Imaginează-ți asta: o clasă zgomotoasă de școală gimnazială în care un profesor tocmai a dat instrucțiunea „Toată lumea să se ridice și să schimbe locurile cu vecinul tău”.
Majoritatea studenților se ridică, se mută în alt loc și se așează înapoi. Dar un copil de fapt țopăie. De fapt o să ia scaunul vecinului său. Acest copil ar putea fi clovnul clasei, dar ar putea fi și un gânditor concret. El ia instrucțiunile profesorului la propriu.
Gândirea concretă este un raționament care se bazează pe ceea ce poți vedea, auzi, simți și experimenta aici și acum. Uneori se numește gândire literală, deoarece este un raționament care se concentrează pe obiecte fizice, experiențe imediate și interpretări exacte.
Gândirea concretă vs. abstractă
Gândirea concretă este uneori descrisă în termenii opusului său: gândirea abstractă. Aceasta este capacitatea de a lua în considerare concepte, de a face generalizări și de a gândi filozofic.
Gândirea concretă este un prim pas necesar în înțelegerea ideilor abstracte. În primul rând, observăm și luăm în considerare ceea ce ne spun experiențele noastre, apoi putem generaliza.
Gândire concretă în diferite etape ale vieții
Copilărie timpurie
Toți oamenii experimentează gândirea concretă. Potrivit renumitului psiholog Jean Piaget, bebelușii și copiii mici trec prin stadii previzibile de dezvoltare cognitivă în timpul cărora trec treptat de la gândirea concretă la gândirea abstractă.
Încă din primele lor momente, bebelușii își observă în mod constant mediul, învățând în primul rând prin intermediul celor cinci simțuri.
Pe măsură ce cresc, ei învață că pot interacționa cu obiecte și oameni, obținând rezultate previzibile: scuturați zgomotul și se va auzi un zgomot. Aruncă lingura pe podea și cineva o ridică.
În această etapă timpurie de dezvoltare – de la naștere până la vârsta de aproximativ 2 ani – bebelușii și copiii mici gândesc în ceea ce privește ceea ce pot observa.
Bebelușii le lipsește permanența obiectului – ideea că un obiect continuă să existe chiar dacă nu îl putem vedea sau auzi. Dacă mingea cade în spatele canapelei, la un sugar sau un copil mic, este plecat.
Pe măsură ce copiii se maturizează, încep să gândească simbolic. Un semnal de mână reprezintă ideea de „mai mult” sau „lapte”. Ei învață să-și exprime dorințele prin cuvinte, care sunt simboluri audibile ale gândirii.
Treptat, de la 2 până la 7 ani, încep să-și dezvolte capacitatea de a raționa și de a prezice.
Anii de școală elementară
De la vârsta de 7 ani până la aproximativ 11 ani, copiii încă se bazează foarte mult pe gândirea concretă, dar capacitatea lor de a înțelege de ce alții acționează așa cum o fac ei se extinde. Psihologii copiilor cred că această etapă este începutul gândirii abstracte.
De la 12 ani și până la adolescență, copiii își dezvoltă treptat capacitatea de a analiza, extrapola, generaliza și empatiza.
Adolescența și vârsta adultă
Pe măsură ce ne maturizăm, câștigăm experiență. Suntem din ce în ce mai capabili să generalizăm despre lucrurile pe care le-am văzut și auzit. Ne folosim experiențele și observațiile personale concrete pentru a forma ipoteze, pentru a prezice, pentru a lua în considerare alternative și pentru a planifica.
În această etapă, majoritatea oamenilor devin pricepuți să deducă ceea ce vor gândi și simți alți oameni într-o anumită situație.
Condiții care pot împiedica sau întârzia gândirea abstractă
Unele condiții pot provoca întârzieri în dezvoltarea gândirii abstracte. Persoanele cu aceste afecțiuni se pot baza în mare măsură pe gândirea concretă, limitându-le capacitatea de a gândi abstract și poate afectând modul în care socializează. Unele dintre aceste condiții includ:
- tulburare din spectrul autismului
schizofrenie - demenţă
-
leziuni cerebrale, fie că sunt traumatice sau medicale
- dizabilitate intelectuală
niste
Aceste studii nu au descoperit și nu au implicat că inteligența era mai scăzută, doar că aceste abilități specifice de raționament abstract reprezentau o provocare.
Riscuri de prea multă gândire concretă
Oamenii a căror gândire este foarte concretă pot găsi ca urmare unele situații sau sarcini mai dificile. Acestea pot include:
- Empatie. Capacitatea de a înțelege ceea ce simt și ce au nevoie alți oameni necesită să fiți capabil să priviți și să interpretați expresiile faciale, limbajul corpului, cuvintele, tonurile și comportamentele într-un context social. Unii oameni care gândesc concret s-ar putea să nu citească cu acuratețe aceste semnale sociale.
- Creativitate. Gânditorii concreti pot avea dificultăți în rezolvarea problemelor sau în a crea lucruri, deoarece pot fi necesare gândire abstractă și imaginație.
- Flexibilitate. Gânditorii concreti se țin uneori de interpretări literale și comportamente rigide, iar această inflexibilitate poate provoca unele conflicte cu alți oameni.
Cum să comunici cu un gânditor concret
Dacă cineva din viața ta are o afecțiune care îl face predispus la gândire concretă, poți comunica mai eficient cu aceste sfaturi:
- Evitați idiomurile, metaforele și analogiile. O persoană care gândește concret, de exemplu, ar putea să nu înțeleagă expresii precum „mingea este în terenul tău” sau „nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”.
- Fii cât mai specific posibil. Este mai bine să spui „Acest lucru trebuie să fie terminat până miercuri la 17:00” decât să spui „Am nevoie de asta cât mai curând posibil”.
- Utilizați fotografii sau ilustrații. Aceste obiecte literale vă pot ajuta să explicați.
- Limitați glumele și sarcasmul. Aceste forme de comunicare pot fi greu de explicat, deoarece se bazează adesea pe idei abstracte și pe jocuri de cuvinte.
- Anticipați diferențele în capacitatea de a compara, clasifica și contrasta. Un gânditor concret ar putea grupa lucrurile în moduri concrete: când se uită la fotografii cu o roabă, o greblă și o sapă, un gânditor concret ar putea indica o caracteristică comună în loc să descrie funcția generală, „Toți au mânere de lemn”, mai degrabă. decât: „Le poți folosi pe toate în grădină.”
Beneficiile gândirii concrete
Cercetătorii au descoperit că formarea oamenilor pentru a gândi concret poate ajuta de fapt în anumite situații.
De exemplu,
În timpul unei traume, capacitatea ta de a face față poate fi îmbunătățită dacă ai fost antrenat să te gândești la ceea ce se întâmplă de fapt, să examinezi cauzele concrete și să repeți pașii pe care trebuie să-i faci pentru a rezolva problema sau a ieși din pericol.
După o traumă, s-a demonstrat că gândirea concretă la aceleași lucruri îi ajută pe oameni să-și dezvolte rezistența și să reducă numărul de amintiri intruzive.
Într-un studiu din 2011, persoanelor cu depresie li s-a cerut să se gândească la un eveniment supărător recent. Cercetătorii le-au instruit participanților la studiu să descompună evenimentul în detalii concrete și să ia în considerare modul în care aceste detalii au influențat rezultatul.
Participanții care au folosit această strategie de gândire concretă au redus simptomele depresiei după aceea. Cercetătorii au ajuns la concluzia că antrenamentul în gândirea concretă a ajutat la contracararea tendinței depresive de a rumina, de a se îngrijora și de a ajunge la concluzii nesănătoase și inexacte.
Exerciții pentru a-ți îmbunătăți gândirea concretă
Dacă credeți că o gândire mai concretă vă poate ajuta să rumegeți și să vă faceți mai puține griji, discutați cu un terapeut despre exercițiile pe care le-ați putea face pentru a vă consolida abilitățile de gândire concretă.
Terapeutul dumneavoastră poate lucra cu dumneavoastră pentru a dezvolta un proces pas cu pas pentru a analiza semnele de avertizare, detaliile senzoriale, deciziile și acțiunile specifice care au avut loc în timpul unui eveniment negativ.
Analizând detaliile concrete, puteți descoperi oportunități de a schimba rezultatul evenimentelor viitoare. Când vă confruntați cu circumstanțe similare, puteți activa procesul de gândire concretă pentru a gestiona mai bine evenimentul.
Linia de jos
Gândirea concretă este un fel de raționament care se bazează în mare măsură pe ceea ce observăm în lumea fizică din jurul nostru. Uneori se numește gândire literală.
Copiii mici gândesc concret, dar pe măsură ce se maturizează, de obicei își dezvoltă capacitatea de a gândi mai abstract.
Gândirea concretă este una dintre semnele distinctive ale tulburărilor din spectrul autist, demenței, schizofreniei, leziunilor cerebrale și ale unor dizabilități intelectuale.
Oamenii a căror gândire este exclusiv concretă pot avea unele dificultăți în situații sociale, dar raționamentul concret are unele beneficii. De fapt, poate ajuta unii oameni să facă față depresiei și traumei.
Discussion about this post