Tensiunea arterială scăzută și durerile articulare pot părea fără legătură, dar aceste două simptome apar adesea împreună din cauza unor afecțiuni medicale specifice. Înțelegerea cauzei, mecanismului și tratamentului este importantă pentru gestionarea eficientă a acestor două simptome. Acest articol oferă informații despre bolile comune caracterizate prin tensiune arterială scăzută și dureri articulare.
Cauze comune ale tensiunii arteriale scăzute și dureri articulare
1. boala Addison
Boala Addison, sau insuficiența suprarenală primară, este o afecțiune rară în care glandele suprarenale nu reușesc să producă suficienți hormoni steroizi, în special cortizol și aldosteron. Cortizolul reglează metabolismul, răspunsul imunitar și răspunsul la stres, în timp ce aldosteronul menține tensiunea arterială prin reglarea sodiului și potasiului.
În boala Addison, sistemul imunitar atacă în mod greșit glandele suprarenale, ducând la o reducere a nivelului de cortizol și aldosteron. Fără cortizol, organismul se luptă să mențină nivelul de glucoză și să facă față stresului. Nivelurile scăzute de aldosteron duc la dezechilibre ale sodiului și potasiului, provocând deshidratare și o scădere semnificativă a tensiunii arteriale. Durerea articulară poate rezulta din inflamația asociată cu activitatea autoimună și lipsa cortizolului, care în mod normal ajută la reducerea inflamației.
Cercetările arată că boala Addison apare la aproximativ 100-140 de persoane la un milion și este mai frecventă la femei. Studiile subliniază importanța diagnosticului precoce, deoarece boala Addison netratată poate duce la crize suprarenale care pun viața în pericol, caracterizate prin tensiune arterială extrem de scăzută și dezechilibre electrolitice.
Diagnostic
Diagnosticul se face cu analize de sânge pentru măsurarea nivelului de cortizol și aldosteron. Un test de stimulare ACTH (hormon adrenocorticotrop) este adesea folosit pentru a evalua funcția glandei suprarenale. Testele imagistice, cum ar fi scanările CT sau RMN, pot ajuta la vizualizarea glandelor suprarenale și la verificarea oricăror anomalii fizice.
Tratamentul bolii Addison
Tratamentul include terapia de substituție hormonală, de obicei cu hidrocortizon sau prednison pentru a înlocui cortizolul și fludrocortizon pentru a gestiona nivelul de aldosteron. Pacienții trebuie să urmeze o dietă bogată în sare, deoarece aportul de sodiu poate ajuta la menținerea tensiunii arteriale. Urmărirea regulată și ajustarea dozei de medicamente în timpul stresului, bolii sau intervențiilor chirurgicale sunt esențiale pentru a preveni crizele suprarenale.
2. Lupus eritematos sistemic (LES)
Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună care provoacă inflamație pe scară largă, care afectează diferite organe și țesuturi, inclusiv pielea, rinichii, articulațiile și sistemul cardiovascular. Tensiunea arterială scăzută și durerile articulare sunt simptome frecvente la pacienții cu LES din cauza inflamației și a complicațiilor cardiovasculare.
În boala LES, sistemul imunitar produce anticorpi care atacă țesuturile sănătoase. Acest răspuns autoimun provoacă inflamație cronică la nivelul articulațiilor, ducând la dureri și umflături articulare. Inflamația vaselor de sânge, o afecțiune numită vasculită, poate duce la scăderea tensiunii arteriale. Implicarea rinichilor (nefrita lupică) poate contribui, de asemenea, la hipotensiune arterială, deoarece afectarea funcției renale poate afecta volumul și presiunea sângelui.
LES afectează aproximativ 1 din 1000 de persoane și este mai răspândit la femei, în special la cele aflate la vârsta fertilă. Cercetările indică faptul că aproximativ 90% dintre pacienții cu LES prezintă dureri articulare, adesea ca unul dintre simptomele inițiale. În plus, aproximativ 30% dintre pacienții cu LES dezvoltă complicații renale, care pot contribui la scăderea tensiunii arteriale.
Diagnostic
Diagnosticul LES necesită o abordare cuprinzătoare. Testele de sânge, inclusiv testele ANA (anticorpi antinucleari), ajută la identificarea anticorpilor asociați cu LES. Alți markeri de sânge, cum ar fi anticorpii anti-dsDNA și anti-Smith, sunt mai specifici pentru LES. Studiile imagistice și analizele de urină pot fi, de asemenea, efectuate pentru a evalua implicarea organelor.
Tratamentul lupusului eritematos sistemic
Tratamentul utilizează adesea medicamente imunosupresoare precum corticosteroizii, hidroxiclorochina și medicamentele biologice (de exemplu, belimumab). Pentru gestionarea durerilor articulare, se folosesc frecvent medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Corticosteroizii în doze mici pot ajuta la controlul inflamației și la menținerea tensiunii arteriale. Ajustările stilului de viață, inclusiv o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și gestionarea stresului, joacă un rol esențial în îmbunătățirea bunăstării generale.
3. Artrita reumatoidă
Artrita reumatoidă este o boală cronică autoimună care afectează în primul rând articulațiile, dar poate provoca și simptome sistemice. În timp ce artrita reumatoidă este de obicei asociată cu inflamația și durerea articulațiilor, unii indivizi suferă de tensiune arterială scăzută din cauza inflamației care afectează vasele de sânge.
În artrita reumatoidă, celulele imune vizează sinoviale, țesutul care căptușește articulațiile, ducând la inflamație și leziuni articulare. Inflamația prelungită poate afecta și sistemul vascular, provocând o formă de vasculită, care poate contribui la scăderea tensiunii arteriale. În plus, unele medicamente pentru artrita reumatoidă, cum ar fi metotrexatul, pot provoca reacții adverse, cum ar fi oboseala și hipotensiunea arterială.
Poliartrita reumatoidă afectează aproximativ 1% din populația globală, cu o prevalență mai mare la femei. Studiile arată că pacienții cu poliartrită reumatoidă au un risc crescut de boli cardiovasculare din cauza inflamației cronice, care poate contribui indirect la episoadele de tensiune arterială scăzută.
Diagnostic
Diagnosticul de artrită reumatoidă se bazează de obicei pe simptome clinice, teste de sânge (factor reumatoid, anticorpi anti-CCP) și studii imagistice pentru a evalua eroziunea articulară. În plus, testele de sânge pentru măsurarea markerilor de inflamație, cum ar fi ESR (rata de sedimentare a eritrocitelor) și CRP (proteina C reactivă), sunt adesea utilizate.
Tratamentul artritei reumatoide
Tratamentul pentru artrita reumatoidă include medicamente antireumatice modificatoare de boală (DMARD), medicamente biologice și AINS pentru a controla inflamația articulațiilor și a preveni progresia. Fizioterapia și exercițiile cu impact redus pot ajuta la reducerea rigidității articulațiilor și la îmbunătățirea circulației sângelui. Gestionarea eficientă a artritei reumatoide poate ajuta la atenuarea durerilor articulare și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare generale, reducând episoadele de tensiune arterială scăzută.
4. Hipotiroidism
Hipotiroidismul este o afecțiune în care glanda tiroidă nu reușește să producă suficienți hormoni tiroidieni, care sunt critici pentru funcția metabolică. Tensiunea arterială scăzută și durerile articulare sunt simptome comune la persoanele cu hipotiroidism din cauza metabolismului încetinit și a efectelor sistemice asupra țesuturilor musculare și articulare.
Hormonii tiroidieni reglează ritmul cardiac, temperatura corpului și producția de energie. În hipotiroidism, scăderea nivelului hormonal încetinește metabolismul, ducând la scăderea debitului cardiac și, ulterior, la scăderea tensiunii arteriale. Rigiditatea musculară și durerile articulare rezultă din acumularea de mucopolizaharide în țesuturile conjunctive din cauza clearance-ului metabolic redus.
Hipotiroidismul apare la aproximativ 5% din populație, cu o prevalență mai mare în rândul femeilor și adulților în vârstă. Cercetările arată că nivelurile scăzute ale tiroidei sunt asociate cu scăderea funcției cardiovasculare, care poate duce la hipotensiune arterială și poate contribui la durerile articulare prin modificări tisulare.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe teste de sânge care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni (T3, T4) și hormonului de stimulare a tiroidei (TSH). TSH crescut și niveluri scăzute de T4 indică de obicei hipotiroidism. Teste suplimentare, cum ar fi testele de anticorpi tiroidieni, pot fi efectuate pentru a determina dacă hipotiroidismul se datorează unei afecțiuni autoimune precum tiroidita Hashimoto.
Tratamentul hipotiroidismului
Tratamentul se efectuează de obicei cu terapie de substituție hormonală cu levotiroxină pentru a restabili nivelul normal al hormonilor tiroidieni. Monitorizarea regulată a nivelurilor de TSH ajută la asigurarea dozării corecte a medicamentului. Managementul simptomelor durerii articulare poate include AINS, iar o creștere treptată a activității fizice poate ajuta la menținerea mobilității articulațiilor.
5. Sindromul de oboseală cronică (SFC)
Sindromul de oboseală cronică (SFC), cunoscut și sub numele de encefalomielita mialgică, se caracterizează prin oboseală prelungită, dureri articulare și musculare și tensiune arterială scăzută. Cauza exactă a sindromului de oboseală cronică este necunoscută, dar se crede că implică o combinație de disfuncții imune, neuroendocrine și metabolice.
Sindromul de oboseală cronică poate implica dereglarea sistemului nervos autonom (SNA), care controlează funcțiile involuntare ale corpului, inclusiv tensiunea arterială. Această dereglare duce la hipotensiune arterială ortostatică, o afecțiune în care tensiunea arterială scade semnificativ în picioare. Durerea articulară și durerea musculară în sindromul de oboseală cronică este legată de procesarea anormală a durerii în sistemul nervos central și de inflamația cronică.
Sindromul de oboseală cronică afectează aproximativ 0,2% până la 0,4% din populația globală, afectând adesea femeile mai mult decât bărbații. Cercetările indică anomalii ale sistemului imunitar și dezechilibre hormonale ca factori contributivi. Studiile arată că pacienții cu sindrom de oboseală cronică prezintă frecvent intoleranță ortostatică, care poate contribui la scăderea tensiunii arteriale.
Diagnostic
Diagnosticul sindromului de oboseală cronică se bazează în primul rând pe excluderea altor afecțiuni și pe identificarea simptomelor specifice, inclusiv starea de rău post-efort, tulburările de somn și intoleranța ortostatică. Testele cardiovasculare, cum ar fi testarea mesei basculante, pot ajuta la evaluarea hipotensiunii ortostatice.
Tratamentul sindromului de oboseală cronică
Tratamentul se concentrează pe managementul simptomelor, inclusiv terapia cu exerciții gradate (GET) și terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pentru a ajuta la gestionarea oboselii. Medicamentele cu doze mici pentru gestionarea durerii, cum ar fi AINS, sunt de obicei prescrise pentru durerile articulare. Pentru tensiune arterială scăzută, creșterea aportului de sare, menținerea hidratată și purtarea de îmbrăcăminte de compresie pot ajuta la gestionarea simptomelor.
Concluzie
Tensiunea arterială scăzută și durerile articulare sunt adesea simptome interconectate cauzate de afecțiuni specifice de sănătate. Diagnosticul adecvat și tratamentul țintit sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestor simptome. Dacă aveți atât tensiune arterială scăzută, cât și dureri articulare în același timp, consultați un profesionist din domeniul sănătății pentru o evaluare amănunțită și un plan de tratament personalizat.
Discussion about this post