Scolioza degenerativă este o afecțiune a coloanei vertebrale care se dezvoltă în mod obișnuit la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Spre deosebire de scolioza adolescenților, care rezultă adesea din cauze necunoscute, scolioza degenerativă este cauzată în principal de uzura coloanei vertebrale în timp. Acest articol oferă informații despre cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru scolioza degenerativă.
Ce cauzează scolioza degenerativă?
Scolioza degenerativă este cel mai frecvent cauzată de deteriorarea treptată a structurii coloanei vertebrale, în special a discurilor intervertebrale și a articulațiilor fațetale. Pe măsură ce aceste componente ale coloanei vertebrale slăbesc odată cu vârsta, ele nu mai pot susține alinierea coloanei vertebrale, ceea ce duce la o curbură laterală. Factorii care contribuie la această degenerare includ:
1. Osteoartrita:
Cea mai frecventă cauză a scoliozei degenerative este osteoartrita.
Osteoartrita apare atunci când cartilajul care amortizează articulațiile începe să se descompună. Acest cartilaj este un țesut neted, cauciucat, care acoperă capetele oaselor, permițându-le să alunece unele peste altele cu frecare minimă. Mai mulți factori contribuie la deteriorarea acestuia. Îmbătrânirea joacă un rol important, deoarece cartilajul devine în mod natural mai subțire și mai puțin rezistent în timp. Capacitatea organismului de a repara și regenera cartilajele se diminuează, de asemenea, odată cu vârsta. În plus, stresul repetat asupra articulațiilor din activitățile de zi cu zi, cum ar fi mersul pe jos sau ridicarea, poate cauza uzura cartilajului, ducând la deteriorarea acestuia. Inflamația cronică a articulațiilor este un alt factor care contribuie, deoarece moleculele inflamatorii pot deteriora celulele cartilajului și țesuturile din jur. Predispoziția genetică joacă, de asemenea, un rol, unii indivizi moștenind trăsături care le fac cartilajul mai susceptibil la degenerare. Leziunile articulare, cum ar fi fracturile sau rupturile ligamentelor, pot crește și mai mult riscul de apariție a osteoartritei mai târziu în viață.
2. Degenerarea discului spinal:
Degenerarea discului spinal implică deteriorarea treptată a discurilor intervertebrale, care sunt pernele dintre vertebre. Aceste discuri își pierd umiditatea și elasticitatea în primul rând din cauza îmbătrânirii. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, conținutul de apă din discuri scade, făcându-le mai puțin eficiente în absorbția șocurilor și mai predispuse la colaps. Aportul redus de sânge a discurilor, care se înrăutățește odată cu înaintarea în vârstă, limitează livrarea de nutrienți și eliminarea deșeurilor, ducând la o degenerare în continuare. Stresul mecanic din activități repetitive sau ridicarea greutăților poate accelera acest proces, determinând discurile să își piardă elasticitatea și înălțimea. Factorii genetici pot, de asemenea, predispune unii indivizi la degenerarea timpurie a discului, deoarece anumite variații genetice pot face discurile mai vulnerabile. În plus, fumatul a fost legat de degenerarea discurilor, deoarece reduce aportul de oxigen către discuri, afectând capacitatea acestora de a se vindeca și de a se regenera.
3. Osteoporoza:
Ca afecțiune caracterizată prin oase slăbite, osteoporoza poate duce la fracturi la nivelul vertebrelor, contribuind în continuare la dezvoltarea scoliozei.
Osteoporoza, o afecțiune caracterizată prin oase slăbite care sunt mai predispuse la fracturi, apare atunci când crearea de os nou nu poate ține pasul cu îndepărtarea osului vechi. Îmbătrânirea este un factor major în dezvoltarea osteoporozei, deoarece densitatea osoasă scade în mod natural odată cu vârsta. După aproximativ 30 de ani, masa osoasă începe să scadă, ceea ce duce la oase mai puțin dense și mai fragile. Modificările hormonale, în special la femei în timpul menopauzei, accelerează semnificativ pierderea osoasă din cauza scăderii nivelului de estrogen. La bărbați, nivelurile scăzute de testosteron pot contribui la subțierea oaselor. Deficiențele alimentare, în special lipsa de calciu și vitamina D, joacă, de asemenea, un rol critic, deoarece acești nutrienți sunt esențiali pentru formarea și întreținerea oaselor. Un stil de viață sedentar crește și mai mult riscul de osteoporoză, deoarece exercițiile cu greutate ajută la întărirea oaselor, iar lipsa activității fizice poate duce la pierderea osoasă. În plus, fumatul și consumul excesiv de alcool pot interfera cu capacitatea organismului de a construi și menține masa osoasă. Factorii genetici influențează, de asemenea, densitatea osoasă și rata pierderii osoase, făcând unii indivizi mai susceptibili la osteoporoză.
4. Factori genetici:
Unii indivizi pot fi predispuși genetic la dezvoltarea scoliozei degenerative din cauza trăsăturilor moștenite care afectează structura coloanei vertebrale sau capacitatea corpului de a repara țesuturile deteriorate.
Simptome și complicații
Simptomele scoliozei degenerative pot varia mult în funcție de severitatea curburii și de amploarea degenerescării coloanei vertebrale. Simptomele comune includ:
- Dureri de spate: Cel mai răspândit simptom, durerea de spate, poate varia de la disconfort ușor la durere severă, debilitantă. Durerea se datorează adesea comprimării nervilor sau încordării exercitate asupra mușchilor și ligamentelor coloanei vertebrale.
- Dezechilibru: Pe măsură ce coloana vertebrală se curbează, poate provoca un dezechilibru vizibil, ducând la dificultăți de a sta în picioare sau de mers. Unii indivizi pot simți ca și cum s-ar înclina într-o parte.
- Compresie nervoasă: curbura coloanei vertebrale poate comprima nervii din apropiere, ducând la simptome precum amorțeală, furnicături sau slăbiciune la nivelul picioarelor.
- Scăderea funcției pulmonare: în cazurile severe, curbura coloanei vertebrale poate restrânge capacitatea pulmonară, ducând la dificultăți de respirație.
Complicațiile scoliozei degenerative netratate pot include durere cronică, dizabilitate și o calitate redusă a vieții. În unele cazuri, curbura poate progresa, ducând la complicații suplimentare.
Opțiuni de diagnostic și tratament
Diagnosticul scoliozei degenerative se realizează de obicei cu o combinație de evaluare a istoricului medical, examen fizic și teste imagistice, cum ar fi raze X, RMN sau tomografii. Aceste teste ajută la evaluarea gradului de curbură a coloanei vertebrale și la identificarea oricăror probleme de bază care contribuie la afecțiune.
Tratamentul pentru scolioza degenerativă are ca scop atenuarea simptomelor, îmbunătățirea funcției coloanei vertebrale și prevenirea progresiei ulterioare a curburii. Opțiunile de tratament includ:
- Management conservator: pentru cazurile ușoare până la moderate, tratamentele conservatoare sunt adesea prima linie de apărare. Acestea pot include:
- Kinetoterapie: Întărirea mușchilor care susțin coloana vertebrală poate ajuta la reducerea durerii și la îmbunătățirea posturii și echilibrului.
- Gestionarea durerii: Medicamentele precum medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), relaxanții musculari sau injecțiile cu corticosteroizi pot ajuta la gestionarea durerii și a inflamației.
- Aparatul: în unele cazuri, purtarea unui aparat dentar poate ajuta la stabilizarea coloanei vertebrale și la prevenirea curburii ulterioare, deși acest lucru este mai frecvent la persoanele mai tinere cu scolioză.
- Intervenție chirurgicală: intervenția chirurgicală poate fi luată în considerare pentru persoanele cu curbură severă, durere semnificativă sau simptome neurologice. Opțiunile chirurgicale includ:
- Fuziunea coloanei vertebrale: Aceasta este o procedură chirurgicală utilizată pentru a trata cazurile severe de scolioză degenerativă prin conectarea permanentă a două sau mai multe vertebre ale coloanei vertebrale. Scopul principal al fuziunii coloanei vertebrale este de a stabiliza coloana vertebrală, de a preveni curbura ulterioară și de a atenua durerea. În timpul procedurii, un chirurg îndepărtează discul intervertebral dintre vertebrele afectate și apoi folosește grefe osoase, tije metalice, șuruburi sau plăci pentru a fuziona vertebrele. De-a lungul timpului, grefele osoase încurajează creșterea osului nou, care se unește permanent cu vertebrele topite. Prin eliminarea mișcării dintre segmentele topite, fuziunea coloanei vertebrale reduce durerea cauzată de instabilitate sau mișcare anormală a coloanei vertebrale. Cu toate acestea, procedura poate duce la o flexibilitate redusă în secțiunea topită a coloanei vertebrale, iar recuperarea poate dura câteva luni, pe măsură ce oasele se vindecă și fuzionează împreună. În ciuda acestor limitări, fuziunea coloanei vertebrale este adesea eficientă în ameliorarea durerii pe termen lung și în prevenirea deformărilor coloanei vertebrale în continuare la pacienții cu scolioză degenerativă.
- Chirurgie de decompresie: Dacă compresia nervoasă provoacă durere semnificativă sau simptome neurologice, poate fi efectuată o intervenție chirurgicală de decompresie pentru a reduce presiunea asupra nervilor. În scolioza degenerativă, curbura anormală a coloanei vertebrale poate duce la îngustarea canalului spinal sau la compresia rădăcinilor nervoase, ducând la simptome precum durere, amorțeală, furnicături sau slăbiciune la nivelul picioarelor. Operația de decompresie implică îndepărtarea pintenilor osoși, a ligamentelor îngroșate sau a părților vertebrelor care apasă pe nervi. Acest proces ajută la lărgirea canalului spinal sau la crearea mai mult spațiu în jurul rădăcinilor nervoase comprimate, reducând sau eliminând astfel simptomele legate de nervi. Chirurgia de decompresie poate fi efectuată singură sau în combinație cu fuziunea coloanei vertebrale, în funcție de severitatea scoliozei și de simptomele specifice. În timp ce chirurgia de decompresie poate oferi o ușurare semnificativă a durerii nervoase și poate îmbunătăți mobilitatea, este posibil să nu abordeze instabilitatea coloanei vertebrale de bază, motiv pentru care este adesea combinată cu fuziunea coloanei vertebrale pentru un tratament mai cuprinzător. Recuperarea după operația de decompresie variază, dar pacienții experimentează de obicei o îmbunătățire a simptomelor lor relativ curând după procedură.
Prevenirea scoliozei degenerative
În timp ce scolioza degenerativă nu poate fi prevenită întotdeauna, anumite modificări ale stilului de viață pot ajuta la reducerea riscului de degenerare a coloanei vertebrale și la menținerea sănătății generale a coloanei vertebrale:
- Exerciții regulate: implicarea în activități fizice regulate, în special exerciții care întăresc mușchii de bază și ai spatelui, pot ajuta la susținerea coloanei vertebrale și la reducerea riscului de degenerare.
- Alimentație sănătoasă: o dietă bogată în calciu și vitamina D poate ajuta la menținerea densității osoase și la reducerea riscului de osteoporoză.
- Conștientizarea posturii: menținerea unei poziții bune în timp ce stați, stând în picioare și ridicați poate reduce tensiunea asupra coloanei vertebrale și poate ajuta la prevenirea degenerării.
Rezumat
Scolioza degenerativă este o afecțiune care afectează mulți adulți în vârstă, ducând la durere, dezechilibru și alte complicații. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Înțelegând cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru scolioza degenerativă, persoanele pot lua măsuri proactive pentru a-și menține sănătatea coloanei vertebrale și pentru a reduce riscul acestei afecțiuni.
Discussion about this post