Explicație clară a cauzelor tiroidei subteractive

O tiroidă subteractivă (hipotiroidism) este o afecțiune medicală în care glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni. Acești hormoni reglează multe funcții corporale, inclusiv metabolismul, temperatura corpului, ritmul cardiac și nivelul de energie. Când tiroida nu reușește să producă suficienți hormoni, sistemele corporale încetinesc și creează diverse probleme de sănătate.

Cauzele tiroidei subteractive

Mai multe afecțiuni medicale diferite, factori de mediu și tratamente pot provoca o tiroidă nederactivă. Fiecare cauză interferează cu funcția tiroidiană într -un mod specific. Iată cauzele tiroidei subteractive (hipotiroidism).

1. Tiroidita autoimună (tiroidita lui Hashimoto)

Tiroidita autoimună este o afecțiune în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Acest răspuns imun provoacă inflamație cronică și distrugerea treptată a țesutului tiroidian. De -a lungul timpului, glanda tiroidă devine mai puțin capabilă să producă hormoni.

Sistemul imunitar identifică greșit celulele tiroidiene ca străine și produce anticorpi care vizează peroxidaza tiroidiană și tiroglobulina, care sunt esențiale pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Acești anticorpi deteriorează glanda tiroidă și își reduc capacitatea de producție de hormoni.

Tiroidita autoimună este cea mai frecventă cauză a tiroidei subteractive din țara noastră. Această afecțiune se desfășoară adesea în familii și este mai frecventă la femei, în special între 30 și 50 de ani. Persoanele cu alte afecțiuni autoimune prezintă un risc mai mare.

Cauza exactă a tiroiditei autoimune (tiroidita lui Hashimoto) nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că rezultă dintr -o interacțiune complexă a factorilor genetici, de mediu, hormonali și imunologici. Mai jos sunt cauzele majore și factorii care contribuie:

Predispoziție genetică

• Istoricul familial: A avea o rudă apropiată (cum ar fi un părinte sau o frate) cu tiroidita lui Hashimoto sau o altă boală autoimună crește riscul de a dezvolta această afecțiune.
• Markeri genetici: Anumite gene HLA (antigenul leucocitelor umane) și alte gene de reglare a imunității (cum ar fi CTLA-4 sau PTPN22) cresc riscul de a dezvolta această afecțiune.

Declanșatoare de mediu

Factorii de mediu pot declanșa sistemul imunitar la indivizi predispuși genetic. Unele declanșatoare principale includ:

• Infecţie. Se consideră că anumite infecții virale sau bacteriene (de exemplu, virusul Epstein-Barr, Hepatita C, Yersinia enterocolitica) inițiază sau accelerează răspunsurile autoimune printr-un proces numit mimică moleculară.
• Aportul excesiv de iod. Nivelurile ridicate de iod pot stimula expresia antigenului tiroidian, ceea ce face ca această glandă să fie mai recunoscută sistemului imunitar.
• Expunere la radiații. Expunerea la radiații (de exemplu, din accidente nucleare sau tratamente medicale) poate deteriora celulele tiroidiene, potențial declanșând autoimunitatea.
• Fumatul tutunului și consumul de alcool. Fumatul tutunului poate avea efecte complexe – unele studii arată că fumatul reduce riscul, dar această acțiune nu este recomandată din cauza efectelor generale dăunătoare.

Factori hormonali și biologici

• Hormoni sexuali. Tiroidita lui Hashimoto este mai frecventă la femei decât la bărbați (de aproximativ 7-10 ori), ceea ce sugerează un rol al estrogenului în modularea activității imune.
• Sarcina. Modificările imune în timpul și după sarcină pot declanșa autoimunitatea tiroidiană. Multe cazuri de tiroidită a lui Hashimoto încep sau se agravează după naștere (tiroidită postpartum).

Disfuncție a sistemului imunitar

În tiroidita lui Hashimoto, celulele imune atacă greșit proteinele tiroidiene precum peroxidaza tiroidiană (TPO) și tiroglobulina (TG). Această problemă duce la producerea de anticorpi automate:

• Anticorpi anti-TPO: găsiți la> 90% dintre pacienți
• Anticorpi anti-TG: găsiți la 50–80% dintre pacienți

De -a lungul timpului, aceste atacuri imune provoacă distrugerea țesutului tiroidian, ceea ce duce la reducerea producției de hormoni tiroidieni.

Factori nutriționali

• Deficit de seleniu. Seleniul este esențial pentru funcția tiroidiană și reglarea imunitară. Nivelurile scăzute de seleniu pot contribui la inflamația tiroidiană.
• Deficit de vitamina D. Deficiența de vitamina D poate afecta toleranța imunitară și poate crește riscul autoimun.
• Sensibilitate la gluten. Persoanele cu boală celiacă sau sensibilitate la gluten au un risc mai mare de a dezvolta tiroidita lui Hashimoto.

Stres psihologic

Stresul cronic afectează reglarea imunitară și poate agrava sau declanșa răspunsuri autoimune la persoanele care au deja un risc crescut de a dezvolta boli autoimune.

Monitorizarea periodică a nivelului hormonilor tiroidieni este importantă atunci când aveți tiroidită autoimună. Deoarece această afecțiune progresează de obicei lent, funcția tiroidiană poate scădea pe parcursul anilor înainte de apariția simptomelor.

2. Chirurgie tiroidiană sau tratament radioactiv de iod

Îndepărtarea chirurgicală a unei părți sau a întregii glande tiroidiene, de obicei efectuată pentru a trata nodulii tiroidieni, cancerul tiroidian sau hipertiroidismul, poate provoca tiroidă subteractivă. Îndepărtarea țesutului tiroidian reduce capacitatea acestei glande de a produce hormoni. Dacă chirurgii îndepărtează întreaga glandă tiroidă, producția de hormoni se oprește complet.

Terapia cu iod radioactiv, folosită pentru tratarea tiroidei hiperactive, distruge celulele tiroidiene. Distrugerea prea mare a țesutului tiroidian are ca rezultat o subactivitate permanentă.

Persoanele care suferă o intervenție chirurgicală tiroidiană sau terapie radioactivă de iod trebuie să primească terapie de înlocuire a hormonilor de -a lungul vieții. Monitorizarea este necesară pentru a regla doza în timp.

Această cauză este destul de frecventă în rândul persoanelor tratate pentru tulburări tiroidiene. Riscurile cresc atunci când medicii elimină porțiuni mari ale glandei tiroidiene sau folosesc doze mari de iod radioactiv.

3. Hipotiroidismul congenital

Hipotiroidismul congenital este o afecțiune prezentă la naștere în care glanda tiroidă este absentă, subdezvoltată sau localizată incorect. În unele cazuri, glanda tiroidă este prezentă, dar nu poate produce hormoni în mod corespunzător din cauza mutațiilor genetice care afectează sinteza hormonilor.

Lipsa hormonului tiroidian în perioada fragedă și copilăria timpurie poate provoca probleme intelectuale și probleme de creștere, dacă nu este diagnosticat și tratat prompt.

Hipotiroidismul congenital este de obicei detectat prin programele de screening nou -născuți. Tratamentul precoce cu înlocuirea hormonilor tiroidieni permite creșterea și dezvoltarea normală.

Hipotiroidismul congenital are loc la aproximativ 1 din 2.000 până la 4.000 de nou -născuți. Screeningul de rutină asigură diagnosticul precoce.

4. Deficiență de iod

Glanda tiroidă are nevoie de iod pentru a produce hormoni. În regiunile în care aportul de iod este scăzut, tiroida nu poate face suficienți hormoni, ceea ce duce la nederactivitate. Deficitul de iod rămâne o cauză majoră a tiroidei subteractive la nivel mondial, în special în regiunile fără sare iodizată sau acces la alimente bogate în iod.

Tiroida se mărește în încercarea de a surprinde mai multă iod din fluxul sanguin. Această extindere este cunoscută sub numele de Goiter. În timp, deficiența de iod prelungită reduce producția de hormoni.

Oamenii care trăiesc în zone cu deficiență de iod, evită sarea iodizată sau urmăresc dietele scăzute în iod prezintă un risc ridicat. Femeile însărcinate necesită mai multă iod și se confruntă cu un risc crescut de deficiență de iod.

5. Medicamente

Unele medicamente interferează cu producția sau funcția hormonilor tiroidieni. Exemple includ litiu (utilizat pentru tratarea tulburării bipolare), amiodaronă (utilizată pentru tratarea ritmurilor cardiace neregulate) și interferon-alfa (utilizat pentru tratarea infecțiilor virale și cancer).

Aceste medicamente pot bloca absorbția de iod sau pot inhiba eliberarea hormonilor din tiroidă. Litiu, de exemplu, se acumulează în tiroidă și reduce secreția de hormoni.

Pacienții care iau aceste medicamente ar trebui să fie supuși testării regulate ale funcției tiroidiene. Medicii pot recomanda ajustarea dozei sau comutarea medicamentelor în cazul în care se dezvoltă o nedezire a tiroidei.

Hipotiroidismul indus de medicamente este o cauză neobișnuită, dar importantă, în special la pacienții care au primit tratament pe termen lung.

6. Tulburări hipofizare sau hipotalamice

Glanda hipofizară și hipotalamusul reglează activitatea tiroidiană prin producerea hormonului stimulant tiroidian și a hormonului care eliberează tirotropină. Tumorile, trauma sau inflamația care afectează aceste regiuni ale creierului pot afecta semnalizarea hormonilor și pot reduce funcția tiroidiană. Această afecțiune se numește hipotiroidism secundar sau central.

În aceste cazuri, glanda tiroidă este normală din punct de vedere structural, dar nu primește o stimulare adecvată pentru a produce hormoni. Simptomele sunt similare cu simptomele hipotiroidismului primar, dar pot include semne ale altor deficiențe hormonale.

Această cauză este rară și apare de obicei la persoanele cu boală hipofizară cunoscută sau leziuni cerebrale. Testarea hormonală, testul imagistic al creierului și evaluarea de specialitate sunt necesare pentru diagnostic și tratament.

7. Boli infiltrative și radiații

Sarcoidoza, hemochromatoza și amiloidoza sunt boli care se infiltrează organe cu substanțe anormale. Aceste boli pot afecta tiroida și își pot reduce funcția. Radioterapia la gât sau pieptul superior, adesea folosită pentru a trata cancerele, poate deteriora celulele tiroidiene.

Daunele cauzate de aceste cauze se dezvoltă treptat. Persoanele care au primit radiații sau au o boală infiltrativă cunoscută ar trebui să fie supuse testării regulate ale funcției tiroidiene.

Aceste cauze sunt neobișnuite, dar ar trebui luate în considerare atunci când alte explicații sunt absente.

Simptome ale tiroidei subteractive

Un tiroidian subteractiv provoacă simptome legate de metabolismul încetinit. Simptomele variază în severitate și se pot dezvolta treptat. Simptomele tiroidei subteractive sunt:

• Oboseală și energie redusă
• Creșterea în greutate În ciuda dietei normale
• Intoleranță la rece
• Pielea uscată și părul uscat
• Constipaţie
• Depresie sau gândire încetinită
• Nereguli menstruale sau infertilitate
• Răguşeală
• Față pufoasă
• Umflarea în gât (Goiter)
• Ritm cardiac lent
• Slăbiciune musculară sau crampe musculare

Copiii pot întâmpina întârzieri de creștere sau probleme de dezvoltare. La sugari, simptomele includ hrănirea slabă, icterul prelungit și somnolența.

Aceste simptome seamănă adesea cu simptomele altor afecțiuni medicale. Mulți oameni nu își dau seama că disfuncția tiroidiană este cauza până când testarea confirmă diagnosticul.

Diagnosticul tiroidei subteractive

Medicii diagnostică tiroidă subteractivă prin măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni din sânge. Testele cheie includ:

• Hormonul care stimulează tiroida (TSH): TSH crește atunci când tiroida devine nederactivă, deoarece glanda hipofizară încearcă să stimuleze mai multă producție de hormoni.
• Tiroxina liberă (T4 liber): nivelurile de T4 libere scad atunci când tiroida nu reușește să producă hormoni.

În hipotiroidismul primar, TSH este ridicat și T4 liber este scăzut. În hipotiroidismul secundar, atât TSH, cât și T4 liber sunt scăzute.

De asemenea, medicii pot verifica anticorpii tiroidieni peroxidază pentru a identifica tiroidita autoimună. Testul imagistic nu este de obicei necesar decât dacă este suspectată o problemă structurală sau o masă.

Tratamentul tiroidei subteractive

Tratamentul este efectuat cu înlocuirea zilnică a hormonilor tiroidieni cu levotiroxină sintetică. Acest medicament restabilește nivelul normal al hormonilor și reduce simptomele.

Medicii încep cu o doză în funcție de vârstă, greutate și condiții de sănătate. Testele regulate de sânge ajută la monitorizarea nivelului TSH și la ajustarea dozei.

Tratamentul este de obicei pe tot parcursul vieții. Lipsa dozelor sau oprirea medicamentelor pot provoca revenirea simptomelor. Persoanele care primesc tratament au nevoie de urmărire de rutină la fiecare 6 până la 12 luni pentru a menține nivelurile corecte de hormoni.

La sugari și copii, tratamentul timpuriu și consecvent împiedică problemele de dezvoltare. Femeile însărcinate cu tiroidă subteractivă necesită o monitorizare atentă, deoarece hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea creierului fetal.

În rezumat, o tiroidă subteractivă rezultă din multe cauze diferite, de la boala autoimună la deficiență de iod sau tratamente medicale. Fiecare cauză afectează funcția tiroidiană într -un mod unic. Recunoașterea simptomelor, înțelegerea cauzei de bază și primirea unui diagnostic precis și a unui tratament adecvat va ajuta la menținerea funcției normale a corpului și la prevenirea complicațiilor pe termen lung.