Există o relație între TOC și tulburările de alimentație?

TOC și tulburările de alimentație apar în mod obișnuit. Relația a fost stabilită de mult în cercetare și în manuale de diagnostic precum Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a 5-a, revizuirea textului (DSM-5-TR).

Potrivit DSM-5-TR (ghidul clinic folosit de profesioniștii în sănătate mintală din Statele Unite), ratele de TOC sunt mai mari în rândul persoanelor cu anumite afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv tulburări de alimentație.

O analiză a cercetării din 2020 a constatat că la nivel global, 15% dintre persoanele care au o tulburare de alimentație au TOC în același timp și 18% dintre persoanele cu o tulburare de alimentație suferă de TOC la un moment dat în viața lor (chiar dacă cele două afecțiuni nu se întâmplă). în același timp).

Cercetările anterioare sugerează că rata comorbidității poate fi și mai mare, cu până la 41% dintre persoanele cu tulburări de alimentație care se confruntă și cu TOC și 17% dintre persoanele cu TOC se confruntă și cu tulburări de alimentație.

Care tulburare de alimentație este cel mai frecvent asociată cu TOC?

Conform revizuirii din 2020 menționate mai sus și unei recenzii din 2021, anorexia nervoasă este tulburarea alimentară care apare cel mai frecvent alături de TOC. Autorii revizuirii din 2021 observă că șansa de TOC este cea mai mare în cazul anorexiei nervoase tip purjare prin alimentație excesivă.

Experții în sănătate nu înțeleg pe deplin motivul ratei mari de apariție concomitentă a TOC și a tulburărilor de alimentație.

Unele cercetări, inclusiv a studiu 2015sugerează că TOC și tulburările de alimentație pot împărtăși factori genetici care contribuie la comorbiditate.

Alte teorii se concentrează pe trăsături înnăscute, cum ar fi nevroticismul, care pot crește probabilitatea unei persoane de a experimenta TOC comorbid și o tulburare de alimentație.

De exemplu, an studiu mai vechi din 2013 a constatat că nevroticismul și perfecționismul au reprezentat statistic cea mai mare parte a suprapunerii dintre TOC și simptomele tulburării alimentare.

Starea psihologică generală poate influența, de asemenea, cât de frecvent – și când – apar împreună TOC și tulburările de alimentație.

Un studiu la scară largă din 2022 a sugerat că persoanele cu TOC concomitent și tulburări de alimentație pot avea o subcategorie de TOC cu efecte mai severe asupra sănătății mintale, în special legate de traume și simptome de anxietate și depresie.

Relația cu provocările legate de alimentație nu este întotdeauna o tulburare de alimentație

Relația dintre TOC și provocările legate de alimentație este complexă, indiferent de modul în care o privești. În timp ce TOC poate apărea împreună cu o tulburare de alimentație, TOC poate implica, de asemenea, compulsii legate de alimentație, mâncare sau exerciții fizice fără prezența unei tulburări de alimentație.

De exemplu, o obsesie legată de germeni vă poate determina să evitați anumite alimente sau situații de alimentație din cauza anxietății legate de condițiile insalubre. Acest lucru poate arăta ca un simptom al unei tulburări de alimentație atunci când este de fapt o constrângere de contaminare cu TOC.

DSM-5-TR afirmă că TOC diferă de o tulburare de alimentație atunci când obsesiile și compulsiile nu se limitează strict la preocupările legate de greutate și hrană. Cu alte cuvinte, TOC cuprinde o gamă mai largă de gânduri și comportamente intruzive, în timp ce tulburările de alimentație se concentrează pe fixarea cu alimente și greutate.

Dar tema din spatele gândurilor și emoțiilor tulburătoare nu este singura diferență. Natura gândurilor intruzive separă și aceste condiții.

Ego-distonic vs. ego-sintonic

În TOC, gândurile intruzive sunt de obicei ego-distonice, ceea ce înseamnă că sunt în conflict direct cu auto-identitatea sau sistemul de valori. De exemplu, dacă crezi în mod înnăscut că a răni oamenii este greșit, obsesiile tale în TOC pot implica gânduri despre a-i face rău altora.

În tulburările de alimentație, gândurile intruzive sunt de obicei ego-sintonice, ceea ce înseamnă că sunt aliniate cu convingerile tale actuale. S-ar putea să credeți că ar trebui să cântăriți o anumită sumă, de exemplu, astfel încât să aveți gânduri și emoții supărătoare despre îndeplinirea acestor așteptări.

Relevanța percepției corpului

Distorsiunea imaginii corporale poate, de asemenea, să distingă tulburările de alimentație față de TOC atunci când este luată în considerare cu alți factori de diagnostic. Deși este posibil să aveți o stima de sine scăzută și preocupări legate de imaginea corporală în TOC, distorsiunea imaginii corporale – o percepție greșită a modului în care arăți – este o parte a criteriilor de diagnosticare DSM-5-TR pentru tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă.

Rigiditatea comportamentelor

În TOC, compulsiile urmează de obicei un set de reguli rigide, autoimpuse. Atunci când experimentezi o obsesie, faci compulsii în același mod de fiecare dată, de multe ori pentru că nu o faci te lasă să te simți incomplet sau nu îți ameliorează anxietatea.

Comportamentele repetitive pot face, de asemenea, parte din tulburările de alimentație, dar rigiditatea nu este considerată o caracteristică necesară sau semnificativă pentru diagnostic.

Ca și în cazul simptomelor lor, TOC și tulburările de alimentație au unele tratamente care se suprapun, inclusiv psihoterapie și medicamente, dar cu diferențe notabile.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o abordare terapeutică care poate fi utilizată atât în ​​TOC, cât și în tulburările de alimentație, dar cu abordări individuale țintite.

În TOC, terapia de prevenire a expunerii și a răspunsului (ERP) este considerată opțiunea standard de aur CBT. Scopul ERP este de a vă expune treptat la circumstanțe care declanșează gânduri intruzive într-o atmosferă controlată, oferindu-vă în același timp instrumentele de care aveți nevoie pentru a nu vă implica constrângeri.

În tulburările de alimentație, CBT este încă standardul de aur, dar poate fi utilizată o terapie diferită bazată pe CBT numită terapie comportamentală dialectică (DBT). DBT preia esența CBT – identificarea și restructurarea gândurilor distorsionate sau inutile – și adaugă componente precum atenția și acceptarea pentru a ajuta la abordarea provocărilor emoționale și interpersonale.

Tulburările de alimentație sunt, de asemenea, tratate cu terapie interpersonală și terapie de familie pentru a aborda alte provocări care pot contribui la percepția corporală distorsionată și la scăderea stimei de sine.

Tratamentul atât pentru TOC, cât și pentru tulburările de alimentație poate implica medicamente pentru a gestiona simptome precum anxietatea și depresia, dar antidepresivele pot fi utilizate în TOC pentru beneficii suplimentare ale neurotransmițătorilor în afară de reglarea dispoziției.

TOC și tulburările de alimentație apar în mod obișnuit și au unele trăsături comune, inclusiv gânduri intruzive care duc la comportamente specifice.

În ciuda asemănărilor lor, TOC și tulburările de alimentație sunt diagnostice separate. TOC cuprinde o gamă mai largă de gânduri și comportamente intruzive care nu se aliniază cu sistemul tău de valori interior.

Gândurile legate de tulburarea alimentară, deși sunt tulburătoare, sunt de obicei în concordanță cu valorile tale individuale. Și deși pot duce la comportamente repetitive, acele comportamente nu urmează neapărat un set de reguli rigide precum cele din TOC.

Atât TOC, cât și tulburările de alimentație pot fi tratate folosind abordări de psihoterapie și medicamente bazate pe CBT.