Un accident vascular cerebral poate provoca multe schimbări uluitoare în emoțiile și comportamentul unei persoane. Dintr-o dată, el sau ea poate părea o persoană complet diferită decât înainte de accident vascular cerebral. Într-un fel, acest lucru este adevărat. Creierul supraviețuitorilor accidentului vascular cerebral a fost rănit. Comportamentele și emoțiile pe care le manifestă sunt reflectări ale acelei răni.
Pierderea identității anterioare a unei persoane poate duce la depresie, furie și frustrare. Pierderea și procesul de doliu sunt strâns legate. Pacientul cu AVC și membrii familiei se pot trezi prin etapele durerii (negare, furie, negociere, depresie și acceptare). Membrii familiei pot experimenta, de asemenea, durere, deoarece au pierdut relația anterioară cu pacientul.
Înțelegerea și abordarea acestor schimbări și pierderi sunt la fel de importante ca și problemele fizice care sunt tratate în procesul de reabilitare.
Tulburări de comunicare
Supraviețuitorii accidentului vascular cerebral pot avea dificultăți cu abilitățile de comunicare în urma unui accident vascular cerebral. Ele pot fi clasificate pe scară largă în două categorii generale:
- Afazie
- Tulburări motorii de vorbire
Afazie
Simplu definit, afazia este pierderea capacității de a comunica în mod normal, rezultată din deteriorarea în mod obișnuită a părții stângi a creierului, care găzduiește centrul de comunicare. Poate afecta expresia verbală a unei persoane (stăpânirea cuvintelor) și/sau înțelegerea auditivă (înțelegerea a ceea ce i se spune). De asemenea, le poate afecta capacitatea de a citi, de a scrie și de a se ocupa de numere.
Informații suplimentare despre afazie pot fi obținute de la un logoped sau de pe următoarele site-uri web:
- Asociația Americană de Audiere a Vorbirii și Limbii (ASHA): www.asha.org
- Asociația Americană de AVC: www.strokeassociation.org
Tulburări motorii de vorbire
Unii supraviețuitori ai accidentului vascular cerebral pot avea vorbire neclară sau confuză ca urmare a slăbiciunii musculare sau a necoordonării (numită disartrie) sau a programării motorii a mușchilor vorbirii (numită apraxie).
Un logoped i se va cere să evalueze abilitățile de comunicare ale pacientului și să discute cu familia modalități de a ajuta la îmbunătățirea comunicării cu supraviețuitorul accidentului vascular cerebral. Logopedia va recomanda, de asemenea, orice urmărire ulterioară după externarea din spital.
Discussion about this post