Aprocitentanul este un medicament dezvoltat pentru a trata hipertensiunea arterială rezistentă – o afecțiune în care tensiunea arterială rămâne ridicată, în ciuda utilizării mai multor medicamente antihipertensive. Aprocitentanul aparține unei clase de medicamente cunoscute sub numele de antagoniști ai receptorului endotelinei. Pentru a înțelege modul în care funcționează medicamentele de aprovizionare, trebuie să analizăm rolul endotelinei în reglarea tensiunii arteriale și modul în care acest medicament interferează cu efectele endotelinei.
Medicamentele Aprocitentan sunt vândute sub numele de marcă Jeraygo în Europa și sub numele de marcă Tryvio în Statele Unite.
Ce este endotelinul?
Endotelinul este o peptidă (o moleculă mică asemănătoare cu proteina) produsă în principal de celulele endoteliale. Aceste celule aliniază interiorul vaselor de sânge. Endotelinul este unul dintre cele mai puternice vasoconstrictoare din corpul uman, ceea ce înseamnă că face ca vasele de sânge să se îngusteze, crescând astfel tensiunea arterială.
Există trei izoforme cunoscute ale endotelinei:
- ET-1 (endotelin-1)
- ET-2
- ET-3
Printre aceste izoforme, ET-1 este cea mai importantă izoformă în reglarea tonului vascular și a tensiunii arteriale la om.
ET-1 își exercită efectele prin legarea la două tipuri de receptori pe diverse celule:
- Receptorii de endotelin de tip A (ETA)
- Receptorii de tip B de endoteline (ETB)
Rolul receptorilor ETA și ETB
Acești receptori sunt localizați pe diferite celule și au roluri opuse:
Receptorii ETA
- Receptorii ETA se găsesc mai ales pe celulele musculare netede vasculare.
- Când sunt activați de ET-1, receptorii ETA provoacă vasoconstricție, ceea ce crește tensiunea arterială.
- Receptorii ETA promovează, de asemenea, proliferarea și inflamația celulară.
Receptorii ETB
- Receptorii ETB se găsesc atât pe celulele endoteliale, cât și pe celulele musculare netede.
- Pe celulele endoteliale, activarea ETB duce la vasodilatație (prin oxidul nitric și eliberarea de prostaciclină) și clearance-ul ET-1 din circulație.
- Pe celulele musculare netede, activarea ETB poate contribui la vasoconstricție, deși într -o măsură mai mică decât ETA.
Astfel, activarea ETA este în principal dăunătoare în hipertensiune arterială, în timp ce receptorii ETB au atât roluri benefice, cât și dăunătoare. Receptorii ETB au adesea un rol protector datorită funcțiilor lor vasodilatatoare și ET-1.
Cum funcționează medicamentele de aprovizionare
Medicația cu acrocitentană este un antagonist dual al receptorului endotelinei, ceea ce înseamnă că blochează atât receptorii ETA, cât și receptorii ETB. Cu toate acestea, acest medicament are o afinitate mai mare pentru receptorii ETA decât pentru receptorii ETB. Acest efect selectiv ajută la reducerea tensiunii arteriale prin următoarele mecanisme:
1.. Inhibarea vasoconstricției
Prin blocarea receptorilor ETA pe celulele musculare netede, aprocitanul împiedică ET-1 să provoace vasoconstricție. Acest efect duce la relaxarea vaselor de sânge, reducerea rezistenței vasculare și scăderea tensiunii arteriale.
2. Modularea activității receptorului ETB
Aprocitentanul inhibă, de asemenea, receptorii ETB, dar într -o măsură mai mică. Acest efect împiedică ET-1 rămas să se lege la receptorii ETB asupra celulelor musculare netede, reducând în continuare vasoconstricția.
Cu toate acestea, blocajul parțial al ETB poate reduce efectele benefice, cum ar fi vasodilatația mediată de oxidul nitric și clearance-ul ET-1. Beneficiul clinic general al acrocitentanului sugerează că efectul net favorizează în continuare reducerea tensiunii arteriale, în special la pacienții cu activitate excesivă de endotelină.
3. Efecte anti-proliferative și antiinflamatorii
Prin blocarea ambelor două tipuri de receptori, Aprocitentanul poate reduce proliferarea celulelor musculare netede vasculare și a inflamației vasculare. Aceste două procese implică în evoluția pe termen lung a hipertensiunii arteriale și a bolilor vasculare.
Farmacocinetică și durata acțiunii
Medicamentele de aprovizionare are un timp de înjumătățire lung (~ 44 ore), permițând o dozare o dată pe zi. Acest lucru este benefic pentru menținerea nivelurilor plasmatice stabile și a unui control constant al tensiunii arteriale pe parcursul zilei și al nopții.
Acest medicament este metabolizat în primul rând prin glucuronidare (nu este puternic dependentă de enzimele CYP), ceea ce reduce riscul de interacțiuni medicamentoase. Interacțiunea medicamentoasă este o preocupare majoră la pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă, care iau deja mai multe medicamente.
Eficacitate în tratarea hipertensiunii arteriale rezistente
În studii, acrocitentanul a redus semnificativ tensiunea arterială la pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă atunci când este adăugat la terapia standard. Acest lucru sugerează că mecanismul de acțiune al acestui medicament este complementar altor antihipertensive, cum ar fi inhibitorii enzimei care conversează angiotensina, blocanții de canale de calciu și diuretice.
Siguranța și tolerabilitatea medicamentelor cu aprovizionare
Principalul efect advers observat a fost retenția de lichide, un efect cunoscut al antagoniștilor receptorului endotelinei. Acest efect secundar este probabil să apară din cauza blocajului receptorului ETB la rinichi, ceea ce reduce natriureza (excreția de sodiu). În practica clinică, acest efect secundar poate fi adesea gestionat prin ajustarea diureticelor.
Rezumat
Medicația cu aprocitentan este un antagonist dual al receptorului endotelinei care funcționează prin blocarea receptorilor ETA și ETB, contracararea astfel efectele endotelinei-1. Endotelin-1 este un vasoconstrictor puternic. Mecanismul de acțiune al medicamentelor de aprovizionare include:
- Reducerea vasoconstricției prin blocarea receptorilor ETA
- Scăderea în continuare a tensiunii arteriale prin blocarea parțială a receptorilor ETB
- Reducerea remodelării vasculare și a inflamației
- Oferind acțiuni susținute cu o dozare o dată pe zi
Acest mecanism face ca acrocitentanul să fie un medicament suplimentar promițător pentru tratarea hipertensiunii arteriale rezistente, în special la pacienții cu activitate crescută de endotelină. Cu toate acestea, retenția de fluide este un efect secundar principal de luat în considerare și de a fi prudent.
Discussion about this post