Prezentare generală
Ce este un anticorp antinuclear?
Un anticorp este o proteină produsă de celulele albe din sânge (celule B). Anticorpii ajută la apărarea împotriva invadatorilor (de exemplu, viruși și bacterii) care provoacă boli sau infecții în organism. Când anticorpii fac o greșeală recunoscându-ne celulele „sine” ca fiind „străine”, ei sunt numiți autoanticorpi.
Majoritatea dintre noi avem autoanticorpi, dar de obicei o cantitate foarte mică. Dacă sunt prezenți destui autoanticorpi, începe o cascadă de inflamație (umflare). Acest lucru face ca sistemul nostru imunitar să ne atace propriul organism (boală autoimună).
Un anticorp antinuclear (ANA) este un autoanticorp care se leagă în mod eronat de proteina normală din nucleul unei celule. ANA se găsesc de obicei la persoanele care au afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic. Ele pot fi observate și în alte boli autoimune, cum ar fi boala mixtă a țesutului conjunctiv, sindromul Sjogren, dermatomiozita, polimiozita și sclerodermia.
Cu toate acestea, nu toți cei care au ANA au o boală autoimună. De exemplu, ANA ar putea fi găsite la 10-15% dintre copiii complet sănătoși. Acestea pot fi prezente pentru scurt timp în contextul infecției intercurente (o infecție care apare în timp ce persoana are deja o altă infecție) sau la persoanele care iau anumite medicamente (de exemplu, hidralazină, izoniazidă, procainamidă și unele anticonvulsivante).
Detalii de testare
Cum se efectuează un test pentru anticorpi antinucleari?
Deoarece ANA pot fi prezente în diverse situații, testul ANA nu este folosit pentru a pune un diagnostic, ci pur și simplu pentru a sugera medicului posibilitatea apariției unei boli autoimune.
Pentru a efectua un test ANA, o probă de sânge este prelevată dintr-o venă și trimisă la un laborator pentru testare.
O formă de test ANA se numește ELISA. În acest test, proba de sânge a persoanei este amestecată cu antigeni (porțiuni de proteine care leagă anticorpii). Dacă anticorpul pentru acel antigen este în sânge, testul îl poate găsi.
Laboratoarele folosesc adesea ELISA ca prim screening, dar vor continua cu un alt test numit testul Fluorescent Antinuclear Antibody (FANA) pentru a confirma rezultatele. Rezultatele FANA sunt raportate în titruri și modelul de autoanticorpi obținuți (omogeni, pete, centromer etc.).
Citirea titrului este determinată prin adăugarea de ser fiziologic (apă sărată) la o probă de plasmă (partea lichidă bogată în proteine a sângelui) de un anumit număr de ori. De exemplu, o parte de plasmă amestecată cu 40 de părți de soluție salină este un amestec de 1:40. Acest amestec se numește „titru”. Amestecul este apoi luat printr-o serie de etape suplimentare de diluare (udare), creând tuburi de amestec 1:80, 1:160, 1:320 și, respectiv, 1:640. Dacă un ANA este găsit la un titru mai mare, aceasta indică o cantitate mai mare de ANA.
Cum se utilizează un test de anticorpi antinucleari?
Un test ANA nu este de obicei efectuat ca parte a unei vizite de rutină la medic. În schimb, testul ar trebui să fie comandat numai atunci când există o șansă mare ca simptomele unui copil să fie cauzate de o boală reumatică ANA pozitivă, cum ar fi lupusul, sindromul Sjogren sau boala mixtă a țesutului conjunctiv.
Un test ANA nu trebuie comandat ca test de screening pentru plângeri nespecifice, cum ar fi dureri musculo-scheletice, febră sau erupții cutanate.
Testul ANA este, de asemenea, folosit ca marker de prognostic (un mod de a spune din timp) la copiii cu artrită idiopatică juvenilă (AJI). (Testul ANA nu este folosit pentru a diagnostica JIA.) Acei copii care au un test ANA pozitiv au un risc mai mare de a avea uveită (inflamație în interiorul ochiului); prin urmare, acestea necesită examene oftalmologice mai frecvente de către un oftalmolog (medic de ochi) în comparație cu pacienții cu JIA cu statut ANA negativ.
Rezultate și urmărire
Ce ar trebui să fac dacă copilul meu are un test ANA pozitiv?
Medicul dumneavoastră sau reumatologul pediatru va interpreta testul ANA în contextul altor studii de laborator și al istoricului copilului dumneavoastră și al examenului fizic pentru a determina dacă copilul dumneavoastră are vreun semn de boală reumatologică legată de ANA. Se vor face teste suplimentare dacă medicul suspectează că copilul dumneavoastră are o anumită boală.
Testarea ANA are o rată ridicată de „fals pozitiv”, ceea ce înseamnă că mulți oameni care nu au o boală autoimună pot avea niveluri mai mari de ANA. Este important să discutați cu medicul pediatru sau cu reumatologul pediatru al copilului dumneavoastră pentru a determina dacă un rezultat pozitiv ANA este semnificativ sau dacă are legătură cu simptomele copilului dumneavoastră.
Discussion about this post