Care este diferența dintre bacterii și viruși?

• Bacteriile și virușii diferă prin structura și răspunsul lor la medicamente.
• Bacteriile sunt organisme vii unicelulare. Au un perete celular și toate componentele necesare pentru supraviețuire și reproducere, deși unele bacterii pot obține energie din alte surse.
• Virușii nu sunt considerați „vii”, deoarece necesită o celulă gazdă pentru a supraviețui pe termen lung, pentru a obține energie și pentru a se reproduce. Virușii constau dintr-o singură bucată de material genetic și o coajă proteică numită capsidă. Acestea supraviețuiesc și se reproduc prin „deturnarea” unei celule gazdă și folosirea ribozomilor săi pentru a produce noi proteine ​​virale.
• Mai puțin de 1% din bacterii provoacă boli. Majoritatea bacteriilor sunt benefice pentru sănătatea noastră bună și pentru sănătatea ecosistemelor Pământului. Majoritatea virușilor cauzează boli.
• Antibioticele pot fi utilizate pentru a trata unele infecții bacteriene, dar acestea nu acționează împotriva virușilor. Unele infecții bacteriene severe pot fi prevenite prin vaccinare.
• Vaccinarea este principala modalitate de prevenire a infecțiilor virale. Cu toate acestea, antivirale au fost cercetate și produse pentru a trata unele infecții virale, cum ar fi hepatita C sau HIV. Antiviralele nu sunt eficiente împotriva bacteriilor.

Ce sunt bacteriile?

Bacteriile sunt organisme simple, unicelulare, numite procariote, ceea ce înseamnă că ADN-ul lor este conținut într-o anumită zonă a celulei numită nucleoid, dar nu este închisă. Bacteriile sunt una dintre cele mai vechi viețuitoare de pe pământ. Ele există de cel puțin 3,5 miliarde de ani. Avem nevoie de un microscop pentru a vedea bacteriile.

Bacteriile au mai multe forme și dimensiuni, inclusiv sfere, cilindri, fire, tije sau lanțuri. Bacteriile pot fi aerobe (cele care necesită oxigen pentru a supraviețui), anaerobe (cele care mor atunci când sunt expuse la oxigen) și cele care preferă oxigenul, dar pot trăi fără oxigen. Bacteriile care își creează energia prin lumină sau reacții chimice se numesc autotrofe, iar cele care trebuie să consume și să descompună compuși organici complecși pentru a obține energie sunt numite heterotrofe.

Bacteriile sunt închise de un perete celular rigid, care poate varia foarte mult în compoziția sa. Acest perete celular ne ajută să distingem între diferite specii de bacterii. Atunci când sunt expuse la un colorant numit o pată de gram, bacteriile gram pozitive prind colorantul datorită structurii pereților lor, în timp ce bacteriile gram negative eliberează colorantul cu ușurință, deoarece peretele lor celular este subțire. În interiorul peretelui celular se află toate componentele necesare pentru ca bacteriile să crească, să se metabolizeze și să se reproducă.

Bacteriile pot avea, de asemenea, proeminențe, acestea sunt cunoscute sub numele de pili (ajută bacteriile să se atașeze la anumite structuri, cum ar fi dinții sau intestinele) sau flagelii (care ajută bacteriile să se miște).

Deși unele bacterii pot provoca boli, mai puțin de un procent ne îmbolnăvesc. Multe specii de bacterii benefice sunt esențiale pentru sănătatea noastră bună și pentru sănătatea generală a majorității ecosistemelor Pământului. În corpul nostru, avem zeci de trilioane de bacterii care alcătuiesc microbiomul intestinal și trilioane mai vii, de obicei inofensive, pe pielea noastră. Multe boli cronice, cum ar fi cancerul și bolile de inimă, sunt asociate cu o sănătate orală precară, adesea din cauza unui dezechilibru al bacteriilor din gura noastră. Infecțiile cauzate de bacterii includ streptococul gâtului, tuberculoza și infecțiile tractului urinar (ITU).

Principala modalitate de prevenire a infecțiilor bacteriene este prin administrarea de antibiotice; cu toate acestea, din cauza rezistenței, antibioticele sunt utilizate de obicei numai pentru infecții severe, deoarece sistemul imunitar al majorității oamenilor este de obicei suficient de puternic pentru a depăși infecția.

Pentru unele infecții bacteriene severe, cum ar fi difteria, boala meningococică, coagulele sau tetanosul, s-au dezvoltat vaccinări, iar aceste vaccinuri sunt cel mai eficient mod de prevenire a infecției.

Ce este virusul?

Un virus este un parazit foarte mic care nu se poate reproduce singur. Cu toate acestea, odată ce un virus infectează o celulă susceptibilă, acesta poate direcționa echipamentul celular să producă mai mulți viruși. Majoritatea virușilor au ca material genetic ARN sau ADN. Acidul nucleic poate fi monocatenar sau dublu catenar. Întreaga particulă de virus infecțios, numit virion, constă din acid nucleic și o coajă exterioară de proteină (numită capsidă). Cele mai simple viruși conțin doar suficient ARN sau ADN pentru a codifica patru proteine. Cel mai complex virus poate codifica 100 – 200 de proteine.

Uneori, învelișul proteic al virusului este înconjurat de un plic de grăsimi și molecule proteice. În afara acestui plic, pot exista proeminențe de glicoproteine, numite peplomeri, care pot fi triunghiulare, cu vârfuri sau în formă de ciupercă. Aceste proeminențe se leagă doar de anumiți receptori ai unei celule gazdă și determină ce tip de gazde sau celule gazdă va infecta un virus și cât de infecțios va fi acel virus.

Este necesar un microscop pentru a vedea virușii. Virușii sunt de 10 până la 100 de ori mai mici decât cele mai mici bacterii.

Deoarece virușii TREBUIE să infecteze o celulă gazdă pentru a îndeplini funcții care susțin viața sau pentru a se reproduce, ei nu sunt considerați organisme vii, deși unii viruși pot supraviețui pe suprafețe pentru perioade lungi de timp. Virușii sunt în esență ca un parazit, bazându-se pe o celulă gazdă pentru a se reproduce și a supraviețui.

Când un virus infectează o celulă gazdă, își folosește materialul genetic pentru a „deturna” ribozomii din celula gazdă. Acestea sunt structurile celulare care produc proteine.

Virusul profită, de asemenea, de alte componente din celula gazdă, cum ar fi ATP (adenozin trifosfat) pentru energie, și aminoacizi și grăsimi pentru a produce noi capside și pentru a asambla noi viruși. Odată ce s-au făcut destui viruși noi, aceștia au izbucnit din celulă într-un proces numit liză, care ucide celula gazdă. Acest proces se numește replicare virală și este modul în care virușii se reproduc.

Odată ce au fost creați noi viruși, aceștia pot continua să infecteze celule gazdă noi și noi gazde.

Majoritatea virușilor cauzează boli și atacă o anumită zonă a corpului, de exemplu, ficatul, căile respiratorii sau sângele. Virușii obișnuiți includ virusul herpes zoster, HIV, virusul gripal și virusul rabiei. Virușii pot provoca, de asemenea, pneumonie sau sinuzită. Noul coronavirus SARs-CoV-2 care cauzează COVID-19 este, de asemenea, un virus.

Pe lângă oameni și animale, virușii pot infecta și plantele, deși practic toate virusurile vegetale sunt transmise de insecte sau alte organisme care se hrănesc pe pereții plantelor.

Principala modalitate de prevenire a infecțiilor virale este prin vaccinare; cu toate acestea, antivirale au fost produse pentru a trata unele infecții virale, cum ar fi hepatita C sau HIV. Antibioticele nu tratează o infecție virală.

Simptome cauzate de virus și bacterii

Simptomele reflectă de obicei zona corpului infectat și organismul infectant. De exemplu, o infecție bacteriană a pielii poate provoca descărcare, umflături, durere și roșeață într-o anumită zonă, în timp ce o infecție virală, cum ar fi hepatita C, poate provoca dureri abdominale, dureri articulare, greață sau vărsături și îngălbenirea pielii sau ochii.

Unele boli pot fi cauzate fie de un virus, fie de bacterii, de exemplu pneumonie, meningită sau diaree și au aceleași simptome, reflectând corpul care încearcă să scape de organismul infectant. Aceste simptome pot fi:

• Tuse
• Crampe
• Diaree
• Greață sau vărsături
• Strănut
• Oboseală

Transmiterea bolii

Bacteriile și virusurile pot fi răspândite în moduri similare, cum ar fi:

• A fi expus la picături expulzate atunci când o persoană tuse sau strănut în vecinătatea ta
• Contact strâns cu o persoană infecțioasă
• Contactați cu suprafețele infectate și apoi atingeți-vă nasul, gura sau ochii
• Contactul cu lichide corporale infectate prin sărutări, sex, urină sau fecale
• Contactați cu animale sau insecte infectate, cum ar fi puricii, căpușele sau țânțarii
• Transmiterea de la mamă la copil în timpul nașterii.