Prezentare generală
Ce este sindromul Tourette?
Sindromul Tourette (TS) este o tulburare neurologică care afectează creierul și nervii. ST determină o persoană să facă mișcări bruște sau sunete numite „ticuri”. Ticurile sunt involuntare, așa că nu le poți controla sau preveni. Ticurile motorii implică mișcări ale corpului, cum ar fi ridicarea din umeri. Ticurile vocale implică vocea, cum ar fi curățarea gâtului. Ticurile motorii tind să se dezvolte înaintea ticurilor vocale.
Sindromul Tourette, sau Tourette, se dezvoltă de obicei în copilăria timpurie. De multe ori se îmbunătățește pe măsură ce devii adult. TS este cel mai sever tip de tulburare de tic.
Cât de frecvent este sindromul Tourette?
Aproximativ unul din 100 de copii au o formă de tulburare de tic. Sindromul Tourette este mai puțin frecvent. Afectează aproximativ unul din 160 de copii.
Este Tourette singura tulburare de ticuri?
Sindromul Tourette este cea mai severă tulburare de ticuri, dar există și alte tipuri. Furnizorul dumneavoastră de asistență medicală vă va folosi simptomele pentru a determina ce fel de tulburare de tic aveți.
Tulburările de tic includ:
- Tulburare de ticuri provizorii: Ticuri motorii sau vocale (unul sau ambele) de mai puțin de un an.
- Tulburare de ticuri persistente (cronice): Ticuri motorii sau vocale (nu ambele) mai mult de un an.
- Sindromul Tourette: Ticuri motorii și vocale (ambele) de mai mult de un an.
Simptome și cauze
Ce cauzează sindromul Tourette?
Cauza exactă a sindromului Tourette (TS) este necunoscută. Condiția tinde să apară în familii, așa că genele probabil joacă un rol. Problemele legate de modul în care creierul tău metabolizează (descompune) neurotransmițătorii pot contribui, de asemenea, la TS. Neurotransmițătorii, cum ar fi dopamina, sunt substanțe chimice din creier care reglează comportamentul și mișcarea.
Care sunt factorii de risc pentru sindromul Tourette?
Factorii de risc pentru sindromul Tourette includ:
- Gen: Bărbații au șanse de trei până la patru ori mai mari decât femeile de a dezvolta ST.
- Istorie de familie: Părinții pot transmite TS copiilor prin gene (moștenite).
- Sănătatea prenatală: Copiii născuți din mame care au fumat sau au avut complicații de sănătate în timpul sarcinii pot prezenta un risc mai mare de TS. Greutatea mică la naștere poate crește, de asemenea, șansele de ST.
Care sunt simptomele sindromului Tourette?
Ticurile sunt principalul simptom al lui Tourette. De obicei, încep între cinci și șapte ani, atingând vârful în jurul vârstei de 12 ani.
Ticurile sunt complexe sau simple:
- Ticurile complexe implică multe mișcări și grupuri musculare. Săritul este un tic motor complex. Repetarea anumitor cuvinte sau fraze este un tic vocal complex.
- Ticurile simple sunt mișcări rapide, repetate, care implică doar câteva grupe de mușchi. Ridicarea din umeri este un simplu tic motor. Adulmecarea este un simplu tic vocal.
Alte exemple de ticuri motorii includ:
- Brațul smucind.
- Îndoire în talie.
- Ochi care clipesc.
- Capul smucind sau răsucit.
- Ţopăit.
- Mișcări ale maxilarului.
- Expresii faciale răsucite sau distorsionate.
Exemple de ticuri vocale includ:
- lătrat.
- Grohăit.
- strigând.
- Adulmecând.
- Se dresează gâtul.
Sunt ticurile vreodată dăunătoare?
Unele ticuri sunt dăunătoare, cum ar fi ticurile motorii care provoacă pe cineva să se lovească în față. Un tic vocal numit coprolalie duce la înjurături sau la un limbaj nepotrivit. Acest tip de tic poate face pe cineva să pară intenționat perturbator sau ofensator, chiar dacă este un impuls incontrolabil. Copiii cu coprolalie pot primi pedepse nejustificate la școală sau acasă.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticat sindromul Tourette?
Pentru ca un furnizor de asistență medicală să diagnosticheze pe cineva cu o tulburare de tic, ticurile trebuie să fi început înainte de vârsta de 18 ani. Pentru a vă diagnostica cu Tourette, trebuie să fi experimentat ticuri motorii și vocale (ambele) de mai mult de un an.
Nu există un test de sânge sau un examen imagistic care să poată detecta sindromul Tourette. În schimb, furnizorul dumneavoastră de asistență medicală examinează cu atenție istoricul și simptomele dumneavoastră medicale. Ei pot pune întrebări detaliate despre ticuri, inclusiv:
- Cât de des apar ticurile?
- La ce vârstă au început ticurile?
- Care este natura ticurilor (simple sau complexe)?
Furnizorul dumneavoastră de asistență medicală poate face și teste pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea cauza ticuri.
Tourette apare vreodată cu alte afecțiuni de sănătate?
Majoritatea persoanelor cu Tourette au alte afecțiuni de sănătate. Acestea sunt de obicei tulburări de sănătate mintală sau comportamentală, inclusiv:
-
Tulburări de anxietate.
-
Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
-
Tulburarea spectrului autist (ASD).
-
Depresie.
-
Dificultăți de învățare.
-
Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
-
Tulburare opozițională sfidătoare (ODD).
Management și tratament
Care este tratamentul pentru sindromul Tourette?
Ticurile ușoare care nu afectează activitățile de zi cu zi ar putea să nu necesite tratament. Cu toate acestea, ticurile severe pot îngreuna funcționarea la locul de muncă, la școală sau în situații sociale. Unele ticuri duc chiar la auto-rănire. În aceste cazuri, medicamentele sau terapia comportamentală pot ajuta.
Cum poate ajuta medicamentele sindromul Tourette?
Furnizorul dumneavoastră de asistență medicală poate recomanda neuroleptice pentru sindromul Tourette. Neurolepticele sunt medicamente care limitează activitatea dopaminei în creier. Dopamina este o substanță chimică care poate crește ticurile. Alte medicamente pot ajuta la gestionarea afecțiunilor care apar cu Tourette, cum ar fi ADHD sau TOC.
Cum poate ajuta terapia comportamentală sindromul Tourette?
Ticurile asociate cu Tourette sunt involuntare, deci nu sunt ceva ce poți controla. Dar noile terapii ajută oamenii să gestioneze ticurile și să le reducă efectele negative.
Intervenția Comportamentală Cuprinzătoare pentru Ticuri (CBIT) ajută oamenii:
- Raspunde la ticuri: A face o acțiune nouă și diferită atunci când apare un tic este un „răspuns competitiv”. O acțiune voluntară (închiderea ochilor) limitează acțiunea involuntară (clipirea).
- Recunoașteți ticurile: Uneori, oamenii simt o senzație chiar înainte de apariția unui tic numită impuls premonitoriu. Recunoscând acest impuls, ei pot fi capabili să mascheze sau să suprime ticul.
- Reduce ticurile: Excitarea sau anxietatea tind să agraveze ticurile. Menținerea calmului și evitarea situațiilor stresante poate reduce frecvența ticurilor.
Prevenirea
Sindromul Tourette poate fi prevenit?
Sindromul Tourette nu poate fi prevenit. Dar, detectarea și tratamentul precoce pot împiedica agravarea TS sau să dureze până la vârsta adultă.
Perspective / Prognoză
Care este perspectiva pentru cineva care trăiește cu sindromul Tourette?
Nu există leac pentru sindromul Tourette. Condiția se îmbunătățește de obicei la vârsta adultă timpurie. Pot apărea ticurile, dar majoritatea adulților nu trebuie să continue tratamentul sau tratamentul. Persoanele cu sindrom Tourette au o speranță de viață normală.
Traind cu
Ce pot face pentru a ușura viața cu sindromul Tourette?
Traiul cu sindromul Tourette poate fi o provocare, mai ales pentru copii. Ar putea fi greu pentru ei să se concentreze pe temele școlare și să interacționeze cu ceilalți. Un sistem puternic de sprijin de prieteni, membri ai familiei și profesori îi ajută pe copii să gestioneze Tourette.
Copiii cu Tourette pot beneficia și de:
- Fiind în clase cu mai puțini elevi.
- Obține o atenție personalizată la școală.
- Aveți mai mult timp pentru a finaliza sarcinile.
Când ar trebui să contactez furnizorul meu de asistență medicală în legătură cu sindromul Tourette?
Contactați imediat un furnizor de asistență medicală dacă cineva cu sindrom Tourette:
- Devine violent.
- Se rănește.
- Se vorbește despre sinucidere. Puteți apela National Suicide Prevention Lifeline la 800.273.8255. În caz de urgență, sunați la 911.
Sindromul Tourette este o afecțiune neurologică. Determină pe cineva să facă mișcări involuntare sau sunete numite ticuri. Tulburarea debutează în copilărie și de obicei scade la vârsta adultă timpurie. Medicația și terapia comportamentală sunt cele mai comune tratamente pentru sindromul Tourette. Neurologii sau psihiatrii pot avea grijă de Tourette.
Discussion about this post