Carcinomul suprarenocortical

Informații generale despre carcinomul suprarenocortical

Puncte cheie

Carcinomul suprarenocortical este o boală rară în care se formează celule maligne (canceroase)
stratul exterior al glandei suprarenale.
Având anumite afecțiuni genetice crește riscul de carcinom adrenocortical.
Simptomele carcinomului suprarenocortical includ durerea la nivelul abdomenului.
Studiile de imagistică și testele care examinează sângele și urina sunt utilizate pentru a detecta (găsi) și a diagnostica carcinomul suprarenocortical.
Anumiți factori afectează prognosticul (șansa de recuperare) și opțiunile de tratament.

Carcinomul suprarenocortical este o boală rară în care se formează celule maligne (canceroase) în stratul exterior al glandei suprarenale.

Există două glande suprarenale. Glandele suprarenale sunt mici și au forma unui triunghi. O glandă suprarenală se află deasupra fiecărui rinichi. Fiecare glandă suprarenală are două părți. Stratul exterior al glandei suprarenale este cortexul suprarenal. Centrul glandei suprarenale este medularul suprarenal.

Cortexul suprarenalian produce hormoni importanți care:

Echilibrează apa și sarea din corp.
Ajutați la menținerea tensiunii arteriale normale.
Ajutați la controlul utilizării organismului de proteine, grăsimi și carbohidrați.
Fac ca corpul să aibă caracteristici masculine sau feminine.

Carcinomul suprarenal este denumit și cancer al cortexului suprarenal. O tumoare a cortexului suprarenal poate fi funcțională (produce mai mulți hormoni decât în mod normal) sau nefuncțională (nu produce mai mulți hormoni decât în mod normal). Majoritatea tumorilor suprarenale funcționează. Hormonii produși de tumorile funcționale pot provoca anumite semne sau simptome ale bolii.

Medulla suprarenală produce hormoni care ajută organismul să reacționeze la stres. Cancerul care se formează în medula suprarenală se numește feocromocitom și nu este discutat în acest articol.

Carcinomul adrenocortical și feocromocitomul pot apărea atât la adulți, cât și la copii. Cu toate acestea, tratamentul pentru copii este diferit de cel pentru adulți.

Având anumite afecțiuni genetice crește riscul de carcinom adrenocortical.

Orice lucru care vă crește riscul de îmbolnăvire se numește factor de risc. A avea un factor de risc nu înseamnă că vei face cancer; a nu avea factori de risc nu înseamnă că nu vei face cancer. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă credeți că puteți fi expus riscului.

Factorii de risc pentru carcinomul suprarenocortical includ următoarele boli ereditare:

Sindromul Li-Fraumeni.
Sindromul Beckwith-Wiedemann.
Complexul Carney.

Simptomele carcinomului suprarenocortical includ durerea la nivelul abdomenului.

Aceste semne și simptome pot fi cauzate de carcinomul suprarenocortical:

O bucată în abdomen.
Durere de abdomen sau spate.
Un sentiment de plenitudine în abdomen.

O tumoare adrenocorticală nefuncțională nu poate provoca semne sau simptome în stadiile incipiente.

O tumoare adrenocorticală funcțională produce prea mult din unul dintre următorii hormoni:

Cortizol.
Aldosteron.
Testosteronul.
Estrogen.

Prea mult cortizol poate provoca:

Creșterea în greutate a feței, gâtului și trunchiului corpului și a brațelor și picioarelor subțiri.
Creșterea părului fin pe față, partea superioară a spatelui sau brațe.
O față rotundă, roșie, plină.
O bucată de grăsime pe ceafă.
O adâncire a vocii și umflarea organelor sexuale sau a sânilor, atât la bărbați, cât și la femei.
Slabiciune musculara.
Glicemie ridicată.
Tensiune arterială crescută.

Prea mult aldosteron poate provoca:

Tensiune arterială crescută.
Slăbiciune musculară sau crampe.
Urinare frecventa.
Senzație de sete.

Prea mult testosteron (la femei) poate provoca:

Creșterea părului fin pe față, partea superioară a spatelui sau brațe.
Acnee.
Calvitie.
O aprofundare a vocii.
Fără menstruație.

Bărbații care produc prea mult testosteron nu au de obicei semne sau simptome.

Prea mult estrogen (la femei) poate provoca:

Perioadele menstruale neregulate la femeile care nu au trecut prin menopauză.
Sângerări vaginale la femeile care au trecut prin menopauză.
Creștere în greutate.

Prea mult estrogen (la bărbați) poate provoca:

Creșterea țesutului mamar.
Pofta sexuală mai mică.
Impotenţă.

Aceste și alte semne și simptome pot fi cauzate de carcinomul suprarenocortical sau de alte afecțiuni. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre aceste probleme.

Studiile și testele imagistice care examinează sângele și urina sunt utilizate pentru a detecta și diagnostica carcinomul suprarenocortical.

Testele și procedurile utilizate pentru diagnosticarea carcinomului suprarenocortical depind de simptomele pacientului. Se pot utiliza următoarele teste și proceduri:

Examen fizic și istorie: Un examen al corpului pentru a verifica semnele generale de sănătate, inclusiv verificarea semnelor de boală, cum ar fi bulgări sau orice altceva care pare neobișnuit. De asemenea, va fi luat un istoric al obiceiurilor de sănătate ale pacientului și al bolilor și tratamentelor din trecut.
Test de urină de 24 de ore: Un test în care urina este colectată timp de 24 de ore pentru a măsura cantitățile de cortizol sau 17-ketosteroizi. O cantitate mai mare decât cea normală din acestea în urină poate fi un semn de boală în cortexul suprarenal.
Test de suprimare a dexametazonei în doze mici: Un test în care se administrează una sau mai multe doze mici de dexametazonă. Nivelul de cortizol este verificat dintr-o probă de sânge sau din urină care este colectată timp de trei zile. Acest test se face pentru a verifica dacă glanda suprarenală produce prea mult cortizol.
Test de suprimare a dexametazonei cu doze mari: Un test în care se administrează una sau mai multe doze mari de dexametazonă. Nivelul de cortizol este verificat dintr-o probă de sânge sau din urină care este colectată timp de trei zile. Acest test se face pentru a verifica dacă glanda suprarenală produce prea mult cortizol sau dacă glanda pituitară le spune glandelor suprarenale să producă prea mult cortizol.
Studiu de chimie a sângelui: O procedură prin care se verifică o probă de sânge pentru a măsura cantitățile de anumite substanțe, cum ar fi potasiul sau sodiul, eliberate în sânge de organele și țesuturile din corp. O cantitate neobișnuită (mai mare sau mai mică decât în mod normal) dintr-o substanță poate fi un semn de boală.
Scanare CT (scanare CAT): O procedură care realizează o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, luate din diferite unghiuri. Imaginile sunt realizate de un computer conectat la un aparat cu raze X. Un colorant poate fi injectat într-o venă sau înghițit pentru a ajuta organele sau țesuturile să apară mai clar. Această procedură se mai numește tomografie computerizată, tomografie computerizată sau tomografie axială computerizată.
RMN (imagistica prin rezonanță magnetică): O procedură care folosește un magnet, unde radio și un computer pentru a realiza o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului. Această procedură se mai numește imagistica prin rezonanță magnetică nucleară (RMN). Un RMN al abdomenului se face pentru a diagnostica carcinomul suprarenocortical.
Angiografia suprarenală: O procedură pentru a privi arterele și fluxul de sânge în apropierea glandelor suprarenale. Un colorant de contrast este injectat în arterele suprarenale. Pe măsură ce colorantul se mișcă prin artere, se iau o serie de raze X pentru a vedea dacă arterele sunt blocate.
Venografia suprarenală: O procedură pentru a privi venele suprarenale și fluxul de sânge în apropierea glandelor suprarenale. Un colorant de contrast este injectat într-o venă suprarenală. Pe măsură ce colorantul de contrast se mișcă prin vene, se iau o serie de raze X pentru a vedea dacă există venele blocate. Un cateter (tub foarte subțire) poate fi introdus în venă pentru a preleva o probă de sânge, care este verificată pentru niveluri anormale de hormoni.
PET scan (tomografie cu emisie de pozitroni): O procedură pentru găsirea celulelor tumorale maligne în organism. O cantitate mică de glucoză radioactivă (zahăr) este injectată într-o venă. Scannerul PET se rotește în jurul corpului și face o imagine a locului în care glucoza este utilizată în organism. Celulele tumorale maligne apar mai luminoase în imagine, deoarece sunt mai active și preiau mai multă glucoză decât fac celulele normale.
Scanare MIBG: O cantitate foarte mică de material radioactiv numit MIBG este injectat într-o venă și se deplasează prin fluxul sanguin. Celulele glandei suprarenale preiau materialul radioactiv și sunt detectate de un dispozitiv care măsoară radiațiile. Această scanare se face pentru a face diferența dintre carcinomul suprarenocortical și feocromocitom.
Biopsie: Îndepărtarea celulelor sau a țesuturilor astfel încât acestea să poată fi vizualizate la microscop de către un patolog pentru a verifica semnele de cancer. Proba poate fi prelevată folosind un ac subțire, numit biopsie cu aspirație cu ac fin (FNA) sau un ac mai larg, numit biopsie de bază.

Anumiți factori afectează prognosticul (șansa de recuperare) și opțiunile de tratament.

Prognosticul (șansa de recuperare) și opțiunile de tratament depind de următoarele:

Stadiul cancerului (dimensiunea tumorii și dacă acesta se află numai în glanda suprarenală sau s-a răspândit în alte locuri ale corpului).
Dacă tumora poate fi complet îndepărtată în operație.
Dacă cancerul a fost tratat în trecut.
Starea generală de sănătate a pacientului.
Gradul celulelor tumorale (cât de diferite arată de celulele normale la microscop).

Carcinomul suprarenocortical poate fi vindecat dacă este tratat într-un stadiu incipient.