Tularemia: cauze, simptome, tratament și prevenire

Tularemia este o infecție cauzată de bacteria Francisella tularensis. În timp ce animalele sălbatice mor adesea după ce au fost infectate, persoanele care sunt tratate rapid se pot recupera. Simptomele includ febră, erupții cutanate și o senzație de rău.

Prezentare generală

Ce este tularemia?

Tularemia este o boală rară și foarte infecțioasă cauzată de bacteria Francisella tularensis. Se mai numește și febra iepurelui sau febra muștei căpriorului. Bacteriile pot infecta o gamă largă de animale, inclusiv iepuri și iepuri de câmp, castori, șobolani, veverițe și șoareci și pot transmite boala oamenilor. Cazuri de tularemie au apărut la animalele de companie, cum ar fi câini, pisici și hamsteri.

Cât de comună este tularemia?

Există puține cazuri raportate de tularemie în Statele Unite (aproximativ 100 până la 200 de cazuri raportate pe an) și este considerată o boală rară. Cu toate acestea, unele cazuri pot fi diagnosticate greșit sau pot rămâne neraportate, deoarece simptomele bolii seamănă cu cele ale altor boli. Majoritatea cazurilor confirmate au avut loc în zonele rurale din Arkansas, Kansas, Missouri și Oklahoma. Oamenii de toate vârstele se pot infecta, deși bărbații prezintă un risc mai mare decât femeile.

Simptome și cauze

Ce cauzează tularemia?

Mușcăturile de căpușe, muște, țânțari sau alte insecte care poartă bacteria Francisella tularensis pot infecta oamenii și animalele. Animalele sălbatice mor frecvent după ce au fost infectate, dar persoanele care primesc un tratament prompt se pot recupera de tularemie. O persoană infectată cu tularemie nu poate transmite infecția unei alte persoane. Cu toate acestea, bacteriile F. tularensis sunt foarte infecțioase și pot supraviețui perioade lungi de timp în mediu. Principalele moduri prin care tularemia poate fi transmisă la om includ:

Să fii mușcat de căpușe, căpușe, căprioare sau țânțari
Manipularea animalelor vii sau moarte infectate cu tularemie sau fluidele sau țesuturile acestora
Consumul de alimente sau apă potabilă care este contaminată
Inhalarea unei aburi fine sau a unui spray (aerosol) sau a particulelor de praf care conțin bacterii

Persoanele care lucrează în aer liber sau desfășoară activități în aer liber, cum ar fi vânătoarea, capcanele, drumețiile sau campingul prezintă un risc mai mare de a contracta tularemie. Lucrătorii de laborator care manipulează probe biologice de la animale sau oameni infectați pot fi, de asemenea, expuși riscului, dacă nu iau măsurile de siguranță adecvate.

Care sunt simptomele tularemiei?

Simptomele pot varia foarte mult, în funcție de calea de transmitere. Ele pot varia de la ușoare la severe. În unele cazuri, nu există simptome sau nu sunt observate semne de infecție. Infecția poate pune viața în pericol, dacă nu este tratată. De obicei, durează de la trei până la cinci zile după infecție până să apară simptomele, dar poate dura până la două până la trei săptămâni.

Simptomele tularemiei pot include:

Ulcer sau erupție cutanată
Ganglioni limfatici umflați sau sensibili
Febră bruscă
Frisoane
Dureri musculare
Dureri articulare
Durere de cap
Oboseală
Tusea
Slăbiciune
Starea de rău (un sentiment general de a fi bolnav)

Modul în care bacteria pătrunde în organism poate afecta simptomele. Ele pot persista câteva săptămâni. Există mai multe forme majore de tularemie, bazate pe calea de transmitere.

Ulceroglandular: Acesta este cel mai frecvent tip de infecție, transmis de obicei prin mușcătura de căpușă sau de mușcă de căprioară sau prin manipularea unui animal infectat. Un ulcer sau o erupție cutanată apare adesea în zona în care bacteriile intră în organism, iar glandele limfatice pot deveni umflate sau sensibile.
Glandular: Această formă este similară cu forma ulceroglandulară, cu excepția faptului că nu există ulcer cutanat. De asemenea, se transmite prin mușcături de insecte sau animale infectate.
Orofaringian: Tularemia poate pătrunde în organism prin gură dacă mănânci carne contaminată sau insuficient gătită sau bei apă contaminată. Puteți dezvolta simptome cum ar fi durere în gât, răni la nivelul gurii sau dureri de stomac. Pot apărea greață, vărsături sau diaree.
Oculoglandulară: Bacteriile tularemia pot pătrunde în ochi prin contactul cu bacteriile de pe degete sau mâini. Vânătorii care jupuiesc și îmbracă carnea de la iepuri sau alte animale pot fi predispuși la infecții oculare. Inflamația membranei oculare (conjunctivită) poate provoca dureri oculare, roșeață și mâncărime. De asemenea, pot apărea umflarea glandelor limfatice.
Pneumonic: Aceasta este o formă foarte gravă de tularemie și poate pune viața în pericol. Afectează plămânii. Apare atunci când oamenii inhalează praf sau picături fine care conțin bacterii. Simptomele pot include tuse, dureri în piept și probleme de respirație. Se poate acumula lichid în jurul plămânului sau pot apărea abcese pulmonare.
tifoidal: Acest tip este o formă generală de tularemie ale cărei simptome includ febră, dureri articulare și stare de rău. Poate fi greu de aflat cum a intrat infecția în organism. Acest tip afectează fluxul sanguin și organele majore. Simptomele pot include diaree, mărirea splinei și ficatului și icter.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată tularemia?

Poate fi dificil de diagnosticat tularemia, deoarece simptomele acesteia pot arăta ca cele ale altor infecții. Medicul dumneavoastră va efectua un examen fizic și va pune întrebări despre istoricul dumneavoastră medical. Ar trebui să spuneți medicului dumneavoastră despre orice posibilă expunere la animale infectate sau mușcături de insecte.

Dacă medicul dumneavoastră suspectează tularemie, el sau ea poate comanda analize de laborator pentru a confirma diagnosticul. Nu există teste rapide de laborator pentru tularemie.

Testele de laborator pot include:

Analize de sange
Culturi bacteriene: Bacteriile pot fi cultivate pe medii de cultură în laborator pentru a confirma un caz suspect. Pot fi recoltate probe biologice, cum ar fi răzuire sau tampoane prelevate din leziuni ale pielii, spută, țesut obținut dintr-o biopsie sau tampoane la nivelul gâtului.

Management și tratament

Cum se tratează tularemia?

Antibioticele pot fi administrate pe o perioadă de la zece zile până la trei săptămâni. Unele antibiotice care sunt eficiente împotriva tularemiei sunt:

Aminoglicozide (streptomicina, gentamicina): Streptomicina este medicamentul de elecție. Se injectează într-un mușchi (intramuscular). Gentamicina poate fi administrată sub formă de lichid intravenos (IV). Cu toate acestea, aminoglicozidele pot provoca reacții adverse severe și pot să nu fie potrivite pentru toți pacienții.
Chinolone (ciprofloxacina)
Tetracicline (doxiciclina)

Prevenirea

Cum poate fi prevenită tularemia?

Nu există nicio modalitate de a preveni complet o infecție. Niciun vaccin împotriva tularemiei nu este disponibil publicului larg. Lucrătorii de laborator cu risc mai mare de infecție trebuie să ia măsuri speciale de prevenire împotriva bolii. Cu toate acestea, riscul de infecție poate fi redus prin respectarea acestor măsuri de precauție atunci când lucrați sau petreceți timp în aer liber.

Utilizați insecticide care conțin picaridină, DEET sau IR3535.
Evitați mușcăturile de insecte purtând pantaloni lungi, mâneci lungi și șosete pentru a acoperi pielea.
Evitați să beți apă de suprafață netratată care ar putea fi contaminată.
Verificați gazonul sau zonele cu iarbă pentru animale bolnave sau moarte înainte de a tunde gazonul.
Purtați mănuși atunci când manipulați carcasele de animale, în special cele de rozătoare și iepuri.
Gătiți bine carnea de la vânat înainte de a o mânca.

Perspective / Prognoză

Care sunt complicațiile tularemiei?

Perspectiva depinde de calea de transmitere și de cât de curând începe tratamentul. Pot exista recidive ocazionale, dar cei care se recuperează dezvoltă imunitate la bacterii. Ar trebui să luați antibiotice așa cum vi s-a comandat pentru a preveni o recădere.

Cele mai mari rate de mortalitate sunt asociate cu formele pneumonice și tifoidale de tularemie, dacă nu sunt tratate.

În cazuri severe, tularemia poate fi fatală sau poate duce la complicații grave, cum ar fi: