Virusul West Nile: simptome și tratament

Prezentare generală

Un virus transmis de țânțari cauzează majoritatea cazurilor de infecție cu virusul West Nile. Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile fie nu dezvoltă simptome, fie prezintă doar unele minore, cum ar fi febră și dureri de cap ușoare. Cu toate acestea, unii oameni dezvoltă o boală care pune viața în pericol, care include inflamația măduvei spinării sau a creierului.

Simptomele ușoare ale unei infecții cu virusul West Nile dispar în general pe cont propriu. Dar simptomele severe – cum ar fi dureri de cap severe, febră, dezorientare sau slăbiciune bruscă – necesită atenție imediată.

Expunerea la țânțari în care există virusul West Nile crește riscul de infectare. Protejați-vă de țânțari folosind repelenți de țânțari și purtând haine care vă acoperă pielea pentru a vă reduce riscul.

Simptomele infecției cu virusul West Nile

Majoritatea persoanelor infectate cu virusul West Nile nu au simptome.

Simptome ușoare de infecție

Aproximativ 20% dintre oameni dezvoltă o infecție ușoară numită febră West Nile. Simptomele frecvente includ:

• Febră
• Durere de cap
• Dureri de corp
• Vărsături
• Diaree
• Oboseală
• Erupții cutanate

Simptome grave de infecție

La mai puțin de 1% dintre persoanele infectate, virusul provoacă o infecție neurologică gravă, incluzând inflamația creierului și inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării (meningită).

Simptomele infecțiilor neurologice includ:

• Febră mare
• Dureri de cap severe
• Gat intepenit
• Dezorientare sau confuzie
• Stupor sau comă
• Tremurături sau scuturări musculare
• Convulsii
• Paralizie parțială sau slăbiciune musculară

Simptomele febrei West Nile durează de obicei câteva zile, dar simptomele encefalitei sau meningitei pot persista săptămâni sau luni. Anumite efecte neurologice, cum ar fi slăbiciunea musculară, pot fi permanente.

Când trebuie să consultați un medic?

Simptomele ușoare ale febrei Nilului de Vest se rezolvă de obicei de la sine. Pentru simptome de infecție gravă, cum ar fi dureri de cap severe, gât rigid, dezorientare sau confuzie, trebuie să solicitați asistență medicală imediat. O infecție gravă necesită, în general, spitalizare.

Cauze

De obicei, virusul West Nile se răspândește la oameni și animale prin țânțari infectați. Tantarii se infecteaza atunci cand musca pasarile infectate. Nu vă puteți infecta din contactul ocazional cu o persoană sau animal infectat.

Majoritatea infecțiilor cu virusul West Nile apar pe timp cald, când țânțarii sunt activi. Perioada de incubație – perioada dintre momentul în care ești mușcat de un țânțar infectat și apariția simptomelor bolii – variază între 2 și 14 zile.

Virusul West Nile a apărut în Africa, Asia, Europa și Orientul Mijlociu.

Alte căi de transmisie

În câteva cazuri, virusul West Nile s-ar fi putut răspândi pe alte căi, inclusiv transplantul de organe și transfuzia de sânge. Cu toate acestea, donatorii de sânge sunt examinați pentru detectarea virusului, reducând substanțial riscul de infecție prin transfuzii de sânge.

Au existat, de asemenea, rapoarte despre posibila transmitere a virusului de la mamă la copil în timpul sarcinii sau alăptării sau expunerea la virus în laborator, dar acestea sunt rare și nu sunt confirmate definitiv.

Factori de risc

Majoritatea cazurilor de virus West Nile în țara noastră apar din iunie până în septembrie.

Risc de infecție gravă

Chiar dacă sunteți infectat, riscul de a dezvolta o boală gravă legată de virusul Nilului de Vest este extrem de mic – mai puțin de 1% dintre persoanele infectate se îmbolnăvesc grav. Și majoritatea persoanelor infectate se vor recupera complet.

Este mai probabil să dezvoltați o infecție severă sau fatală pe baza:

• Vârstă. A fi mai în vârstă te pune într-un risc mai mare.
• Anumite afecțiuni medicale. Anumite boli, cum ar fi cancerul, diabetul, hipertensiunea și bolile renale, vă cresc riscul. Primirea unui transplant de organ crește și riscul.

Prevenirea virusului West Nile

Puteți preveni virusul West Nile și alte boli transmise de țânțari evitând expunerea la țânțari și eliminând apa stând în picioare, unde se reproduc țânțarii.

Pentru a reduce expunerea la țânțari:

• Evitați activitățile inutile în aer liber atunci când țânțarii sunt cei mai răspândiți, cum ar fi în zori, amurg și seara devreme.
• Purtați cămăși cu mâneci lungi și pantaloni lungi atunci când sunteți în aer liber.
• Aplicați repelenți de țânțari pe piele și îmbrăcăminte. Alegeți concentrația pe baza orelor de protecție de care aveți nevoie – cu cât procentul (concentrația) ingredientului activ este mai mare, cu atât repelentul va funcționa mai mult. Urmați instrucțiunile de pe ambalaj, acordând o atenție specială recomandărilor de utilizare la copii.
• Când sunteți afară, acoperiți căruciorul sau parcul de joacă cu plasă de țânțari.

Diagnosticul infecției cu virusul West Nile

Pe lângă efectuarea unui examen fizic, medicul dumneavoastră poate confirma prezența virusului West Nile sau a unei boli legate de virusul West Nile, cum ar fi meningita sau encefalita, prin efectuarea unuia dintre următoarele teste:

• Teste de laborator. Dacă sunteți infectat, un test de sânge poate arăta un nivel crescut de anticorpi împotriva virusului West Nile. Anticorpii sunt proteine ​​ale sistemului imunitar care atacă substanțe străine, cum ar fi virușii.
• Punctie lombara. Cel mai comun mod de a diagnostica meningita este de a analiza lichidul cefalorahidian care înconjoară creierul și măduva spinării. Un ac introdus între vertebrele inferioare ale coloanei vertebrale este folosit pentru a extrage o probă de lichid pentru analize de laborator. Eșantionul de lichide poate prezenta un număr crescut de celule albe – un semnal că sistemul imunitar luptă împotriva unei infecții – și anticorpi împotriva virusului West Nile.
• Testele cerebrale. În unele cazuri, o electroencefalografie (EEG) – o procedură care măsoară activitatea creierului – sau o scanare RMN poate ajuta la detectarea inflamației creierului.

Tratamentul virusului West Nile

Majoritatea oamenilor se recuperează de la virusul West Nile fără tratament. Majoritatea cazurilor severe necesită terapie de susținere într-un spital cu lichide intravenoase și medicamente pentru durere.

Pentru cazurile ușoare, analgezicele fără prescripție medicală pot ajuta la ameliorarea durerilor de cap ușoare și a durerilor musculare. Fii precaut atunci când dai aspirină copiilor sau adolescenților. Copiii și adolescenții care se recuperează de la varicelă sau simptome asemănătoare gripei nu ar trebui să ia niciodată aspirină. Deoarece aspirina a fost legată de sindromul Reye, o afecțiune rară, dar care poate pune viața în pericol, la astfel de copii.

Terapia cu interferon

Oamenii de știință investighează terapia cu interferon – un tip de terapie cu celule imune – ca tratament pentru encefalită cauzată de virusul West Nile. Unele cercetări arată că persoanele care primesc interferon se recuperează mai bine decât cele care nu primesc medicamentul, dar este nevoie de mai multe studii.