Ce este Disautonomia?

Disautonomia este atunci când sistemul tău nervos autonom nu funcționează corect, de obicei din cauza unei afecțiuni subiacente. Există mai multe tipuri, inclusiv sindromul tahicardiei ortostatice posturale (POTS).

Sistemul tău nervos autonom (SNA) este responsabil pentru funcțiile pe care corpul tău le îndeplinește fără să fii nevoit să te gândești la ele, cum ar fi pomparea sângelui, digerarea alimentelor și inspirația și expirarea.

Când ANS funcționează defectuos, se numește disautonomie. Uneori, disautonomia apare de la sine. Alteori se datorează unei alte afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul sau boala Lyme.

Acest articol acoperă tipurile, simptomele, cauzele, diagnosticul și tratamentul disautonomiei.

Care sunt tipurile de disautonomie?

Disautonomia este un termen larg care se referă la orice dificultate cu SNA. Deoarece ANS are multe funcții, disautonomia are multe forme.

De exemplu, poate fi limitat la o singură funcție corporală sau poate afecta toate funcțiile automate. Unele disautonomii sunt în curs de desfășurare (cronice), în timp ce altele sunt temporare.

Tipurile de disautonomie includ:

Disautonomie familială: Cunoscută și sub numele de sindromul Riley-Day, această afecțiune genetică rară apare în cea mai mare parte la persoanele de origine evreiască ashkenazi. Este asociat cu o sensibilitate scăzută la durere, dificultăți de menținere a tensiunii arteriale și a temperaturii corpului și cu incapacitatea de a produce lacrimi.
Atrofie multiplă a sistemului (MSA): Această afecțiune rară și gravă afectează toate funcțiile involuntare. MSA este progresivă, ceea ce înseamnă că simptomele tind să se agraveze în timp.
Sindromul tahicardiei ortostatice posturale (POTS): POTS este o afecțiune circulatorie care determină o creștere a frecvenței cardiace atunci când te ridici după ce ai stat sau întins. Este posibil să aveți dureri în piept, amețeli și vedere în tunel.
Tahicardie sinusala: Persoanele cu tahicardie sinusală au o frecvență cardiacă mai rapidă decât cea normală. Ritmul cardiac în repaus este de obicei peste 100 de bătăi pe minut (bpm), chiar și atunci când sunt în repaus.
Sincopa vasovagală: Sincopa vasovagală este cunoscută și sub numele de leșin și este cel mai frecvent exemplu de disautonomie. Apare atunci când SNA reacționează excesiv la un declanșator, cum ar fi durerea, sângele sau căldura, provocând o scădere bruscă a tensiunii arteriale și pierderea temporară a conștienței.

Care sunt simptomele disautonomiei?

Există multe simptome posibile ale disautonomiei și variază foarte mult de la o persoană la alta. Următoarele simptome posibile de disautonomie sunt grupate în funcție de funcția ANS.

Funcția ANS	Simptome asociate
cunoașterea	ceață cerebrală, dificultăți de concentrare, uitare, dureri de cap, insomnie, schimbări de dispoziție, migrenă
perceptie senzoriala	vedere încețoșată, sensibilitate la lumină, sensibilitate la sunet
respiraţie	respiratie dificila
secreţie	dificultăți la înghițire, ochi uscați, gură uscată, producție afectată de transpirație, producție deteriorată de lacrimi
ritm cardiac	anxietate, palpitații ale inimii, ritm cardiac neobișnuit de rapid sau lent
circulația și tensiunea arterială	probleme de echilibru, dificultate la exercițiu, dificultăți de a sta nemișcat, amețeli după statul în picioare, disfuncție erectilă, leșin, oboseală, piele palidă, vertij, slăbiciune
digestie	dureri abdominale, reflux acid, constipație, diaree, arsuri la stomac, glicemie scăzută, greață, vărsături
excreţie	deshidratare, dificultăți la urinare sau defecare, incontinență

Ce cauzează disautonomia?

Nu există o singură cauză a disautonomiei. Unele tipuri de disautonomie sunt moștenite, ceea ce înseamnă că părinții le transmit copiilor prin genele lor. Alte tipuri sunt dobândite, ceea ce înseamnă că nu au o cauză genetică.

Majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății fac distincție între disautonomia primară și secundară. Disautonomia primară apare de la sine, în timp ce disautonomia secundară înseamnă că disfuncția SNA se datorează unei alte afecțiuni.

Unele afecțiuni care pot duce la disautonomie secundară include:

Tulburări autoimune: Exemple de afecțiuni autoimune legate de disfuncția ANS includ:
- Sindromul Guillain Barre
- artrita reumatoida
- boala Sjögren
- lupus eritematos sistemic
Cancer și tratamente pentru cancer: Anumite tipuri de cancer pot provoca sindroame paraneoplazice care afectează SNA. Tratamentele pentru cancer, cum ar fi chimioterapia și radiațiile, pot declanșa, de asemenea, disautonomie.
Infecții: Infecțiile legate de disautonomia secundară includ:
- botulismul
- virusul imunodeficienței umane (HIV)
- boala Lyme
- tetanos
Medicamente: Hipotensiunea ortostatică, un semn comun al disautonomiei, este un efect secundar al blocantelor alfa și beta.
Tulburări metabolice: Diabetul necontrolat este adesea legat de probleme cu circulația sângelui.
Deficiente nutritionale: O dietă lipsită de vitamine și minerale esențiale poate duce la dureri de cap, amețeli și alte simptome de disautonomie.
Tulburări neurodegenerative: Boala Parkinson și scleroza multiplă sunt două afecțiuni progresive care pot compromite funcțiile SNA în timp.
Tulburări legate de consumul de substanțe: Consumul excesiv de alcool sau droguri poate afecta funcția SNA.
Leziuni traumatice: Leziunile creierului și ale măduvei spinării vă pot afecta ANS.

Cum diagnostichează medicii disautonomia?

Un medic vă va întreba despre simptomele dumneavoastră și despre istoricul medical. Ei vor efectua un examen fizic amănunțit și, de asemenea, vă pot testa tensiunea arterială și ritmul cardiac atunci când sunteți întins și nu în picioare.

Dacă este necesar, medicul dumneavoastră va comanda teste de urmărire pentru a identifica cauza simptomelor dumneavoastră și pentru a exclude alte diagnostice.

Testele pentru a diagnostica disautonomia pot include:

hemoleucograma completă
electrocardiograma (ECG/EKG)
spirometrie
teste de transpirație
testul mesei inclinabile
ecografie
analiza urinei

Ce poate fi confundat cu disautonomie?

Disautonomia se poate manifesta într-o varietate de moduri. Drept urmare, este ușor să îl confundați cu o altă afecțiune medicală. Unele probleme de sănătate care provoacă simptome similare includ:

insuficiență suprarenală
anemie
tulburări de anxietate
pierderi de sange
deshidratare
abuzul de droguri și alcool
dezechilibre electrolitice
aritmii cardiace
atac de cord
boala de inima
hiperglicemie
hipertiroidism
utilizarea medicamentelor
şoc

A fost aceasta de ajutor?

Care este tratamentul pentru disautonomie?

Există multe tratamente posibile pentru disautonomie. Depinde de simptomele dumneavoastră, precum și de starea de bază. Unele tratamente comune pentru persoanele cu disautonomie includ:

adăugarea de sare la alimente
evitarea declanșatorilor de amețeli
întreruperea medicamentelor
făcând kinetoterapie
în urma unui program de exerciții
creșterea aportului de apă
dormind cu capul ridicat
luând medicamente cum ar fi midodrina sau fludrocortizon pentru tensiunea arterială
folosind șosete compresive
purtând ochelari de soare

Care sunt perspectivele pentru persoanele cu disautonomie?

Deși disautonomia nu are nici un tratament, medicamentele, terapia și schimbările comportamentale pot ajuta adesea cu simptomele.

De exemplu, majoritatea persoanelor cu POTS văd o îmbunătățire a simptomelor lor în urma unor modificări simple ale stilului de viață, cum ar fi consumul de lichide suficiente și adăugarea de sare suplimentară în dieta lor.

Dacă o altă afecțiune provoacă disautonomie, tratarea acelei afecțiuni poate ajuta la rezolvarea simptomelor. Persoanele cu diabet zaharat, de exemplu, pot observa o îmbunătățire a simptomelor precum tahicardia și hipotensiunea ortostatică atunci când glicemia lor este bine gestionată.

Întrebări frecvente

Este gravă disautonomia?

Disautonomia este uneori gravă. MSA și eșec autonom pur sunt două disautonomii primare care pot duce la simptome severe.

Poate COVID-19 să provoace disautonomie?

Cercetările au stabilit o legătură între COVID-19 și disautonomie. Semnele disfuncției autonome, cum ar fi oboseala, dificultățile de respirație, ceața creierului, durerile de cap și hipotensiunea ortostatică sunt adesea citate ca simptome ale COVID-ului prelungit.

Disautonomia se califică drept handicap?

Unele tipuri de disautonomie se pot califica ca handicap. În general, depinde de cât de mult vă afectează simptomele viața de zi cu zi.

Este disautonomia progresivă?

Disautonomia nu este întotdeauna progresivă, dar poate fi. Cu disautonomii progresive, cum ar fi MSA și insuficiență autonomă pură, simptomele tind să se agraveze în timp.

Disautonomia se referă la disfuncția SNA. Poate afecta mai multe funcții inconștiente, cum ar fi respirația, reglarea temperaturii corpului, tensiunea arterială și digestia.

Hipotensiunea ortostatică – o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când te ridici – este adesea un simptom al disautonomiei. Alte simptome comune includ dificultăți de respirație, amețeli și deshidratare.

Este important să discutați cu un profesionist din domeniul sănătății dacă aveți simptome care interferează cu activitățile de zi cu zi. Ele vă pot ajuta să luați pași către diagnostic și tratament.