulburări metabolice și imunitare, inclusiv modificări ale metabolismului aminoacizilor, lipidelor și hormonilor.”
Dr. Heather Leslie, un om de știință independent specializat în analiza microplasticelor și aditivilor la oameni (și ecosisteme) cu sediul în Amsterdam, care nu este implicat în acest studiu, a declarat că o concluzie importantă a acestui studiu este că „microplasticele dozate în laborator aproape de limita superioară a dimensiunii particulelor pentru straturile epiteliale intestinale care traversează nu sunt doar absorbite după ingestie, ci și depuse în organe.”
„Această descoperire demonstrează în condiții controlate ce se întâmplă în organism cu microplasticele „sălbatice”, termenul meu pentru acele microplastice pe care le întâlnim în mediul nostru de viață”, a spus Leslie.
„Acest lucru este semnificativ, deoarece, odată puse la punct, tipurile comune de microplastice pot începe să interfereze cu biologia, așa cum a arătat metabolomica în același studiu pentru mai multe organe.”
Sunt necesare mai multe studii asupra efectelor microplasticelor
În ciuda implicațiilor acestor constatări, cercetarea are limitări.
În primul rând, cercetătorii au folosit șoareci pentru acest studiu, așa că sunt necesare cercetări viitoare pentru a vedea dacă aceste descoperiri se pot aplica oamenilor.
De asemenea, cercetătorii au folosit microplastice care nu conțineau aditivi chimici obișnuiți în microplastice, care pot înrăutăți consumul de microplastice. Cercetările viitoare pot lua în considerare modul în care aceste substanțe chimice pot afecta impactul microplasticelor asupra oamenilor.
Acest studiu nu a investigat ratele de eliminare a microplasticelor, care pot influența impactul acestora. Cercetătorii au evaluat doar cortexul prefrontal al creierului șoarecilor și nu au putut observa cu exactitate locația microsferei. Astfel, este posibil ca microplasticele să nu fi trecut bariera hemato-encefalică.
Cercetătorii mai notează că analiza lor asupra microplasticelor a fost, de asemenea, limitată. Cercetările viitoare se pot concentra pe modalități mai bune de a identifica și măsura microplasticele și plastifianții din țesuturi.
„Cercetările ulterioare sunt esențiale pentru a răspunde la multe întrebări despre modul în care acumularea de microplastice joacă un rol în sănătatea umană”, a remarcat Garcia.
„Trebuie să înțelegem mai bine impactul general al microplasticelor. În prezent, explorăm modul în care microplasticele își fac drum în creier. În plus, utilizăm tehnici nou stabilite pentru a investiga acumularea de microplastice în creierul uman, ficatul și țesuturile rinichilor. Aceste tehnici ne permit să izolăm microplasticele din țesuturile biologice și să le cuantificăm folosind piroliză-cromatografie gazoasă/spectrometrie de masă.”
– Marcus Garcia, PharmD, autorul studiului
Abordarea preocupărilor legate de expunerea la microplastice
Acest studiu se adaugă la literatura medicală existentă despre domeniul și influența microplasticelor, dar trebuie depuse mai multe lucrări pentru a înțelege pe deplin efectele.
Între timp, există câteva modalități de a reduce riscul de expunere la aceste substanțe.
De exemplu, dovezile recente sugerează că fierberea apei și turnarea acesteia printr-un filtru de cafea poate ajuta la eliminarea multor microplastici găsite în apă. Dacă cercetările continuă să confirme aceste constatări, acest mod ar putea deveni o practică mai comună.
Leslie a propus sugestii suplimentare pentru a reduce riscul expunerii la microplastice:
- alege haine fără plastic și alte produse fără plastic
- optează pentru alimente integrale, minim procesate
- bea apa filtrata
„Trebuie să decidem să avem grijă de noi înșine și să evităm să cumpărăm lucruri care eliberează particule de plastic nedorite, deoarece nu vrem să fim poluați de microplastice”, a spus Leslie.
Autorul non-studiu Tracey Woodruff, dr., profesor și director la Centrul de Cercetare și Traducere pentru Sănătate (EaRTH) de la Universitatea din California, San Francisco, ne-a spus că dovezile actuale arată că factorii de decizie politică trebuie să acționeze cât mai curând posibil pentru a preveni expunerea umană la microplastice să crească în continuare.
„Știm că producția de plastic este de așteptat să crească rapid în următorul deceniu și asta înseamnă mai multe microplastice. Acțiunile guvernamentale sunt modalitatea cea mai echitabilă și eficientă de a se asigura că oamenii nu sunt expuși la microplastice. Între timp, oamenii își pot limita utilizarea materialelor plastice și pot trece la recipiente din sticlă/ceramică și metal pentru apă și recipiente de depozitare. De asemenea, acțiuni precum spălarea mâinilor și mopul umed și aspiratoarele cu filtru de grămadă mențin expunerea la praf la un nivel scăzut acolo unde MP (microplastice) și alte substanțe chimice le place să se adună.”
– Tracey Woodruff, dr., profesor de cercetare de mediu
Discussion about this post