Prezentare generală
Ce este disautonomia?
Disautonomia este un termen general pentru un grup de tulburări care au o problemă comună – adică un sistem nervos autonom (SNA) care nu funcționează așa cum ar trebui. ANS este partea sistemului nervos care controlează funcțiile involuntare ale corpului (funcții pe care nu le controlezi în mod conștient), cum ar fi ritmul cardiac, tensiunea arterială, respirația, digestia, temperatura corpului și a pielii, funcția hormonală, funcția vezicii urinare, funcția sexuală și multe alte functii.
Atunci când ANS nu funcționează așa cum ar trebui, poate provoca probleme cu inima și tensiunea arterială, probleme de respirație, pierderea controlului vezicii urinare și multe alte probleme.
Cine ar putea avea disautonomie?
Disautonomia, numită și disfuncție autonomă sau neuropatie autonomă, este relativ frecventă. La nivel mondial, afectează peste 70 de milioane de oameni. Poate fi prezent la naștere sau poate apărea treptat sau brusc la orice vârstă. Disautonomia poate fi de severitate ușoară până la gravă și chiar fatală (rar). Afectează femeile și bărbații în mod egal.
Disautonomia poate apărea ca afecțiune proprie, fără prezența altor boli. Aceasta se numește disautonomie primară. Poate apărea și ca o afecțiune a unei alte boli. Aceasta se numește disautonomie secundară.
Exemple de boli în care poate apărea disautonomia secundară includ:
- Diabet.
- Boala Parkinson.
- Scleroza musculara.
- Artrita reumatoida.
- lupus.
- sindromul Sjogren.
- Sarcoidoza.
- boala Crohn, colita ulcerativa.
- Boala celiaca.
- Boala Charcot-Marie-Tooth.
- malformatie Chiari.
- amiloidoza.
- Sindromul Guillain Barre.
- Sindromul Ehlers-Danlos.
- sindromul Lambert-Eaton.
- Deficiențe de vitamina B și E
- Virusul imunodeficienței umane (HIV).
- Boala Lyme.
Simptome și cauze
Ce cauzează disautonomia?
Disautonomia apare atunci când nervii din SNA nu comunică așa cum ar trebui. Când ANS nu trimite mesaje sau nu primește mesaje așa cum ar trebui sau mesajul nu este clar, aveți o varietate de simptome și afecțiuni medicale.
Disautonomia poate afecta funcțiile ANS, inclusiv:
- Tensiune arteriala.
- Respiraţie.
- Digestie.
- Ritm cardiac.
- Funcția rinichilor.
- Dilatarea și constricția pupilei în ochi.
- Funcția sexuală.
- Controlul temperaturii corpului și pielii.
Care sunt simptomele disautonomiei?
Există multe simptome ale disautonomiei. Simptomele variază de la pacient la pacient. Simptomele pot fi prezente uneori, pot dispărea și pot reveni în orice moment. Unele simptome pot apărea într-un moment de stres fizic sau emoțional sau pot apărea atunci când ești perfect calm. Unele simptome pot fi ușoare la unii pacienți; în altele, pot interfera constant cu viața de zi cu zi.
Un semn comun al disautonomiei este intoleranța ortostatică, ceea ce înseamnă că nu poți sta în picioare mult timp, fără să te simți leșin sau amețit. Alte semne și simptome ale disautonomiei pe care le puteți experimenta includ:
| Simptomele disautonomiei | ||
|---|---|---|
| Probleme de echilibru | Sensibilitate la zgomot/lumină | Dificultăți de respirație |
| Durere/disconfort toracic | Amețeli, amețeli, vertij | Schimbări ale temperaturii corpului și a pielii |
| Oboseală continuă | Tulburări de vedere (vedere încețoșată) | Dificultate la inghitire |
| Greață și vărsături, probleme gastrointestinale (constipatie) |
Ritmul cardiac rapid sau lent, palpitații cardiace | Creierul „ceață”/ uitare/nu se poate concentra |
| Schimbări mari ale ritmului cardiac și ale tensiunii arteriale | Slăbiciune | Modificări ale dispoziției |
| Leșin, pierderea cunoștinței | Transpirați mai puțin decât în mod normal sau deloc | Probleme de somn |
| Migrene sau dureri de cap frecvente | Deshidratare | Urinări frecvente, incontinență |
| Disfuncția erectilă | Nivel scăzut de zahăr din sânge | Intoleranță la efort (ritmul cardiac nu se adaptează la modificările nivelului de activitate) |
Anumite condiții și evenimente pot aduce simptome de disautonomie. Acești factori declanșatori includ:
- Consumul de alcool.
- Deshidratare.
- Stres.
- Îmbrăcăminte strâmtă.
- Medii calde.
Există diferite tipuri de disautonomie?
Disautonomia este un termen medical pentru un grup de afecțiuni diferite care au o problemă comună – funcționarea necorespunzătoare a sistemului nervos autonom. Unele dintre afecțiunile cauzate de disautonomia primară includ:
- Sincopa neurocardiogenă (NCS): NCS este cea mai comună formă de disautonomie. Poate provoca vrăji de leșin care se întâmplă o dată sau de două ori în timpul vieții sau de mai multe ori în fiecare zi. NCS se mai numește și sincopă situațională sau sincopă vasovagală.
- Sindromul tahicardiei ortostatice posturale (POTS): O tulburare care cauzează probleme cu circulația (fluxul de sânge), POTS poate face ca inima să-ți bată prea repede atunci când te ridici. Poate duce la leșin, dureri în piept și dificultăți de respirație.
- Disautonomie familială (FD): Oamenii moștenesc acest tip de disautonomie de la rudele lor genetice. Poate cauza scăderea sensibilității la durere, lipsa lacrimilor și probleme de reglare a temperaturii corpului. FD este mai probabil să afecteze poporul evreu (moștenirea evreiască ashkenazi) din moștenirea est-europeană.
- Atrofia sistemului multiplu (MSA): O formă de disautonomie care pune viața în pericol, atrofia sistemelor multiple se dezvoltă la persoanele de peste 40 de ani. Poate duce la probleme de ritm cardiac, tensiune arterială scăzută, disfuncție erectilă și pierderea controlului vezicii urinare.
- Defecțiune autonomă pură: Persoanele cu această formă de disautonomie experimentează o scădere a tensiunii arteriale când stau în picioare și au simptome inclusiv amețeli, leșin, probleme de vedere, dureri în piept și oboseală. Simptomele sunt uneori ameliorate întinzându-se sau stând.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată disautonomia?
Unul dintre testele pe care furnizorul dumneavoastră de asistență medicală le va folosi pentru a diagnostica unele forme de disautonomie este un test de masă înclinată.
În timpul acestui test:
- Te întinzi pe o masă care se poate ridica și coborî în diferite unghiuri. Are suporturi pentru picioarele tale.
- Sunteți conectat la un echipament medical care vă măsoară tensiunea arterială, nivelul de oxigen și activitatea electrică a inimii.
- Când masa se înclină în sus, aparatele măsoară modul în care corpul dumneavoastră reglează funcțiile ANS, cum ar fi tensiunea arterială și ritmul cardiac.
Alte teste pe care furnizorul dvs. de asistență medicală le poate folosi pentru a ajuta la diagnosticare includ teste de transpirație, teste de respirație, teste de laborator (examinare de sânge) și analize cardiace (electrocardiografie). Se pot face și alte teste pentru a determina dacă alte boli sau condiții cauzează disautonomie.
Management și tratament
Cum este gestionată sau tratată disautonomia?
Nu există niciun tratament pentru această afecțiune, dar puteți gestiona simptomele. Furnizorul dumneavoastră de asistență medicală vă poate sugera multe terapii diferite pentru a vă gestiona simptomele specifice de disautonomie.
Cele mai comune tratamente includ:
- Bea mai multă apă în fiecare zi. Întrebați medicul dumneavoastră cât de mult ar trebui să beți. Lichidele suplimentare vă mențin volumul sângelui, ceea ce vă ajută la simptomele.
- Adăugarea de sare suplimentară (3 până la 5 grame/zi) în dieta ta. Sarea vă ajută să mențineți un volum normal de lichid în vasele de sânge, ceea ce vă ajută să mențineți o tensiune arterială normală.
- Dormiți cu capul ridicat în pat (cu aproximativ 6 până la 10 inci mai sus decât corpul).
- Luați medicamente precum fludrocortizon și midodrină pentru a vă crește tensiunea arterială.
Care sunt complicațiile disautonomiei sau tratamentul acesteia?
Complicațiile disautonomiei variază în funcție de simptomele pe care le experimentați. În cazurile severe, oamenii pot avea complicații care pun viața în pericol, cum ar fi pneumonia și insuficiența respiratorie.
Disautonomia poate provoca, de asemenea:
- Ritmul cardiac anormal (prea rapid, prea lent sau neregulat).
- Leșin.
- Probleme de respirație.
- Probleme digestive.
- Probleme vizuale, cum ar fi vederea încețoșată.
Care sunt factorii de risc pentru disautonomie?
Este posibil să aveți un risc mai mare de disautonomie dacă:
- Sunteți o persoană evreică de moștenire est-europeană (numai pentru forma de disautonomie familială a afecțiunii).
- Aveți diabet, amiloidoză, anumite boli autoimune și alte afecțiuni medicale menționate mai devreme în articolul la întrebarea „cine ar putea avea disautonomie?”
- Aveți un membru al familiei cu tulburare.
Prevenirea
Cum pot preveni disautonomia?
Nu poți preveni disautonomia. Puteți lua măsuri pentru a vă gestiona simptomele și pentru a le împiedica să se agraveze. Consultați secțiunea viitoare, „Conviețuirea cu” pentru sfaturi și mai multe informații.
Perspective / Prognoză
La ce să mă aștept dacă am fost diagnosticat cu disautonomie?
Nimeni nu poate ști cu siguranță cum va arăta viața ta trăind cu disautonomie. Simptomele variază de la o persoană la alta. Severitatea afecțiunii variază de la o persoană la alta – de la ușoară și ușor de gestionat la severă și invalidantă. Cursul afecțiunii se schimbă și el – la unii oameni, simptomele sunt întotdeauna prezente; în altele, simptomele apar timp de săptămâni sau luni sau ani, dispar și apoi reapar. Cu alte cuvinte, disautonomia este imprevizibilă.
Din cauza tuturor acestor variabile, este important să găsiți un furnizor de asistență medicală cu care să vă simțiți confortabil și care să cunoască disautonomie. Poate doriți să începeți un jurnal de sănătate pe care să îl împărtășiți cu furnizorul dvs. de asistență medicală. În acest jurnal zilnic, vă puteți înregistra simptomele, evenimentele care ar putea declanșa simptomele și cum vă simțiți emoțional. Aceste informații vă pot ajuta să vă dezvoltați și să vă modificați planul de îngrijire.
Traind cu
Ce pot face pentru a trăi mai bine cu disautonomie?
Pentru a vă ajuta să vă gestionați simptomele de disautonomie:
- Nu fumați și nu beți băuturi alcoolice.
- Mâncați o dietă sănătoasă.
- Bea multă apă. Purtați apă cu dvs. în orice moment.
- Adaugă sare suplimentară în dieta ta. Păstrează gustări sărate cu tine.
- Dormi mult.
- Menține o greutate sănătoasă.
- Mențineți glicemia în limite normale dacă aveți diabet.
- Ascultă ceea ce corpul tău îți spune că are nevoie. De exemplu, ia pauze de la serviciu sau de la școală dacă corpul tău îți spune că are nevoie de odihnă.
- Dacă vă simțiți amețit, așezați-vă, întindeți-vă și/sau ridicați picioarele.
- Ridică-te încet.
- Purtați ciorapi compresivi și îmbrăcăminte de susținere pentru a crește/menține tensiunea arterială
- Evitați să stați pe scaun sau în picioare pentru perioade lungi de timp.
- Evitați căldura. Faceți băi și dușuri călduțe sau reci.
- Discutați cu furnizorul dumneavoastră de asistență medicală înainte de a lua orice medicament sau supliment fără prescripție medicală.
- Întrebați-vă furnizorul de asistență medicală dacă puteți bea băuturi cu cofeină sau puteți mânca alimente cu îndulcitori artificiali. Cofeina trebuie evitată dacă aveți o frecvență cardiacă crescută. Îndulcitorii artificiali pot provoca migrene la unele persoane.
Alte sfaturi de wellness pentru a trăi cu disautonomie pot fi găsite aici.
Când ar trebui să sun doctorul?
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă prezentați simptome de disautonomie, în special amețeli frecvente sau leșin.
Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu?
Dacă aveți disautonomie, poate doriți să întrebați medicul dumneavoastră:
- Cât de grav este tipul de disautonomie pe care îl am?
- Ce parte din ANS afectează tulburarea?
- Ce tip de tratament și ajustări ale stilului de viață sunt cele mai bune pentru mine?
- La ce semne de complicații ar trebui să fiu atent?
- Ce m-aș putea aștepta să se întâmple cu sănătatea mea în viitor?
- Ce tipuri de grupuri de sprijin sunt disponibile?
Resurse
Pentru a afla mai multe despre studiile în curs de desfășurare despre disautonomie, consultați:
- Rețeaua de informații despre disautonomie. https://www.dinet.org/
- Institute Naționale de Sănătate. Disautonomie. ClinicalTrials.gov.
Discussion about this post