Prezentare generală
Ce este tulburarea delirante?
Tulburarea delirante, numită anterior tulburare paranoidă, este un tip de boală mintală gravă – numită „psihoză” – în care o persoană nu poate spune ce este real din ceea ce este imaginat. Principala caracteristică a acestei tulburări este prezența iluziilor, care sunt credințe de nezdruncinat în ceva neadevărat. Persoanele cu tulburare delirante experimentează deliruri non-bizare, care implică situații care ar putea apărea în viața reală, cum ar fi să fie urmăriți, otrăviți, înșelați, conspirați împotriva sau iubiți de la distanță. Aceste iluzii implică de obicei interpretarea greșită a percepțiilor sau experiențelor. În realitate, însă, situațiile fie nu sunt adevărate deloc, fie sunt extrem de exagerate.
Persoanele cu tulburare delirante pot continua deseori să socializeze și să funcționeze destul de normal, în afară de subiectul delirului lor și, în general, nu se comportă într-un mod evident ciudat sau bizar. Acest lucru este spre deosebire de persoanele cu alte tulburări psihotice, care ar putea avea și iluzii ca simptom al tulburării lor. În unele cazuri, totuși, persoanele cu tulburări delirante ar putea deveni atât de preocupate de iluziile lor încât viața lor este perturbată.
Deși iluziile ar putea fi un simptom al unor tulburări mai frecvente, cum ar fi schizofrenia, tulburarea delirante în sine este destul de rară. Tulburarea delirante apare cel mai adesea la mijlocul până la sfârșitul vieții.
Care sunt tipurile de tulburări delirante?
Există diferite tipuri de tulburări delirante bazate pe tema principală a delirului experimentat. Tipurile de tulburare delirante includ:
- Erotoman. Cineva cu acest tip de tulburare delirante crede că o altă persoană, adesea cineva important sau faimos, este îndrăgostită de el sau ea. Persoana ar putea încerca să contacteze obiectul iluziei, iar comportamentul de urmărire nu este neobișnuit.
- Grandios. O persoană cu acest tip de tulburare delirante are un simț exagerat de valoare, putere, cunoaștere sau identitate. Persoana ar putea crede că are un mare talent sau a făcut o descoperire importantă.
- Gelos. O persoană cu acest tip de tulburare delirante crede că soțul sau partenerul său sexual este infidel.
- Persecutoriu. Persoanele cu acest tip de tulburare delirante cred că ei (sau cineva apropiat) sunt maltratați sau că cineva îi spionează sau plănuiește să le facă rău. Nu este neobișnuit ca persoanele cu acest tip de tulburare delirante să facă plângeri repetate autorităților legale.
- Somatic. O persoană cu acest tip de tulburare delirante crede că are un defect fizic sau o problemă medicală.
- Amestecat. Persoanele cu acest tip de tulburare delirantă au două sau mai multe dintre tipurile de iliruri enumerate mai sus.
Simptome și cauze
Ce cauzează tulburarea delirante?
Ca și în cazul multor alte tulburări psihotice, cauza exactă a tulburării delirante nu este încă cunoscută. Cercetătorii se uită totuși la rolul diferiților factori genetici, biologici și de mediu sau psihologici.
- Genetic. Faptul că tulburarea delirante este mai frecventă la persoanele care au membri ai familiei cu tulburare delirante sau schizofrenie sugerează că ar putea fi implicat un factor genetic. Se crede că, ca și în cazul altor tulburări mintale, tendința de a dezvolta tulburări delirante ar putea fi transmisă de la părinți la copiii lor.
- Biologic. Cercetătorii studiază modul în care anomaliile anumitor zone ale creierului ar putea fi implicate în dezvoltarea tulburărilor delirante. Un dezechilibru al anumitor substanțe chimice din creier, numite neurotransmițători, a fost, de asemenea, asociat cu formarea de simptome delirante. Neurotransmițătorii sunt substanțe care ajută celulele nervoase din creier să își trimită mesaje între ele. Un dezechilibru al acestor substanțe chimice poate interfera cu transmiterea mesajelor, ducând la simptome.
- Mediu/psihologic. Dovezile sugerează că tulburarea delirante poate fi declanșată de stres. Abuzul de alcool și droguri ar putea contribui, de asemenea, la afecțiune. Oamenii care tind să fie izolați, cum ar fi imigranții sau cei cu vederea și auzul slab, par a fi mai vulnerabili la dezvoltarea tulburării delirante.
Care sunt simptomele tulburării delirante?
Prezența iluziilor non-bizare este cel mai evident simptom al acestei tulburări. Alte simptome care pot apărea includ:
- O dispoziție iritabilă, supărată sau scăzută
- Halucinații (a vedea, auzi sau simți lucruri care nu sunt cu adevărat acolo) care sunt legate de iluzie (de exemplu, o persoană care crede că are o problemă cu mirosul poate mirosi un miros urât.)
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată tulburarea delirante?
Dacă sunt prezente simptome, medicul dumneavoastră va efectua un istoric medical complet și un examen fizic. Deși nu există teste de laborator pentru a diagnostica în mod specific tulburarea delirante, medicul poate folosi diverse teste de diagnosticare – cum ar fi raze X sau teste de sânge – pentru a exclude boala fizică ca cauză a simptomelor dumneavoastră.
Dacă medicul nu găsește niciun motiv fizic pentru simptome, el sau ea ar putea trimite persoana la un psihiatru sau psiholog, profesioniști din domeniul sănătății care sunt special instruiți pentru a diagnostica și trata bolile mintale. Psihiatrii și psihologii folosesc instrumente special concepute pentru interviuri și evaluare pentru a evalua o persoană pentru o tulburare psihotică. Medicul sau terapeutul își bazează diagnosticul pe raportul de simptome al persoanei și pe observarea acesteia asupra atitudinii și comportamentului persoanei.
Medicul sau terapeutul determină apoi dacă simptomele persoanei indică o anumită tulburare, așa cum este subliniată în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5), care este publicat de Asociația Americană de Psihiatrie și este cartea de referință standard pentru bolile mintale recunoscute. . Conform DSM-5, se pune un diagnostic de tulburare delirante dacă o persoană are deliruri non-bizare de cel puțin o lună și nu prezintă simptomele caracteristice altor tulburări psihotice, cum ar fi schizofrenia.
Management și tratament
Cum este tratată tulburarea delirante?
Tratamentul tulburării delirante include cel mai adesea medicamente și psihoterapie (un tip de consiliere); cu toate acestea, tulburarea delirante este foarte rezistentă la tratamentul cu medicamente numai. Persoanele cu simptome severe sau care riscă să se rănească pe ei înșiși sau pe alții ar putea fi nevoite să fie spitalizate până când starea se stabilește.
Psihoterapia este tratamentul primar pentru tulburarea delirante. Oferă pacienților un mediu sigur pentru a discuta despre simptomele lor, încurajând în același timp atitudini și comportamente mai sănătoase și mai funcționale.
Tratamente psihosociale. Diverse tratamente psihosociale pot ajuta la problemele comportamentale și psihologice asociate tulburării delirante. Prin terapie, pacienții pot, de asemenea, să învețe să-și controleze simptomele, să identifice semnele precoce de avertizare ale recidivei și să dezvolte un plan de prevenire a recidivelor. Terapiile psihosociale includ următoarele:
- Psihoterapie individuală poate ajuta persoana să recunoască și să corecteze gândirea de bază care a devenit distorsionată.
- Terapie cognitiv-comportamentală (TCC) ajută persoana să învețe să recunoască și să schimbe tiparele de gândire și comportamentele care duc la sentimente supărătoare.
- Terapie de familie poate ajuta familiile să se ocupe mai eficient de o persoană dragă care are tulburări delirante, permițându-le să contribuie la un rezultat mai bun pentru persoana respectivă.
Medicamente: Medicamentele primare folosite pentru a încerca tratarea tulburării delirante sunt numite antipsihotice. Medicamentele includ următoarele:
- Antipsihoticele convenționale, numite și neuroleptice, au fost folosite pentru a trata tulburările mintale încă de la mijlocul anilor 1950. Aceste medicamente acționează prin blocarea receptorilor de dopamină din creier. Dopamina este un neurotransmițător despre care se crede că este implicat în dezvoltarea iluziilor. Antipsihoticele convenționale includ clorpromazina (Thorazine®), flufenazina (Prolixin®), haloperidol (Haldol®), tiothixena (Navane®), trifluoperazina (Stelazine®), perfenazina (Trilafon®) și tioridazina (Mellaril®).
- Medicamente mai noi — numite medicamente antipsihotice atipice — par a fi mai eficiente în tratarea simptomelor tulburării delirante. Aceste medicamente acționează prin blocarea receptorilor de dopamină și serotonină din creier. Serotonina este un alt neurotransmițător despre care se crede că este implicat în tulburările delirante. Aceste medicamente includ risperidona (Risperdal®), clozapina (Clozaril®), quetiapina (Seroquel®), ziprasidona (Geodon®) și olanzapina (Zyprexa®).
- Alte medicamente care ar putea fi utilizate pentru a trata tulburările delirante includ tranchilizante și antidepresive. Calmantele pot fi folosite dacă persoana are un nivel foarte ridicat de anxietate și/sau probleme cu somnul. Antidepresivele pot fi folosite pentru a trata depresia, care apare adesea la persoanele cu tulburare deliranta.
Prevenirea
Poate fi prevenită tulburarea delirante?
Nu există o modalitate cunoscută de a preveni tulburările delirante. Cu toate acestea, diagnosticul și tratamentul precoce pot ajuta la reducerea perturbării vieții, familiei și prieteniilor persoanei.
Perspective / Prognoză
Care sunt perspectivele pentru persoanele cu tulburare delirante?
Perspectiva pentru persoanele cu tulburare delirantă variază în funcție de persoană, tipul de tulburare delirante și circumstanțele de viață ale persoanei, inclusiv disponibilitatea de sprijin și dorința de a continua tratamentul.
Tulburarea delirante este de obicei o afecțiune cronică (în curs de desfășurare), dar atunci când este tratată corespunzător, multe persoane cu această tulburare pot găsi ameliorarea simptomelor lor. Unii oameni se recuperează complet, iar alții experimentează episoade de convingeri delirante cu perioade de remisie (lipsa simptomelor).
Din păcate, multe persoane cu această tulburare nu caută ajutor. De multe ori este dificil pentru persoanele cu o tulburare mintală să recunoască că nu sunt bine. De asemenea, ar putea fi prea jenați sau le este frică să caute tratament. Fără tratament, tulburarea delirante poate fi o boală pe tot parcursul vieții.
Traind cu
Care sunt complicațiile tulburării delirante?
Persoanele cu tulburări delirante pot deveni depresive, adesea ca urmare a dificultăților asociate cu delirurile. Acționarea asupra iluziilor poate duce, de asemenea, la violență sau la probleme legale; de exemplu, o persoană cu un ilir erotoman poate urmări sau hărțui obiectul iluziei sale, ceea ce ar putea duce la arestare. În plus, persoanele cu această tulburare pot deveni în cele din urmă înstrăinate de ceilalți, mai ales dacă iluziile lor interferează sau le dăunează relațiilor.
Discussion about this post