Prezentare generală
Ce este sindromul Horner?
Sindromul Horner, cunoscut și sub denumirea de paralizie oculosimpatică sau sindrom Bernard-Horner, este o afecțiune relativ rară care afectează ochii și o parte a feței. Apare din cauza unei perturbări a căii nervilor simpatici care conectează trunchiul cerebral de ochi și față. Acești nervi controlează funcțiile involuntare, cum ar fi dilatarea și constricția pupilelor ochiului și transpirația.
De obicei, simptomele asociate cu sindromul Horner afectează doar o parte a feței. Sindromul Horner poate apărea la persoane de toate vârstele și de ambele sexe. Poate afecta oameni de toate rasele și grupurile etnice.
Simptomele asociate cu sindromul Horner, în sine, în general, nu cauzează probleme semnificative cu sănătatea sau vederea unei persoane. Cu toate acestea, ele pot indica prezența unei probleme de sănătate subiacente care poate fi foarte gravă.
Care sunt tipurile de sindrom Horner?
Trei căi nervoase diferite pot fi implicate în sindromul Horner. Nervii din creier nu călătoresc pe o cale directă către ochi și față. Ei călătoresc pe trei căi și pot apărea perturbări în oricare dintre aceste căi.
Sindromul Horner de ordinul întâi (central). — Nervii din hipotalamus din creier duc în jos prin trunchiul cerebral și măduva spinării la piept. Deteriorarea sau obstrucția acestei căi nervoase poate apărea din cauza:
- Întreruperea bruscă a fluxului de sânge către trunchiul cerebral
- Tumora hipotalamusului
- Leziuni ale măduvei spinării
ordinul doi (preganglionar) — A doua etapă a căii nervoase duce de la piept la vârful plămânilor și de-a lungul arterei carotide a gâtului. Condițiile care pot deteriora sau obstrucționa calea nervoasă includ:
- Tumori în partea superioară a plămânilor sau a cavității toracice
- Traumă la gât sau cavitatea toracică din cauza unei intervenții chirurgicale sau a unui accident
Ordinul al treilea (postganglionar) — Calea nervoasă se deplasează de la gât la urechea medie și ochiul. Problemele pot rezulta din:
- Leziuni ale arterei carotide
- Infecții ale urechii medii
- Leziuni la baza craniului
-
Migrenă sau dureri de cap în grup
Simptome și cauze
Care sunt simptomele și cauzele sindromului Horner?
Simptomele cel mai frecvent asociate cu sindromul Horner sunt
- Căderea pleoapei superioare
- Pupila unui ochi pare mai mică decât celălalt
- Scăderea transpirației sau lipsa transpirației pe față
Sindromul Horner poate fi congenital sau dobândit.
- Congenital: Sindromul Horner este prezent la naștere la un procent mic din populație. De obicei, apare din cauza unui anumit tip de traumă la naștere sau leziuni ale nervilor sau arterei carotide în timpul nașterii. Poate fi cauzată de o tumoare (neuroblastom). În cazuri rare, sindromul poate fi moștenit, deși nicio genă specifică nu a fost încă legată de el. Dacă sindromul este prezent înainte ca copilul să împlinească 2 ani, irisul ochiului poate fi mai ușor pe partea afectată.
- Dobândit: există multe condiții de bază diferite care pot duce la sindromul Horner. Tulburările care afectează gâtul, pieptul și plămânii sau întreruperea alimentării cu sânge a creierului pot duce la simptome.
Unele dintre numeroasele afecțiuni care pot produce sindromul Horner includ:
- Traumă la gât sau cap
- Infecții
- Tumora în partea superioară a plămânului
- Cancer de plamani
- Tumora tiroidiană
- Migrene sau dureri de cap în grup
- Cerebrovasculare – întreruperea fluxului sanguin către creier cauzată de un accident vascular cerebral, anevrism sau cheag de sânge (embolie)
- Leziune sau tumoră canceroasă (malignă) sau necanceroasă (benignă) pe nervii cervicali de pe o parte a corpului (foarte rar)
- Interventie chirurgicala
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticat sindromul Horner?
Diagnosticul sindromului Horner poate fi complex, deoarece alte tulburări pot provoca simptome similare. Odată ce se pune un diagnostic cert, pot fi necesare teste suplimentare pentru a determina cauza de bază a simptomelor.
- Examinare fizică: Medicul dumneavoastră va efectua o examinare și va observa orice semne vizibile. El sau ea vă va întreba dacă aveți alte simptome, cum ar fi durerea.
- Istoricul medical: Medicul dumneavoastră vă va întreba despre bolile, rănile și intervențiile chirurgicale din trecut.
- Examinarea ochilor: Un oftalmolog (specialist oftalmolog), dar, mai des, un neuro-oftalmolog – un oftalmolog care este specializat în afecțiuni neurologice – poate efectua teste pentru a măsura răspunsul pupilelor ochiului la anumite medicamente. Medicul va introduce picături pentru ochi care conțin o cantitate mică de medicament pentru a dilata pupilele. Eșecul unei pupile de a se dilata (deschide) poate indica faptul că sindromul Horner este prezent. Testele suplimentare cu alte tipuri de medicamente pot confirma diagnosticul.
- Teste imagistice: Dacă simptomele indică prezența unei tumori, a unei leziuni sau a unei anomalii structurale, pot fi comandate teste pentru a localiza creșterea și a determina dacă este canceroasă sau benignă. Testele pot include radiografii toracice, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), tomografie computerizată (CT scan) sau ecografie.
Management și tratament
Cum este tratat sindromul Horner?
Tratamentul va depinde de tipul de tulburare de bază care cauzează sindromul Horner. Deoarece există multe cauze posibile, tipurile de tratament pot varia foarte mult. Uneori, nu este necesar niciun tratament decât dacă pacientul se confruntă cu durere sau alte disconforturi. Dacă se găsește o tumoare sau o altă anomalie, opțiunile pot include intervenția chirurgicală. Dacă tumora este malignă, tratamentul post-chirurgical poate include chimioterapie și radiații.
Consilierea genetică poate fi utilă în situațiile în care există antecedente familiale de sindrom Horner.
Perspective / Prognoză
Care este prognosticul (perspectivele) cu sindromul Horner?
Prognosticul sindromului Horner depinde și de cauza de bază. Simptomele caracteristice sindromului Horner, în general, nu au un impact semnificativ asupra calității vieții sau vederii. Cu toate acestea, ele pot indica prezența unei boli grave sau chiar care pune viața în pericol, care necesită asistență medicală promptă.
Discussion about this post