Diabetul de tip 1 se dezvoltă atunci când sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină în pancreas. Pancreasul produce insulină mică sau deloc, ceea ce face ca nivelul de zahăr din sânge să crească periculos de mare. Recunoașterea timpurie a simptomelor poate preveni complicațiile care pot pune viața în pericol și poate permite tratamentul prompt.
Cum se dezvoltă diabetul de tip 1
Sistemul imunitar identifică greșit celulele beta producătoare de insulină ca substanțe invadatoare străine și distruge aceste celule în mai multe luni sau câțiva ani. Pe măsură ce distrugerea celulelor beta progresează, producția de insulină scade treptat. Când aproximativ 90% din celulele beta sunt distruse, nivelurile de zahăr din sânge încep să crească peste intervalele normale și apar simptome.
Simptome precoce ale diabetului de tip 1
Setea excesivă și urinarea frecventă
Nivelurile ridicate de zahăr din sânge fac ca rinichii să lucreze ore suplimentare filtrarea excesului de glucoză din sânge. Rinichii nu pot reabsorbi toată glucoza, astfel încât glucoza se scurge în urină, trăgând apă cu glucoza. Acest proces creează volume mari de urină, ceea ce duce la călătorii frecvente la baie, mai ales în timpul orei de noapte.
Corpul pierde cantități semnificative de apă printr -o urinare excesivă, declanșând setea intensă. S -ar putea să te găsești beți mult mai multă apă decât de obicei, dar totuși simțiți -vă însetat. Ciclul de urinare a setei continuă pe măsură ce nivelul de zahăr din sânge rămâne crescut.
Pierdere în greutate neexplicată
Când celulele nu pot accesa glucoza pentru energie din cauza insulinei insuficiente, organismul începe să descompună grăsimea și țesutul muscular pentru combustibil. Această defalcare provoacă o pierdere în greutate rapidă și neexplicată, în ciuda apetitului normal sau crescut. Pierderea în greutate apare adesea pe parcursul mai multor săptămâni și poate fi dramatică, unii oameni pierzând 5-10 kilograme.
Pierderea în greutate se întâmplă deoarece glucoza nu poate intra în celule în mod eficient fără insulină adecvată. În mod esențial, celulele înfometează în timp ce glucoza se acumulează în fluxul sanguin, forțând organismul să folosească grăsimi și proteine stocate pentru energie.
Foamea crescută
Celulele din întregul corp nu pot utiliza în mod corespunzător glucoză fără suficientă insulină. În ciuda nivelului ridicat de zahăr din sânge, celulele semnalează creierul că au nevoie de mai multă energie, declanșând foame intensă. S -ar putea să mănânci mai multă mâncare decât de obicei, dar să continui să slăbești și să te simți foame.
Oboseală
Celulele nu pot transforma efectiv glucoza în energie fără insulină adecvată. Această deficiență de energie celulară provoacă oboseală care nu se eliberează. Oboseala afectează atât nivelul energiei fizice, cât și cele mentale, ceea ce face ca activitățile zilnice să se simtă epuizante.
Nivelul ridicat de zahăr din sânge contribuie, de asemenea, la oboseală, deoarece afectează circulația și administrarea de oxigen către țesuturi. Deshidratarea de urinare excesivă contribuie, de asemenea, la oboseală.
Simptome secundare care pot apărea
Viziune încețoșată
Nivelurile crescute de zahăr din sânge determină schimbarea lichidului în și din țesuturile ochilor, inclusiv a lentilei. Aceste modificări de lichid modifică forma obiectivului, afectând capacitatea ochiului de a se concentra corect. Viziunea poate fluctua pe parcursul zilei, devenind mai clară sau mai estompată pe măsură ce nivelul de zahăr din sânge se schimbă.
Viziunea încețoșată se îmbunătățește de obicei odată ce nivelul zahărului din sânge se stabilizează cu tratamentul. Cu toate acestea, zahărul din sânge ridicat netratat poate provoca leziuni permanente ale ochilor în timp.
Răni de vindecare lentă și infecții frecvente
Zahărul ridicat afectează funcția sistemului imunitar și reduce fluxul de sânge către țesuturi. Celulele albe din sânge funcționează mai puțin eficient în mediile cu glucoză ridicată, ceea ce face organismul mai sensibil la infecțiile bacteriene și fungice. Rănile se vindecă mai lent, deoarece nivelurile crescute de glucoză interferează cu procesul normal de vindecare.
Puteți observa tăieturi și resturi care durează mai mult pentru a vindeca sau experimenta infecții recurente ale pielii, infecții recurente ale tractului urinar sau infecții recurente cu drojdie.
Greață și vărsături
Pe măsură ce organismul descompune grăsimea pentru energie în absența unei insuline suficiente, ficatul produce cetone. Nivelurile ridicate de cetone fac din sânge acid, provocând greață și vărsături. Această afecțiune – numită cetoacidoză diabetică – este o urgență medicală care necesită tratament imediat.
Cetonele creează, de asemenea, un miros fructat sau asemănător acetonei pe respirație. Unii oameni observă acest miros distinctiv înainte de dezvoltarea altor simptome ale cetoacidozei.
Schimbări de dispoziție și iritabilitate
Fluctuațiile zahărului din sânge afectează funcția creierului și echilibrul neurotransmițătorului, ceea ce duce la leagăne de dispoziție, iritabilitate și dificultăți de concentrare. Nivelul ridicat de zahăr din sânge poate provoca sentimente de anxietate, depresie sau instabilitate emoțională.
Deshidratarea și oboseala de la simptomele diabetului contribuie, de asemenea, la modificările stării de spirit. Întreruperea somnului din urinarea frecventă a nopții afectează reglarea emoțională și funcția cognitivă.
Cronologia dezvoltării simptomelor
Simptomele de diabet de tip 1 se dezvoltă de obicei peste câteva săptămâni până la câteva luni, deși cronologia variază în rândul indivizilor. Distrugerea autoimună a celulelor beta poate apărea peste câțiva ani înainte de apariția simptomelor – o perioadă numită faza de lună de miere.
Simptomele inițiale par adesea ușoare sau seamănă cu simptomele altor afecțiuni comune precum infecțiile virale sau stresul. Simptomele se agravează treptat pe măsură ce producția de insulină continuă să scadă. Unii oameni prezintă un debut rapid al simptomelor severe, în timp ce alții observă schimbări subtile care se intensifică progresiv.
Copiii și adolescenții dezvoltă adesea simptome mai rapid decât adulții. Adulții pot experimenta o progresie mai lentă, uneori numită diabet autoimună latent la adulți sau diabet de tip 1,5.
Semne de avertizare care necesită un tratament medical imediat
Anumite simptome indică cetoacidoza diabetică-o complicație care poate pune viața care necesită îngrijiri medicale de urgență:
- Vărsături persistente care împiedică menținerea lichidelor
- Deshidratare severă cu amețeli sau leșin
- Respirație rapidă, profundă sau respirație
- Miros de respirație fructat sau ca acetonă
- Durere abdominală severă
- Slăbiciune extremă sau confuzie
- Pierderea conștiinței
Aceste simptome se dezvoltă atunci când nivelul cetonei devin periculos de ridicat, făcând sângele prea acid. Fără tratament imediat, cetoacidoza diabetică poate provoca comă sau moarte.
Diferențe între simptomele diabetului de tip 1 și simptomele diabetului de tip 2
Simptomele diabetului de tip 1 apar de obicei mai brusc și sever decât simptomele diabetului de tip 2. Tipul 1 se dezvoltă de obicei în copilărie, adolescență sau vârsta adultă tânără, în timp ce tipul 2 se dezvoltă de obicei la adulții în vârstă.
Pierderea în greutate este mai frecventă și dramatică în diabetul de tip 1, în timp ce persoanele cu diabet de tip 2 sunt adesea supraponderale. Simptomele diabetului de tip 1 progresează rapid în unele săptămâni sau câteva luni, în timp ce diabetul de tip 2 se poate dezvolta treptat de-a lungul câtorva ani.
Cu toate acestea, adulții pot dezvolta diabet de tip 1, iar distincția nu este întotdeauna clară pe baza simptomelor. Testele de sânge care măsoară nivelul de glucoză, cetone și anticorpi specifici diabetului îi ajută pe medici să determine tipul de diabet.
Factori de risc și considerații genetice
Diabetul de tip 1 rezultă dintr-o combinație de predispoziție genetică și declanșatoare de mediu. A avea membri ai familiei cu diabet de tip 1 crește riscul, dar majoritatea persoanelor care dezvoltă diabet de tip 1 nu au antecedente familiale de diabet.
Anumiți markeri genetici, în special tipuri specifice de antigen leucocite umane, cresc susceptibilitatea la diabetul de tip 1. Factorii de mediu, cum ar fi infecțiile virale, factorii dietetici în perioada fragedă sau locația geografică pot declanșa procesul autoimun la indivizi sensibili genetic.
Spre deosebire de diabetul de tip 2, factorii de stil de viață, cum ar fi dieta și exercițiile fizice, nu provoacă și nu împiedică diabetul de tip 1. Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit prin modificări ale stilului de viață.
Când trebuie să solicitați evaluare medicală?
Căutați imediat asistență medicală dacă aveți 3 simptome tipice pentru diabet: setea excesivă, urinarea frecventă și pierderea în greutate neexplicată. Nu așteptați ca simptomele să se agraveze sau să presupunem că simptomele se vor rezolva de unul singur.
Medicii vor efectua teste simple de sânge pentru a verifica nivelul glucozei și vor determina dacă aveți diabet sau nu. Diagnosticul precoce și tratamentul previn complicațiile periculoase și ajută la păstrarea celulelor rămase care produc insulină.
Dacă aveți membri ai familiei cu diabet de tip 1, discutați despre opțiunile de screening cu medicul dumneavoastră.
Diagnosticul diabetului de tip 1
Medicii folosesc mai multe teste de sânge pentru a diagnostica diabetul de tip 1:
Testul de glucoză plasmatică aleatorie măsoară zahărul din sânge în orice moment al zilei. Nivelurile de 200 de miligrame pe decilitru sau mai mare, combinate cu simptomele diabetului, sugerează diabet.
Testul de glucoză plasmatică în post măsoară zahărul din sânge după post timp de cel puțin opt ore. Nivelurile de 126 miligrame pe decilitru sau mai mare în două ocazii separate indică diabet.
Testul de hemoglobină A1c arată nivelul mediu de zahăr din sânge în ultimele două -trei luni. Nivelurile de 6,5% sau mai mari sugerează diabet.
Testele suplimentare ajută la distingerea diabetului de tip 1 de diabetul de tip 2. Testele autoanticorpi detectează anticorpi care atacă celulele producătoare de insulină. Testele C-peptide măsoară capacitatea de producție a insulinei.
Importanța tratamentului precoce
Începerea tratamentului cu insulină prompt după diagnostic ajută la păstrarea oricăror celule rămase producătoare de insulină și poate extinde „perioada de lună de miere” atunci când o anumită producție de insulină naturală continuă. Tratamentul precoce previne, de asemenea, cetoacidoza diabetică și alte complicații acute.
Începerea managementului diabetului timpuriu ajută la stabilirea unui control constant al zahărului din sânge și scade riscul de complicații pe termen lung care afectează ochii, rinichii, nervii și inima.
Lucrul cu medicii experimentați în gestionarea diabetului de tip 1 vă asigură că aveți acces la cele mai noi opțiuni și tehnologii de tratament, inclusiv monitoare continue de glucoză și pompe de insulină.
Membrii familiei și îngrijitorii
Diabetul de tip 1 afectează întreaga familie, mai ales atunci când această boală este diagnosticată la copii sau adolescenți. Membrii familiei trebuie să fie instruiți cu privire la recunoașterea simptomelor, gestionarea nivelului de zahăr din sânge și manipularea situațiilor de urgență.
Învățarea despre numărarea carbohidraților, dozarea insulinei și monitorizarea zahărului din sânge îi ajută pe membrii familiei să ofere un sprijin adecvat. Înțelegerea impactului emoțional al unui diagnostic de diabet și al managementului său – cum ar fi frica, frustrarea sau durerea – poate ajuta familiile să se adapteze și să depășească perioada de ajustare.
Grupurile de sprijin și programele de educație pentru diabet sunt resurse valoroase pentru familiile care se ocupă de diabetul de tip 1. Aceste programe oferă formare practică a abilităților și sprijin emoțional din partea celor care înțeleg provocările.
Trăind cu diabet de tip 1
Diabetul de tip 1 necesită terapie de înlocuire a insulinei pe tot parcursul vieții și monitorizarea atentă a zahărului din sânge. Cu toate acestea, persoanele cu diabet de tip 1 pot trăi vieți complete, active, cu un management și sprijin adecvat.
Tehnologia modernă în tratarea diabetului, inclusiv monitoarele continue de glucoză și pompele de insulină, face ca managementul să fie mai precis și mai convenabil. Aceste instrumente ajută oamenii să obțină un control mai bun al zahărului din sânge, reducând în același timp povara testelor de sânge frecvente cu degetele și injecțiile multiple zilnice.
Urmărirea periodică cu specialiștii în îngrijirea diabetului-cum ar fi endocrinologi și dieteticieni-vă vor ajuta să gestionați această boală în mod eficient și să detectați timpuriu complicațiile.
Discussion about this post