Obstrucția UPJ: ce este, tratament, chirurgie și recuperare

Un blocaj în pelvisul renal al rinichiului (capătul superior al ureterului) se numește obstrucție a joncțiunii ureteropelviene (UPJ). Blocarea fluxului de urină poate afecta rinichii.

Prezentare generală

Ce este obstrucția joncțiunii ureteropelviene (UPJ)?

Obstrucția joncțiunii ureteropelvine (UPJ) este un blocaj în pelvisul renal al rinichiului. Pelvisul renal este situat la capătul superior al fiecărui ureter (tub care drenează urina de la rinichi la vezică). Bazinul renal, care are forma unei pâlnii, colectează urina.

În cazuri normale, fiecare dintre cei doi rinichi are câte un ureter. Rinichii filtrează sângele de deșeuri și excesul de apă, creând urină. Urina este acumulată în UPJ și apoi curge în jos prin uretere către vezică.

În obstrucția UPJ, fluxul de urină este încetinit sau oprit complet. Acest lucru crește riscul de afectare a rinichilor. În majoritatea cazurilor de obstrucție UPJ, doar unul dintre rinichi este afectat.

Cât de frecventă este obstrucția joncțiunii ureteropelvine (UPJ)?

Obstrucția UPJ apare la aproximativ una din 1.500 de nașteri și este responsabilă pentru aproximativ 80% din toate sistemele umflate de colectare a urinei. Bărbații sunt afectați cu mai mult de două ori decât femeile, iar rinichiul stâng este afectat de aproximativ de două ori mai des decât cel drept.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele obstrucției joncțiunii ureteropelviene?

Nod în abdomen.
Infecție a tractului urinar cu febră.
Durere în partea superioară a abdomenului sau a spatelui, de obicei după consumul de lichide. Durerea este cauzată de acumularea urinei care exercită presiune asupra rinichilor și țesutului înconjurător. În unele cazuri, durerea poate veni și dispare deoarece blocajul nu este complet, permițând uneori curgerea urinei. În alte cazuri, blocarea poate apărea numai atunci când persoana stă în picioare, dar nu și atunci când este întinsă.
Pietre la rinichi.
Sânge în urină.
Vărsături.
Creștere slabă la un copil.

Ce cauzează obstrucția joncțiunii ureteropelvine (UPJ)?

Majoritatea obstrucțiilor UPJ sunt prezente la naștere, un indiciu că structurile ureterului sau ale rinichilor nu s-au format corect pe măsură ce fătul se dezvolta.

În unele cazuri, o tendință moștenită la obstacole va apărea într-o familie, dar de obicei o obstrucție apare doar la un singur membru al familiei.

O serie de tipuri diferite de obstacole pot fi prezente la naștere, cum ar fi:

Deschiderea ureterului este prea îngustă.
Există greșeli în numărul sau aranjarea celulelor musculare mici în ureter. Aceste celule sunt responsabile pentru contracțiile musculare care împing urina de la rinichi în jos în vezică.
Pliurile neobișnuite ale pereților ureterului pot acționa ca valve.
Se pot forma răsuciri de-a lungul traseului ureterului.
Ureterul se conectează la pelvisul renal într-o poziție prea înaltă, creând un unghi anormal între ureter și rinichi.
O traversare anormală a vaselor de sânge poate apăsa sau distorsiona UPJ.

Mai rar, obstrucțiile UPJ se pot forma la adulți ca urmare a pietrelor la rinichi, a infecțiilor tractului urinar superior, a intervențiilor chirurgicale, a unui vas de sânge care traversează anormal sau a umflăturii tractului urinar.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată obstrucția joncțiunii ureteropelvine (UPJ) înainte și după naștere?

Un examen cu ultrasunete înainte de nașterea unui copil poate arăta o obstrucție UPJ. Pe măsură ce urina este susținută din cauza blocării, rinichiul se umflă peste dimensiunea sa normală, o afecțiune cunoscută sub numele de hidronefroză.
Odată ce copilul se naște, testele care măsoară cât de bine este produsă și drenată urina includ:
- Probele de sânge și probe de urină, cum ar fi azotul ureic din sânge (BUN) și testele de creatinină oferă indicii despre cât de bine filtrează rinichii sângele.
- O pielogramă intravenoasă (IVP) injectează un colorant în fluxul sanguin care este apoi urmărit de raze X în timp ce curge prin rinichi, pelvis renal și ureter.
- O scanare renală nucleară folosește o substanță radioactivă în loc de un colorant și poate fi urmărită cu o cameră specială. Aceasta arată funcționarea rinichilor și cât de mult blocaj poate fi prezent.
Scanările cu ultrasunete, tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pot arăta obstrucții la nivelul rinichilor, precum și structura rinichilor, ureterelor și vezicii urinare.

Management și tratament

Cum este tratată obstrucția joncțiunii ureteropelviene?

La mulți sugari cu obstrucție UPJ, starea se poate îmbunătăți de la sine în primele 18 luni de viață. În acest timp, ecografii și scanări repetate sunt folosite pentru a monitoriza starea, pentru a vă asigura că nu va provoca daune de durată.

Dacă fluxul de urină nu se îmbunătățește și obstrucția rămâne după primele 18 luni de viață, este de obicei necesară o intervenție chirurgicală pentru a rezolva problema. La sugari, intervenția chirurgicală cel mai des folosită se numește pieloplastie deschisă. În această procedură UPJ este îndepărtată, iar ureterul este reatașat de pelvisul renal, dar cu o deschidere mai largă. Scopul intervenției chirurgicale este de a permite urinei să se scurgă liber, de a elimina simptomele și de a reduce șansele de infecție.

Pieloplastia minim invazivă folosește un laparoscop, un tub lung și subțire care necesită doar o mică incizie prin care chirurgul sau un robot operează instrumente chirurgicale.

O altă opțiune este introducerea unui fir prin ureter pentru a ajunge la locul obstrucției UPJ în interior. Sârma este apoi folosită pentru a tăia obstrucția și se introduce un dren pentru câteva săptămâni în timpul vindecării. Această procedură nu necesită incizii și implică mai puțin disconfort decât celelalte două opțiuni, dar are o rată de succes mai mică și poate fi necesară repetarea de mai multe ori.

La ce se poate aștepta după tratamentul pentru obstrucția joncțiunii ureteropelviene?

Pieloplastia deschisă durează de obicei câteva ore și are o rată de succes de aproximativ 95%. Pacientul poate fi nevoit să rămână în spital două sau trei zile după operație. Un tub de drenaj poate fi introdus în rinichi sau ureter pentru a ajuta la fluxul de urină în timp ce are loc vindecarea.

Rata de succes a tehnicilor minim invazive este la egalitate cu pieloplastia deschisă, dar este mai solicitantă din punct de vedere tehnic pentru abilitățile chirurgului și depinde de vârsta și dimensiunea pacientului.

###

Prevenirea

Cum poate fi prevenită obstrucția joncțiunii ureteropelviene (UPJ)?

Cercetătorii nu au găsit nicio legătură între alimentația, dieta sau alimentația mamei și formarea obstrucției UPJ la un copil nenăscut. Nu pare să existe ceva ce se poate face pentru a preveni obstrucția UPJ atunci când este o afecțiune genetică.

La adulții care nu s-au născut cu obstrucție UPJ, reducerea șanselor de dezvoltare ulterioară ar depinde de evitarea pietrelor la rinichi, a infecțiilor tractului urinar sau a traumatismelor la rinichi.