Tulburarea de atașament reactiv a sugarului sau copilăriei timpurii

Ce este tulburarea reactivă de atașament (RAD)?

Tulburarea de atașament reactiv (RAD) este o afecțiune mai puțin frecventă, dar gravă. Împiedică bebelușii și copiii să formeze legături sănătoase cu părinții sau îngrijitorii lor principali. Mulți copii cu RAD au suferit neglijență sau abuz fizic sau emoțional sau au rămas orfani devreme în viață.

RAD se dezvoltă atunci când nevoile de bază ale copilului de îngrijire, afecțiune și confort nu au fost satisfăcute. Acest lucru îi împiedică să formeze relații sănătoase cu ceilalți.

RAD poate lua două forme. Poate determina copilul fie să evite relațiile, fie să caute în mod excesiv atenția.

RAD poate avea efecte negative asupra dezvoltării unui copil. Îi poate împiedica să formeze relații viitoare. Este o afecțiune de durată, dar majoritatea copiilor cu RAD sunt în cele din urmă capabili să dezvolte relații sănătoase și stabile cu ceilalți dacă primesc tratament și sprijin.

Care sunt simptomele tulburării reactive de atașament?

Potrivit Clinicii Mayo, simptomele RAD vor apărea înainte de vârsta de 5 ani, adesea când un copil este încă un sugar. Simptomele la sugari pot fi mai greu de recunoscut decât la copiii mai mari și pot include:

apatie
retragere
nici un interes pentru jucării sau jocuri
nu zâmbește sau nu caută confort
nu întinde mâna pentru a fi ridicat

Copiii mai mari vor prezenta simptome mai vizibile de sevraj, cum ar fi:

arătând stânjenit în situații sociale
evitând cuvintele sau acțiunile reconfortante ale altora
ascunderea sentimentelor de furie
manifestând izbucniri agresive față de semeni

Dacă RAD continuă în anii adolescenței, poate duce la abuz de droguri sau alcool.

Pe măsură ce copiii cu RAD cresc, ei pot dezvolta fie un comportament dezinhibat, fie un comportament inhibat. Unii copii le dezvoltă pe amândouă.

Comportament dezinhibat

Simptomele acestui tip de comportament includ:

căutând atenția tuturor, chiar și a străinilor
solicitări frecvente de ajutor
comportament copilaresc
anxietate

Comportament inhibat

Simptomele acestui tip de comportament includ:

evitarea relațiilor
refuzând ajutorul
refuzând confortul
arătând emoții limitate

Ce cauzează tulburarea reactivă de atașament?

RAD este mai probabil să apară atunci când un copil:

locuiește într-o casă de copii sau într-o instituție
schimbă îngrijitorii, cum ar fi în asistența maternală
este separat de îngrijitori pentru o lungă perioadă de timp
are o mamă cu depresie postpartum

Cum este diagnosticată tulburarea de atașament reactiv?

Pentru a diagnostica RAD, un medic trebuie să stabilească că sugarul sau copilul îndeplinesc criteriile afecțiunii. Criteriile pentru RAD includ:

având relații sociale inadecvate înainte de vârsta de 5 ani care nu se datorează întârzierilor în dezvoltare
fiind fie inadecvat social cu străinii, fie incapabil să răspundă la interacțiunile cu ceilalți
având îngrijitori primari care nu reușesc să satisfacă nevoile fizice și emoționale ale copilului

De asemenea, este necesară o evaluare psihiatrică a copilului. Aceasta poate include:

observarea și analizarea modului în care copilul interacționează cu părinții
detalierea si analizarea comportamentului copilului in diferite situatii
examinarea comportamentului copilului pe o perioadă de timp
culegerea de informații despre comportamentul copilului din alte surse, cum ar fi familia extinsă sau profesorii
detalierea istoriei de viață a copilului
evaluarea experienței părinților și a rutinelor zilnice cu copilul

De asemenea, medicul va trebui să se asigure că problemele comportamentale ale copilului nu se datorează unei alte stări comportamentale sau mentale. Simptomele RAD pot asemăna uneori cu:

tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)
fobie sociala
tulburare de anxietate
tulburare de stres posttraumatic (PTSD)
autism sau tulburare din spectrul autismului

Care sunt opțiunile de tratament pentru tulburarea reactivă de atașament?

După o evaluare psihiatrică, medicul copilului va elabora un plan de tratament. Cea mai importantă parte a tratamentului este asigurarea faptului că copilul se află într-un mediu sigur și îngrijitor.

Următoarea etapă este îmbunătățirea relației dintre copil și părinții sau îngrijitorii lor primari. Aceasta poate lua forma unei serii de cursuri de parenting concepute pentru a îmbunătăți abilitățile parentale. Cursurile pot fi combinate cu consiliere familială pentru a ajuta la îmbunătățirea legăturii dintre un copil și persoanele care îi îngrijesc. Creșterea treptată a nivelului de contact fizic reconfortant dintre ei va ajuta procesul de legătură.

Serviciile de educație specială pot ajuta dacă copilul are dificultăți la școală.

În unele cazuri, medicul poate prescrie medicamente, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), dacă copilul are anxietate sau depresie. Exemple de ISRS includ fluoxetina (Prozac) și sertralina (Zoloft).

In conformitate cu Institutul Național de Sănătate Mintală, fluoxetina este singurul ISRS aprobat de FDA pentru copiii cu vârsta de 8 ani și peste.

Este important să monitorizați copiii care iau aceste tipuri de medicamente pentru gânduri sau comportament suicidare. Acesta este un potențial efect secundar, dar este mai puțin frecvent.

Fără un tratament adecvat și prompt, un copil cu RAD poate dezvolta alte afecțiuni asociate, cum ar fi depresia, anxietatea și PTSD.

Cum poți preveni tulburarea reactivă de atașament?

Puteți reduce probabilitatea ca copilul dumneavoastră să dezvolte RAD, asigurându-vă în mod corespunzător nevoile fizice și emoționale ale copilului dumneavoastră. Acest lucru este deosebit de important dacă adopți un copil foarte mic, în special dacă copilul a fost în plasament. Riscul de RAD este mai mare la copiii ai căror îngrijitori s-au schimbat des.

Poate fi util să discutați cu alți părinți, să căutați consiliere sau să participați la cursuri de părinți. Există o mulțime de cărți scrise despre RAD și educația parentală sănătoasă care pot fi, de asemenea, de ajutor. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți dificultăți care vă pot afecta capacitatea de a vă îngriji copilul.

Care este perspectiva pe termen lung?

Perspectivele pentru un copil cu RAD sunt bune dacă copilul primește tratamentul adecvat cât mai curând posibil. Au existat puține studii pe termen lung ale RAD, dar medicii știu că poate duce la alte probleme de comportament în timpul vieții dacă nu este tratată. Aceste probleme variază de la un comportament de control extrem la autovătămare.