Candidoza intestinală este o creștere excesivă a genului de drojdie Candida în intestinul subțire și gros. Prezența drojdiei Candida în intestin este normală, dar poate fi supraabundentă la anumite grupuri de oameni, cum ar fi copiii prematuri și cei imunocompromiși. Probioticele și medicamentele antifungice pot preveni candidoza intestinală.
Ce este candidoza intestinală?
Candidoza este o infecție fungică cauzată de Candida, un gen de drojdie care trăiește pe piele și în interiorul gurii, gâtului, vaginului și tractului gastrointestinal. Candidoza intestinală este un nivel anormal de ridicat de Candida detectat în probele din fecale, tampoane rectale sau (rar) mucoasa intestinală (mucoasa stomacului sau a tractului intestinal).
Care sunt principalele semne și simptome ale candidozei intestinale?
Candidoza intestinală nu are simptome perceptibile.
Publicațiile controversate din anii 1970 și 1980 au susținut că creșterea excesivă a Candidaului intestinal duce la o listă lungă de afecțiuni, inclusiv oboseală, disconfort gastrointestinal, infecții recurente cu drojdie, artrită, acnee, migrenă și probleme cardiace, deși majoritatea acestor afirmații au fost dezmințite.
Candidoza intestinală poate duce la diaree asociată cu antibiotice și sindromul colonului iritabil cu diaree (IBS-D), dar sunt necesare mai multe cercetări.
Cum este diagnosticată candidoza intestinală?
Colonizarea drojdiei intestinale este estimată din tampoane rectale, probe de fecale, probe de mucoase sau probe duodenale (din zona care leagă stomacul și intestinul subțire). Sistemele de scoruri clinice, cum ar fi scorul Candida și indicele Candida, estimează riscul de a dezvolta infecții fungice sistemice la pacienții în stare critică și includ gradul de colonizare a Candida la mai multe locuri ale corpului împreună cu alți factori (cum ar fi durata spitalizării, utilizarea anterioară a antibioticelor, intervenții chirurgicale anterioare și severitatea bolii).
O probă medie de fecale este de așteptat să conțină mai puțin de 10^4 unități formatoare de colonii (CFU) per mililitru (mL), dar nu există un consens cu privire la pragul corect pentru diagnosticul candidozei intestinale. Studiile clasifică în general o concentrație de 10^3 până la 10^5 CFU/mL ca candidoză intestinală.
Care sunt principalele tratamente medicale pentru candidoza intestinală?
La persoanele sănătoase, candidoza intestinală nu necesită tratament. La copiii prematuri și la pacienții în stare critică, reducerea sau limitarea colonizării intestinale cu Candida scade riscul de a dezvolta o infecție fungică sistemică. Acest tratament se face de obicei cu medicamente antifungice.
Suplimentele alimentare pot trata sau reduce candidoza intestinală?
Deși nu este probabil ca probioticele să prevină infecțiile fungice invazive, ele pot reduce riscul de colonizare cu Candida la copiii prematuri și copiii în stare critică.
Suplimentarea cu vitamina D poate fi eficientă pentru reducerea prevalenței colonizării Candida, precum și a infecției sistemice cu Candida (măsurată prin nivelurile sanguine și urinare ale Candida).
Unele studii au investigat și trigliceridele cu lanț mediu (MCT) cu și fără vitamina D. Aceste rezultate sunt promițătoare, dar preliminare.
Anumiți compuși extrași din oregano, pin, scorțișoară și cafea suprimă creșterea Candida în modelele de cultură celulară și stomatita dentară (inflamație ușoară a cavității bucale cauzată de afte), dar acești compuși nu au fost studiați în tractul gastrointestinal uman.
Cum afectează dieta candidoza intestinală?
Contrar credinței populare, aportul de carbohidrați rafinați nu crește riscul de a dezvolta candidoză intestinală, iar cea mai mare parte a drojdiei găsite în scaun este probabil derivată din alimente și saliva.
Spre deosebire de microbiomul, micobiomul (microbiomul fungic, care include Candida) este mai strâns asociat cu modelele alimentare recente decât cu obiceiurile pe termen lung. Deși dietele bogate în carbohidrați pot produce creșteri pe termen scurt ale Candida, acestea nu cresc riscul de candidoză intestinală, iar dietele sărace în carbohidrați (precum și dietele sărace în drojdie) nu afectează nici riscul sau severitatea candidozei intestinale. .
Ce cauzează candidoza intestinală?
Cele mai multe cazuri de candidoză intestinală (și infecția invazivă ulterioară) sunt observate la prematuri și la persoanele în stare critică sau imunocompromiși. În plus, anumite medicamente, cum ar fi antibioticele și steroizii, intestinele permeabile, procedurile chirurgicale invazive, spitalizarea și utilizarea antibioticelor cu spectru larg îi fac pe copiii prematuri mai predispuși la candidoză intestinală și infecții invazive.
Persoanele cu diabet pot fi, de asemenea, mai predispuse la candidoză intestinală, dar aceste constatări sunt complicate de utilizarea relativ ridicată a acestui grup de antifungice, antibiotice și steroizi (pentru a controla inflamația). Numărul de Candida intestinal poate fi, de asemenea, crescut ca urmare a înghițirii Candida orală, iar candidoza orală (creșterea excesivă a drojdiei în gură și gât) poate apărea la persoanele care poartă proteze dentare sau iau medicamentele menționate mai sus.
Discussion about this post