Sindromul Sjogren: simptome, diagnostic și tratament

Ce este sindromul Sjogren?

Sindromul Sjogren este o tulburare a sistemului imunitar identificat prin cele două simptome cele mai frecvente ale sale – ochi uscați și gură uscată.

Acest sindrom însoțește adesea alte tulburări ale sistemului imunitar, cum ar fi artrita reumatoidă și lupusul. În sindromul Sjogren, membranele mucoase și glandele care secretă umiditate ale ochilor și gurii sunt de obicei afectate mai întâi – ducând la scăderea lacrimilor și a salivei.

Deși puteți dezvolta sindromul Sjogren la orice vârstă, majoritatea oamenilor au peste 40 de ani în momentul diagnosticării. Acest sindrom este mult mai frecvent la femei. Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor.

Simptomele sindromului Sjogren

Cele două simptome principale ale sindromului Sjogren sunt:

• Ochi uscați. Ochii tăi s-ar putea să ardă, s-ar putea mâncărime sau s-ar putea simți sâcâși – ca și cum ar fi nisip în ochi.
• Gură uscată. Gura ta poate simți că este plină de bumbac, ceea ce face dificil să înghiți sau să vorbești.

Unele persoane cu sindrom Sjogren au, de asemenea, unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• Dureri articulare, umflare și rigiditate articulațiilor
• Glandele salivare umflate – în special glanda situată în spatele maxilarului și în fața urechilor
• Erupții cutanate sau piele uscată
• Uscăciunea vaginală
• Tuse uscată persistentă
• Oboseală prelungită

Cauzele sindromului Sjogren

Sindromul Sjogren este o tulburare autoimună. Sistemul tău imunitar atacă în mod greșit celulele și țesuturile corpului tău.

Oamenii de știință nu sunt siguri de ce unii oameni dezvoltă sindromul Sjogren. Anumite gene pun oamenii la un risc mai mare de a dezvolta această tulburare, dar se pare că un mecanism de declanșare – cum ar fi infecția cu un anumit virus sau tulpină de bacterii – este, de asemenea, necesar.

În sindromul Sjogren, sistemul imunitar vizează mai întâi glandele care produc lacrimi și saliva. Dar poate deteriora și alte părți ale corpului, cum ar fi:

• Articulații
• Glanda tiroida
• Rinichi
• Ficat
• Plămânii
• Piele
• Nervi

Factori de risc

Sindromul Sjogren apare de obicei la persoanele cu unul sau mai mulți factori de risc cunoscuți, inclusiv:

• Vârstă. Sindromul Sjogren este de obicei diagnosticat la persoanele cu vârsta peste 40 de ani.
• Fiind femeie. Femeile sunt mult mai susceptibile de a avea sindromul Sjogren.
• Boală reumatică. Persoanele care au sindromul Sjogren au de obicei și o boală reumatică, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul.

Complicațiile sindromului Sjogren

Cele mai frecvente complicații ale sindromului Sjogren implică ochii și gura.

• Cariile dentare. Deoarece saliva ajută la protejarea dinților de bacteriile care cauzează carii, ești mai predispus la apariția cariilor dacă gura este uscată.
• Infecții cu drojdie. Persoanele cu sindromul Sjogren sunt mult mai predispuse să dezvolte afte bucală, o infecție cu drojdie în gură.
• Probleme de vedere. Ochii uscați pot duce la sensibilitate la lumină, vedere încețoșată și leziuni corneene.

Complicațiile mai puțin frecvente pot afecta următoarele organe:

• Plămâni, rinichi sau ficat. Inflamația poate provoca pneumonie, bronșită sau alte probleme la plămâni; duce la probleme cu funcția rinichilor; și provoacă hepatită sau ciroză hepatică.
• Noduli limfatici. Un procent mic dintre persoanele cu sindrom Sjogren dezvoltă cancer la ganglionii limfatici (limfom).
• Nervi. Puteți dezvolta amorțeală, furnicături și arsuri în mâini și picioare (neuropatie periferică).

Diagnosticul sindromului Sjogren

Sindromul Sjogren este dificil de diagnosticat deoarece semnele și simptomele variază de la persoană la persoană și pot fi similare cu simptomele cauzate de alte boli. Efectele secundare ale unui număr de medicamente similare cu unele semne și simptome ale sindromului Sjogren.

Testele pot ajuta la excluderea altor boli și pot ajuta la stabilirea unui diagnostic al sindromului Sjogren.

Analize de sange

Medicul poate prescrie analize de sânge pentru a verifica:

• Nivelurile diferitelor tipuri de celule sanguine
• Prezența anticorpilor frecventi în sindromul Sjogren
• Dovezi de afecțiuni inflamatorii
• Indicații ale problemelor cu ficatul și rinichii

Teste oftalmologice

Medicul poate măsura uscarea ochilor cu un test numit test Schirmer tear. O bucată mică de hârtie de filtru este plasată sub pleoapa inferioară pentru a măsura producția de lacrimi.

Un medic specializat în tratamentul tulburărilor oculare (oftalmolog) ar putea, de asemenea, să examineze suprafața ochilor cu un dispozitiv de mărire numit lampă cu fantă. Medicul vă poate plasa picături în ochi care fac mai ușor să vedeți deteriorarea corneei.

Teste imagistice

Anumite teste imagistice pot verifica funcția glandelor salivare.

• Sialogramă. Această radiografie specială poate detecta colorantul care este injectat în glandele salivare din fața urechilor. Această procedură arată cât de multă salivă curge în gură.
• Scintigrafia salivară. Acest test de medicină nucleară implică injectarea într-o venă a unui izotop radioactiv, care este urmărit timp de o oră pentru a vedea cât de repede ajunge în toate glandele salivare.

Biopsie

Medicul ar putea face și o biopsie a buzelor pentru a detecta prezența unor grupuri de celule inflamatorii, care pot indica sindromul Sjogren. Pentru acest test, o bucată de țesut este prelevată din glandele salivare de pe buză și examinată la microscop.

Pregătirea pentru o întâlnire cu un medic

În funcție de simptomele dumneavoastră, puteți începe prin a vă consulta medicul de familie, un stomatolog sau un oftalmolog. Dar în cele din urmă s-ar putea să fiți îndrumat către un medic specializat în tratamentul artritei și al altor afecțiuni inflamatorii (reumatolog).

Ce poți face pentru a te pregăti

Ar trebui să faci o listă care să includă:

• Descrieri detaliate ale simptomelor și când au început simptomele
• Informații despre problemele dumneavoastră medicale actuale și trecute
• Informații despre istoricul medical al părinților sau fraților tăi
• Toate medicamentele și suplimentele alimentare pe care le luați, inclusiv dozele
• Întrebări pe care doriți să le adresați medicului

Pentru sindromul Sjogren, întrebările de bază includ:

• Ce poate cauza simptomele mele?
• Există și alte cauze posibile?
• De ce teste am nevoie?
• Ce abordare de tratament recomandati?
• Cât de repede se pot îmbunătăți simptomele mele cu tratament?
• Sunt expus riscului de complicații pe termen lung de la această boală?

Ce va intreba medicul

Este posibil ca medicul să vă pună o serie de întrebări, inclusiv:

• Simptomele dumneavoastră urmează un model – se agravează pe parcursul zilei sau când ieșiți în aer liber?
• Aveți afecțiuni cronice, cum ar fi hipertensiune arterială sau artrită?
• Ați început recent medicamente noi?
• Rudele apropiate au artrită reumatoidă, lupus sau o boală similară?

Tratamentul sindromului Sjogren

Tratamentul pentru sindromul Sjogren depinde de părțile corpului afectate. Mulți oameni gestionează ochiul uscat și gura uscată a sindromului Sjogren folosind picături pentru ochi fără prescripție medicală și sorbind apă mai des. Dar unii oameni au nevoie de medicamente pe bază de rețetă sau chiar de proceduri chirurgicale.

Medicamente

În funcție de simptomele dumneavoastră, medicul dumneavoastră vă poate sugera medicamente care:

• Reduce inflamația ochilor. Picăturile pentru ochi pe bază de prescripție medicală, cum ar fi ciclosporină (Restasis) sau lifitegrast (Xiidra) pot fi recomandate de medicul oftalmolog dacă aveți ochi uscați moderat până la sever.
• Creșterea producției de salivă. Medicamente precum pilocarpina (Salagen) și cevimelina (Evoxac) pot crește producția de salivă și, uneori, lacrimile. Efectele secundare pot include transpirație, dureri abdominale, înroșire și urinare crescută.
• Abordați complicațiile specifice. Dacă dezvoltați simptome de artrită, ați putea beneficia de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente pentru artrită. Infecțiile cu drojdie din gură trebuie tratate cu medicamente antifungice.
• Tratați simptomele la nivelul întregului sistem. Hidroxiclorochina (Plaquenil), un medicament conceput pentru tratarea malariei, este adesea utilă în tratarea sindromului Sjogren. De asemenea, pot fi prescrise medicamente care suprimă sistemul imunitar, cum ar fi metotrexatul (Trexall).

Interventie chirurgicala

O procedură minoră de sigilare a canalelor lacrimale care drenează lacrimile din ochi (ocluzie punctală) ar putea ajuta la ameliorarea ochilor uscați. Dopurile de colagen sau silicon sunt introduse în conducte pentru a vă ajuta să vă păstrați lacrimile.

Stil de viață și remedii casnice

Multe simptome ale sindromului Sjogren răspund bine la măsurile de autoîngrijire.

Pentru a ameliora ochii uscați, ar trebui să:

• Utilizați lacrimi artificiale, un lubrifiant pentru ochi sau ambele. Lacrimile artificiale – sub formă de picături pentru ochi – și lubrifianții pentru ochi – sub formă de picături pentru ochi, gel sau unguent – ajută la ameliorarea disconfortului ochilor uscați. Nu trebuie să aplicați lubrifianți pentru ochi la fel de des ca lacrimile artificiale. Datorită consistenței lor mai groase, lubrifianții pentru ochi vă pot încețoșa vederea și vă pot aduna pe gene, așa că este posibil să doriți să-i folosiți numai peste noapte.

  Medicul dumneavoastră vă poate recomanda lacrimi artificiale fără conservanți, care pot irita ochii persoanelor cu sindromul de ochi uscat.

• Creșteți umiditatea. Creșterea umidității interioare și reducerea expunerii la aerul suflat vă pot ajuta să vă împiedice ochii și gura să se usuce inconfortabil. De exemplu, evitați să stați în fața unui ventilator sau a aerului condiționat și purtați ochelari de protecție sau ochelari de protecție atunci când ieșiți în aer liber.

Pentru a vă usca gura mai puțin, ar trebui să:

• Nu fumați tutun. Fumatul de tutun vă poate irita și usca gura.
• Crește-ți aportul de lichide. Luați înghițituri de lichide, în special apă, pe tot parcursul zilei. Evitați consumul de cafea sau alcool, deoarece acestea pot agrava simptomele gurii uscate. De asemenea, evitați băuturile acide, cum ar fi cola și unele băuturi pentru sport, deoarece acidul poate dăuna smalțului dinților dumneavoastră.
• Stimulează fluxul de salivă. Guma fără zahăr sau bomboanele tari cu aromă de citrice pot stimula fluxul de salivă. Deoarece sindromul Sjogren crește riscul de carii dentare, trebuie să limitați dulciurile, mai ales între mese.
• Încercați salivă artificială. Produsele de înlocuire a salivei funcționează adesea mai bine decât apa simplă, deoarece conțin un lubrifiant care vă ajută să vă mențină gura umedă mai mult timp. Aceste produse vin sub formă de spray sau pastilă.
• Utilizați spray nazal salin. Un spray nazal salin poate ajuta la hidratarea și curățarea căilor nazale, astfel încât să puteți respira liber pe nas. Un nas uscat și înfundat poate crește respirația pe gură.

Sănătatea orală

Gura uscată crește riscul de carii dentare și pierderea dinților. Pentru a preveni aceste probleme, trebuie să:

• Spălați-vă pe dinți și folosiți ata dentară după fiecare masă
• Programează-ți întâlniri regulate la stomatolog, cel puțin o dată la șase luni
• Utilizați zilnic tratamente topice cu fluor și apă de gură antimicrobiene

Alte zone de uscăciune

Dacă pielea uscată este o problemă, trebuie să evitați apa fierbinte atunci când faceți baie și duș. Alterează-ți pielea – nu frecați – cu un prosop și aplicați o cremă hidratantă când pielea este încă umedă. Folosiți mănuși de cauciuc atunci când spălați vase sau faceți curățenie. Hidratantele și lubrifianții vaginali ajută femeile care au uscăciune vaginală.