Privind tulburarea de personalitate borderline (BPD) ca o formă de neurodivergență vă poate ajuta să vă îmbrățișați punctele forte naturale și să găsiți noi modalități de abordare a diagnosticului.
Termenul „neurodivergent” a fost inventat în
În calitate de persoană cu autism, Singer spera să schimbe modul în care oamenii gândeau despre condițiile de neurodezvoltare precum autismul.
De-a lungul timpului, conceptul de neurodiversitate
Unii au sugerat, de asemenea, că tulburarea de personalitate limită (BPD) poate intra și sub umbrela neurodiversității. BPD este o afecțiune de sănătate mintală marcată de schimbări bruște ale dispoziției, dificultăți de reglare a emoțiilor, disociere, temeri intense de abandon sau un sentiment de sine distorsionat și schimbător.
În prezent, experții nu recunosc oficial BPD ca o afecțiune neurodivergentă, dar asta s-ar putea schimba în viitor.
Neurodivergenta in BPD
Cercetările continuă să exploreze bazele neurologice ale BPD.
„BPD nu este încă clasificată oficial ca o afecțiune neurodivergentă, conform cercetărilor publicate, dar dovezile sugerează că ar trebui considerată o tulburare neurodivergentă”, spune Jeanette Lorandini, asistent social clinic autorizat din New York City și director al Suffolk DBT.
De exemplu, o revizuire din 2022 a explorat prevalența ridicată a simptomelor care se suprapun, cum ar fi impulsivitatea și dificultățile cu emoțiile, în BPD și ADHD. ADHD este o afecțiune neurodivergentă recunoscută. Autorii revizuirii au descoperit că ambele condiții implicau modificări în aceleași două regiuni ale creierului.
Neurodiversitatea în BPD poate să nu se limiteze nici la funcția neurologică. Într-o analiză din 2019, experții au descoperit că persoanele cu BPD pot experimenta modificări în structura creierului, precum și în funcția creierului.
Persoanele cu BPD pot avea diferențe neurologice subiacente în comparație cu cei care nu au această afecțiune. Aceste diferențe ar putea lua în considerare experiențele lor de emoții intense și dificultăți de reglare a emoțiilor, explică Lorandini.
Aceste diferențe în structura și funcționarea creierului pot juca, de asemenea, un rol în anumite trăsături și comportamente comune atât cu BPD, cât și cu condițiile neurodivergente recunoscute.
Exemplele includ:
Autostimulare (stimulare)
Stimularea se referă la acțiuni repetitive, auto-liniștitoare, cum ar fi:
- lovind vârfurile degetelor împreună
- clic pe pix
- fredonând sau scoțând alte sunete
- legănându-se
- frecarea unui petic din piele sau haine
În timp ce oamenii asociază adesea stimmingul cu autismul și alte diagnostice de neurodezvoltare, oricine poate exprima comportamente stimming.
Dacă trăiești cu BPD și te surprind că faci mici acțiuni repetitive atunci când ești stresat sau profund concentrat – cum ar fi să-ți muști unghiile, să-ți învârți părul sau să-ți bati creionul pe o parte a piciorului – acestea pot servi ca formă de autostimulare. .
Stimularea nu este un lucru rău. Oferă o modalitate de a face față stresului sau disconfortului și poate oferi o ușurare senzorială atunci când aveți cea mai mare nevoie.
Cu toate acestea, recunoașterea tiparelor de stimulare vă poate ajuta să identificați momentele în care ați putea beneficia de alte forme de ameliorare a stresului. Dacă te surprinzi legănându-te înainte și înapoi într-un cadru social inconfortabil, de exemplu, s-ar putea să îți pară liniștitor să ieși afară pentru câteva momente.
Supraîncărcare senzorială
Mulți autisti și persoane cu alte afecțiuni neurodivergente experimentează ocazional un anumit nivel de supraîncărcare senzorială.
Lorandini spune că este posibil să observați și o sensibilitate crescută la factorii de mediu, cum ar fi sunetele
sau mirosuri, dacă aveți BPD și vă este greu să faceți față acestor stimuli.
Gestionarea supraîncărcării senzoriale poate fi o provocare, mai ales dacă vă simțiți deja stresați și stresați. Dar rețineți că este întotdeauna în regulă să luați puțin spațiu dacă lumea se simte dintr-o dată prea mult de gestionat.
Puteți folosi acele momente pentru a înțelege mai bine pragul senzorial, ceea ce vă poate face mai ușor să luați o pauză înainte de a vă simți copleșit în viitor.
Sistematizarea
Sistemizarea descrie nevoia de a organiza lumea din jurul tău într-un sistem analitic sau practic.
Exemplele zilnice de sistematizare ar putea include:
- urmând un program rigid și având dificultăți când planurile se schimbă
- dedicându-ți timpul câtorva interese foarte specifice
- trebuind să-ți păstrezi bunurile exact în același loc
- purtarea unei anumite piese vestimentare într-o anumită zi a săptămânii
Autorii a
Cercetătorii au observat că sistematizarea ar putea fi pur și simplu un aspect al BPD. Ei au pus, de asemenea, ideea că trăsăturile de sistematizare se pot dezvolta ca o modalitate de a echilibra, sau de a compensa, emoțiile greu de gestionat.
Pe scurt, atunci când îți este dificil să prezici sau să-ți controlezi starea de spirit și emoțiile, s-ar putea să-ți fie liniştitor să știi că ai un sentiment de control asupra rutinei tale zilnice și a altor aspecte ale vieții tale.
În plus, respectarea unui sistem sau a unui program fix poate face mai mult decât să te consoleze. De asemenea, ar putea funcționa în avantajul tău la școală sau la locul de muncă.
Dereglarea emoțională
O serie de condiții de neurodezvoltare, inclusiv autismul și ADHD, implică dificultăți de reglare a emoțiilor – o caracteristică caracteristică a BPD.
Dereglarea emoțională poate însemna că aveți mai multe șanse de a experimenta izbucniri, impulsivitate și schimbări bruște de dispoziție. De asemenea, poate juca un rol în auto-vătămare.
Cu toate acestea, atunci când experimentați o val de emoții, puteți profita de ocazie pentru a le transforma în creștere personală cu exerciții precum jurnalul și mindfulness.
Puteți încerca, de asemenea, acțiune opusă sau practicarea unor comportamente care contracarează emoțiile. De exemplu, s-ar putea să respiri încet și să stai nemișcat pentru a sugera o mentalitate calmă atunci când te simți cu adevărat încordat și încordat.
Diferențele în funcția executivă
Diferențele cognitive pot fi, de asemenea, un semn al neurodivergenței în BPD, spune Lorandini.
De exemplu, multe persoane cu BPD au probleme cu memoria de lucru și viteza de procesare, ceea ce poate contribui la dificultăți de luare a deciziilor sau de reglare a comportamentului, spune ea.
Oamenii procesează informațiile în moduri diferite, iar puțină experimentare vă poate ajuta să găsiți metoda care funcționează cel mai bine pentru dvs. Aceasta ar putea include utilizarea notelor și a altor mementouri pentru a vă ajuta să vă amintiți lucruri.
De asemenea, s-ar putea să păstrați informații mai mult prin învățarea practică sau vizionarea videoclipurilor, în comparație cu citirea sau solicitarea de a vă explica pe cineva.
Doar să știi că a gândi în afara cutiei nu înseamnă că este ceva „în neregulă” cu creierul tău.
Nu există încă un consens
În timp ce mulți experți consideră BPD un tip de neurodiversitate, alții rămân nesiguri.
Mai multe cercetări pot ajuta la descoperirea cât de frecvent apar aceste caracteristici neurologice cu BPD și oferă mai multe dovezi de susținere.
Experții au cartografiat și au identificat diferențe neurologice clare pentru condițiile de neurodezvoltare precum ADHD și autismul. Dar încă nu au descoperit același lucru pentru BPD – sau
mai mult,
Cum să obțineți sprijin
Abordarea BPD ca un tip de neurodivergență poate marca un prim pas util în schimbarea perspectivei dvs. – și a celorlalți – atunci când primiți un diagnostic.
Există o mulțime de stigmatizări în jurul BPD, iar confruntarea cu atitudini negative din partea altora poate declanșa uneori sentimente de rușine sau frică de judecată – ambele pot face mai greu să vorbiți despre simptomele dumneavoastră sau să căutați sprijin.
Cu toate acestea, vizualizarea BPD prin prisma neurodiversităţii ar putea ajuta la reîncadrarea percepţiei publicului asupra persoanelor cu BPD, precum şi la oferirea unei abordări mai pline de compasiune şi înţelegere a tratamentului, subliniază Lorandini.
Nu există un remediu pentru BPD, dar sprijinul unui profesionist în sănătate mintală poate face o diferență majoră în calitatea vieții, relațiile și funcția de zi cu zi.
Dacă aveți BPD, terapeutul dumneavoastră vă poate recomanda să încercați terapia comportamentală dialectică (DBT), o formă de terapie cognitiv comportamentală (CBT) special concepută pentru a ajuta persoanele cu BPD.
DBT se concentrează pe a vă ajuta să învățați să tolerați suferința și să acceptați și să reglați emoțiile dificile în mod productiv.
FYI
Medicamentele nu pot trata BPD în mod specific.
Acestea fiind spuse, dacă suferiți de anxietate sau depresie severă, terapeutul vă poate trimite la un psihiatru care vă poate prescrie medicamente pentru a ajuta la gestionarea acestor simptome.
Verificați opțiunile dvs. pentru terapie online și servicii de psihiatrie.
Linia de jos
BPD tinde să implice provocări continue legate de relațiile interpersonale, reglarea emoțională și sentimentul tău de sine.
În timp ce experții încă nu recunosc oficial BPD ca o afecțiune neurodivergentă, un număr tot mai mare de cercetări sugerează că s-ar putea încadra în această definiție.
Reîncadrarea BPD ca o formă de neurodivergență – împreună cu căutarea de sprijin profesional pentru orice simptome care vă afectează viața de zi cu zi și relațiile – ar putea fi cheia pentru a găsi modalități noi și pozitive de adaptare la această afecțiune.
Discussion about this post