Gamma-glutamil transferază (GGT) este o enzimă care se găsește în principal în ficat, rinichi și pancreas. GGT joacă un rol crucial în transportul aminoacizilor și în metabolismul glutationului. Nivelurile crescute de GGT la nou -născuți pot indica disfuncții hepatice, tulburări ale tractului biliar sau alte condiții de bază.
Testul GGT nu este efectuat de rutină pentru toți nou -născuții. De obicei, se realizează atunci când există semne de disfuncție hepatică sau biliară, cum ar fi icterul prelungit, urina întunecată, scaunele paliști, creșterea în greutate slabă sau nivelurile anormale ale enzimei hepatice la alte teste.

Cum se face testul GGT la nou -născuți?
Testul GGT este un test de sânge care necesită o probă de sânge mică, de obicei obținută de:
- Înțepăturile călcâiului – Câteva picături de sânge sunt preluate din călcâiul copilului, o metodă comună pentru testarea neonatală.
- Venipunctură – Un ac mic este folosit pentru a trage sânge dintr -o venă, de obicei în braț sau în mână.
Proba de sânge este apoi analizată într -un laborator pentru a măsura nivelul enzimei GGT. Dacă nivelurile GGT sunt ridicate, pot fi necesare teste suplimentare (cum ar fi testele funcției hepatice, teste imagistice sau teste genetice) pentru a determina cauza de bază.
Înțelegerea enzimei GGT (gamma-glutamil transferază) la nou-născuți
Nivelurile GGT sunt de obicei mai mari la nou -născuți în comparație cu adulții. Nivelurile normale de GGT neonatale variază între 180–400 U/L (unități pe litru), depășind semnificativ valorile de referință pentru adulți (8–61 U/L). Această creștere se datorează în principal funcției hepatice imature și transferului enzimei placentare. Cu toate acestea, nivelurile GGT persistente ridicate sau excesiv de ridicate sugerează condiții patologice care necesită investigații suplimentare.
Ce este considerat un nivel GGT ridicat la nou -născuți?
- Niveluri GGT moderat ridicate: 400–600 U/L – pot indica o colestază ușoară sau imaturitatea ficatului tranzitoriu.
- Niveluri GGT sever ridicate: peste 600 U/L – adesea asociate cu atrezie biliară, tulburări colestatice genetice sau boli hepatice severe.
- Niveluri GGT periculoase ridicate: peste 1000 u/L – sugerează o afecțiune hepatică critică sau biliară care necesită tratament medical urgent.
Cauzele creșterii nivelului enzimei GGT la nou -născuți
1. Creștere fiziologică
Nivelurile GGT au crescut în mod natural în primele zile după naștere din cauza trecerii de la metabolismul placentar la funcția hepatică independentă.
Această enzimă este extrem de concentrată în placentă, iar clearance -ul său după naștere duce la niveluri tranzitorii ridicate.
Bebelușii prematuri au adesea niveluri mai mari de GGT din cauza funcției hepatobiliare imature.
2. Colestaza neonatală
Un indicator cheie al colestazei (obstrucția fluxului biliar) este un GGT crescut. Condițiile asociate cu colestaza neonatală includ:
Atresia biliară – o afecțiune severă în care conductele biliare sunt blocate sau absente.
- Nivelurile GGT depășesc adesea 600 u/L.
- Diferențiată de hepatita neonatală prin ecografie și biopsie hepatică.
- Cauză: Gândirea a rezulta dintr -un proces inflamator în timpul dezvoltării fetale, ceea ce duce la obstrucția și fibroza conductei biliare.
Sindromul de alagilie – o tulburare genetică care afectează conductele biliare, inima și alte organe.
- Cauză: Mutațiile din genele JAG1 sau NOTCH2 au ca rezultat canale biliare malformate și anomalii sistemice asociate.
Colestază intrahepatică familială progresivă (PFIC) – o tulburare genetică care provoacă un flux biliar afectat.
- PFIC tip 3 este asociat în mod specific cu un nivel ridicat de GGT.
- Cauză: Mutații ale genei ABCB4 perturbă secreția biliară, ceea ce duce la colestază și leziuni hepatice progresive.
3. Bolile ficatului
Hepatita neonatală – adesea cauzată de infecții (de exemplu, citomegalovirus, hepatită B/C) sau tulburări metabolice.
- Cauză: infecții virale, anomalii metabolice sau reacții autoimune care duc la inflamația hepatică.
Infecțiile congenitale (sindromul torțelor) – infecții precum toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirusul și virusul herpes simplex pot crește nivelul GGT.
Cauze:
- Toxoplasmoza – cauzată de infecția cu toxoplasma gondii în timpul sarcinii, ceea ce duce la hepatosplenomegalie și icter.
- Rubella – Infecția cu rubeolă maternă perturbă dezvoltarea ficatului fetal și provoacă hepatită.
- Citomegalovirus (CMV) – Infecția cu CMV duce la deteriorarea directă a ficatului și la inflamația canalului biliar.
- Virusul Herpes simplex (HSV)-HSV neonatal poate provoca hepatită severă și insuficiență multi-organ.
4. Tulburări metabolice și genetice
Fibroza chistică – Secreția anormală a mucusului poate afecta sistemul biliar, provocând GGT crescut.
- Cauză: Mutațiile genei CFTR au ca rezultat secreții biliare îngroșate, ceea ce duce la obstrucția canalului biliar și la deteriorarea hepatică.
Deficitul de antitripsină alfa-1-o tulburare genetică care provoacă leziuni hepatice.
- Cauză: Mutațiile genei SERPINA1 duc la acumularea anormală de proteine în celulele hepatice, provocând inflamație și fibroză.
Galactosemie – o tulburare moștenită în care organismul nu poate metaboliza galactoza, ceea ce duce la disfuncția hepatică.
- Cauză: Mutațiile genei GALT împiedică descompunerea corespunzătoare a galactozei, ceea ce duce la acumularea toxică și la deteriorarea hepatică.
5. GGT crește din cauza utilizării medicamentelor
Unele medicamente (de exemplu, anticonvulsivante precum fenobarbitalul) pot provoca GGT crescute la nou -născuți.
Diagnostic
De obicei, medicii efectuează următorii pași pentru a determina cauza creșterii nivelurilor GGT:
1.. Revizuirea istoricului medical și examinarea fizică
- Infecții materne, consumul de medicamente și istoricul prenatal.
- Icter, hrănire slabă, urină întunecată, scaune palide.
2. Testele de laborator
- Testele funcției hepatice – bilirubină, alt, AST, fosfatază alcalină.
- Corelația GGT – ajută la diferențierea atresiei biliare (GGT ridicat) de alte boli.
- Screening metabolic-Galactosemie, niveluri de antitripsină alfa-1, testare a fibrozei chistice.
3. Studii imagistice
- Ecografia abdominală – identifică anomaliile conductelor biliare.
- Scanarea acidului iminodiacetic hepatobiliar (HIDA) – evaluează fluxul biliar.
4. Biopsia hepatică
- Efectuată în cazuri neclare pentru a confirma patologia hepatică.
Întrebări frecvente
1. Care este un nivel normal GGT la nou -născuți?
Nivelurile normale de GGT la nou -născuți variază între 180-400 U/L. Cu toate acestea, pot fi observate creșteri ușoare GGT la sugarii prematuri.
2. Când ar trebui părinții să fie preocupați de niveluri ridicate de GGT?
Un nivel GGT peste 600 u/L poate indica o afecțiune gravă a ficatului sau biliară, în timp ce nivelurile de peste 1000 u/L necesită evaluare medicală imediată.
3.. Nivelurile ridicate de GGT la nou -născuți pot reveni la normal?
Da, creșterile tranzitorii din motive fiziologice se rezolvă adesea în câteva săptămâni. Cu toate acestea, nivelurile GGT persistente sau extrem de mari necesită intervenție medicală.
4. Care este tratamentul pentru niveluri ridicate de GGT la nou -născuți?
Tratamentul depinde de cauza exactă și poate include o intervenție chirurgicală (pentru atrezie biliară), management alimentar (pentru tulburări metabolice) sau terapie antivirală (pentru infecții).
5. Se pot preveni nivelurile ridicate de GGT?
Unele afecțiuni genetice și congenitale nu pot fi prevenite, dar îngrijirea prenatală timpurie și controlul infecției materne pot reduce riscurile.
În rezumat, în timp ce nivelurile crescute ale enzimei GGT sunt frecvente la nou -născuți din cauza factorilor fiziologici, nivelurile persistente ridicate pot indica tulburări grave de ficat sau biliar. Diagnosticul precoce prin teste de laborator și teste imagistice este crucial pentru intervenția în timp util. Tratamentul eficient și monitorizarea funcției hepatice pentru a preveni complicațiile pe termen lung.





















Discussion about this post