Înțelegerea schizofreniei

Simptomele schizofreniei

Simptomele schizofreniei sunt clasificate în două moduri:

Pozitiv: reflectă un exces sau o distorsiune a funcțiilor normale, cum ar fi iluzii, halucinații, vorbire dezorganizată și comportament extrem de dezorganizat sau catatonic Negativ: reflectă funcționarea diminuată, inclusiv expresia emoțională limitată, productivitatea limitată a gândirii și vorbirii, precum și lipsa inițierea unui comportament orientat spre scopuri Un mit despre schizofrenie este acela că implică personalități divizate. În timp ce termenul schizofrenie înseamnă „mintea despărțită”, se referă la emoții și procese de gândire, nu la personalități.

Schizofrenie paranoică

Schizofrenia paranoică implică fie iluzii – credințe eronate care implică o interpretare greșită a experiențelor sau percepțiilor – fie halucinații auditive – „voci” distincte de propriile gânduri ale unei persoane. Iluziile sunt adesea grandioase, urmând o singură temă: persecuție, gelozie, religie etc. Ele pot prezenta și următoarele:

• anxietate
• furie
• comportament izolat sau argumentativ
• Cei cu amăgiri persecutorii pot fi, de asemenea, violenți sau sinucigași, dar au cea mai mare capacitate de a deveni stabil din punct de vedere funcțional în timp.

Schizofrenie dezorganizată

Schizofrenia dezorganizată, numită anterior hebefrenică, include diferite tipuri de dezorganizare în vorbire și comportament. Aceasta înseamnă că o persoană poate vorbi în cercuri sau în afara subiectului sau poate oferi răspunsuri care nu au legătură cu ceea ce este întrebat. Acest comportament afectează capacitatea persoanei de a efectua activități zilnice, cum ar fi pregătirea meselor, dușul sau îmbrăcarea.

O persoană cu schizofrenie dezorganizată va avea adesea o expresie netedă sau se va comporta necorespunzător în situații sociale. Persoana poate prezenta un comportament ciudat, cum ar fi grimase sau acțiune prostească și râs în momente nepotrivite.

Schizofrenia catatonică

Schizofrenia catatonică poate apărea ca o imobilitate extremă și lipsa de răspuns, în timp ce alteori se manifestă ca un comportament asemănător copiei. Simptomele sunt legate de tulburări psihomotorii, cum ar fi imobilitatea, mutismul sau refuzul persistent de ordine și instrucțiuni fără motiv (negativism). Persoana, uneori, poate părea că este într-o stupoare.

Schizofrenicii catatonici pot repeta adesea ceva ce tocmai a spus cineva (ecolalia) sau repeta acțiunile cuiva (ecopraxia).

Schizofrenie reziduală și nediferențiată

Schizofrenia reziduală se referă la momentul după care o persoană a avut cel puțin un episod schizofrenic, dar nu mai prezintă simptome pozitive majore. Cu toate acestea, persoana prezintă unele simptome negative, cum ar fi vorbirea puțin, vorbirea ușor dezorganizată sau credințele inexplicabile.

Schizofrenia nediferențiată este o clasificare utilizată atunci când o persoană are simptome din diferite tipuri de schizofrenie.

Schizofrenia la copii și adulți

Schizofrenia cu debut infantil apare de obicei după vârsta de 5 ani și urmează o dezvoltare normală, specifică vârstei. Schizofrenia copilăriei este rară și poate fi dificil să se distingă de alte tulburări de dezvoltare ale copilăriei, cum ar fi autismul.

La adulți, simptomele schizofreniei încep de obicei să apară înainte de vârsta de 45 de ani. Bărbații prezintă adesea simptome la adolescență sau la 20 de ani, în timp ce femeile încep să prezinte simptome la 20 sau 30 de ani. Ratele de incidente sunt uniform împărțite între bărbați și femei.

Cauze și factori de risc ai schizofreniei

În timp ce cercetările nu au stabilit încă ce cauzează schizofrenia, unele studii au indicat câteva explicații și declanșatoare posibile:

• factori genetici
• infecție în timpul dezvoltării în uter
• infecții grave în timpul copilăriei timpurii
• factori psihologici și sociali

Teste și diagnostic de schizofrenie

Nici un test medical nu poate confirma schizofrenia, dar o tomografie computerizată (CT) este adesea utilizată pentru a exclude alte tulburări ale creierului. Psihiatrii sau psihologii fac de obicei diagnosticul final al schizofreniei pe baza informațiilor date de pacient, familie sau prieteni. Aceasta include:

• simptome de timp au fost prezente (mai mult de șase luni)
• modificări ale nivelului de funcție al unei persoane
• fond de dezvoltare
• istoricul medical
• istoricul familial al bolii
• răspunsuri la medicamente

Tratamentul schizofreniei

Un obstacol major în tratarea unei persoane care suferă de schizofrenie este disponibilitatea sa de a se conforma.

Pentru a preveni recidiva, schizofrenia necesită tratament pe tot parcursul vieții chiar și după scăderea simptomelor. În perioadele în care simptomele sunt severe, poate fi necesară spitalizarea pentru a menține o persoană în siguranță și pentru a oferi îngrijire adecvată.

În timp ce un psiholog sau psihiatru face un diagnostic oficial, îngrijirea coordonată poate implica asistenți sociali, manageri de caz și asistente psihiatrice ca parte a terapiei continue.

Medicație pentru schizofrenie

Cele mai frecvente medicamente eliberate pe bază de rețetă pentru schizofrenie sunt antipsihotice din cauza efectului lor asupra neurotransmițătorilor cu efecte secundare scăzute. Unele antipsihotice prescrise frecvent includ:

• Aripiprazol (Abilify) – aprobat pentru adolescenți
• Clozapină (Clozaril)
• Olanzapină (Zyprexa)
• Paliperidonă (Invega)
• Quetiapină (Seroquel)
• Risperidonă (Risperdal) – aprobat pentru adolescenți
• Ziprasidonă (Geodon)

Trăind cu schizofrenie

Progresele în medicamente și alte terapii ajută schizofrenicii în fiecare zi, dar nu există nici un remediu. Mulți schizofrenici beneficiază, de asemenea, de reabilitare sau de viață asistată, care ajută la prevenirea altor probleme, cum ar fi abuzul de substanțe, auto-vătămarea, bolile fizice sau recidivele simptomelor.

Ținerea pasului cu tratamentele pentru schizofrenie este cea mai bună modalitate de a preveni recidivarea simptomelor, dar obținerea de ajutor – pentru dvs. sau pentru o persoană dragă – este cel mai important. Continuarea învățării despre schizofrenie vă poate ajuta să atingeți obiectivele tratamentului de a duce o viață funcțională și fericită.