Bunica mea are adesea halucinații, de ce?

Halucinațiile, în care cineva percepe ceva care nu este de fapt prezent (cum ar fi să vadă, să audă sau să simtă lucruri care nu sunt acolo), poate face ca o persoană și membrii familiei lor să simtă frică, confuzie și anxietate. Când un adult mai în vârstă, ca o bunică, experimentează frecvent halucinații, poate fi în legătură cu. Există mai multe cauze, de la afecțiuni medicale până la efectele secundare ale medicamentelor. Mai jos, vom explica cele mai frecvente cauze ale halucinațiilor la adulții în vârstă și vom oferi informații despre opțiunile de diagnostic și tratament.

1. Dementa și boala Alzheimer

Dementa, în special boala Alzheimer, este una dintre cele mai frecvente cauze ale halucinațiilor la adulții în vârstă. Boala Alzheimer este o tulburare neurologică progresivă care provoacă deteriorarea celulelor creierului, ceea ce duce la declinul cognitiv. Pe măsură ce creierul se deteriorează, acesta poate afecta diverse funcții, inclusiv percepția și memoria. Halucinațiile din Alzheimer pot apărea din cauza modificărilor echilibrului chimic al creierului sau din cauza confuziei cauzate de pierderea memoriei. Părțile creierului responsabile de prelucrarea informațiilor senzoriale pot deveni perturbate, ceea ce duce la percepții greșite sau experiențe senzoriale „false”.

Diagnostic

O evaluare medicală cuprinzătoare este necesară pentru diagnosticarea demenței și a bolii Alzheimer. Această evaluare include adesea un examen fizic și neurologic, teste cognitive și imagini cerebrale (cum ar fi o scanare RMN sau CT). De asemenea, un medic poate întreba despre istoricul medical al familiei și poate efectua o evaluare a stării mentale pentru a evalua funcția cognitivă. Halucinațiile sunt mai frecvente în etapele ulterioare ale bolii Alzheimer, astfel încât diagnosticul precoce se poate concentra pe identificarea declinului cognitiv.

Opțiuni de tratament:

În prezent, nu există leac pentru boala Alzheimer, dar medicamentele pot ajuta la gestionarea simptomelor. Inhibitorii colinesterazei (de exemplu, donepezil, rivastigmina) pot fi prescriși la declinul cognitiv lent și să ajute la problemele de memorie. În unele cazuri, medicamentele antipsihotice (de ex. De asemenea, pot ajuta abordările non-farmacologice, cum ar fi terapia de stimulare cognitivă și menținerea unui mediu stabil, cu stres scăzut.

2. Boala Parkinson

Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă care afectează în primul rând mișcarea, dar poate duce și la schimbări cognitive, inclusiv halucinații. Această boală provoacă o pierdere de celule producătoare de dopamină în creier, ceea ce perturbă comunicarea între diferite părți ale creierului. Această perturbare poate duce atât la simptome motorii (cum ar fi tremur și rigiditate), cât și la simptome non-motorii, inclusiv halucinații. Halucinațiile pot fi halucinație vizuală (de exemplu, văzând oameni sau animale) sau halucinație auditivă (voci auzite) și tind să apară pe măsură ce boala progresează sau ca urmare a medicamentelor.

Diagnostic

Boala Parkinson este diagnosticată printr -o combinație de istoric medical, examinare fizică și observarea simptomelor. Nu există un singur test pentru boala Parkinson; Cu toate acestea, un neurolog poate efectua diverse teste de diagnostic, inclusiv scanări RMN sau teste de sânge, pentru a exclude alte afecțiuni. Diagnosticul este adesea confirmat pe baza prezenței simptomelor motorii (cum ar fi tremururile sau bradykinezia) și istoricul medical al pacientului.

Opțiuni de tratament:

Boala Parkinson poate fi gestionată cu medicamente care ajută la controlul simptomelor, în special înlocuirile dopaminei (de exemplu, levodopa) sau agoniști de dopamină (de exemplu, pramipexol). Cu toate acestea, medicamentele utilizate pentru a trata boala Parkinson pot declanșa uneori sau agrava halucinațiile, în special la adulții în vârstă. În aceste cazuri, medicii pot ajusta regimul de medicamente, pot reduce dozele sau pot încerca tratamente alternative. Dacă halucinațiile persistă, medicamentele antipsihotice (cum ar fi quetiapina) pot fi utilizate în doze mici, deși trebuie monitorizate îndeaproape din cauza efectelor secundare potențiale.

3. Efectele secundare ale medicamentelor

Anumite medicamente, în special medicamentele prescrise în mod obișnuit adulților în vârstă, pot provoca halucinații ca efect secundar. Medicamente precum benzodiazepine, antidepresive, anticolinergice și opioide sunt cunoscute pentru a crește riscul de halucinații, în special atunci când sunt luate în doze mai mari sau pe perioade îndelungate. Aceste medicamente pot interfera cu echilibrul neurotransmițătorului în creier sau pot afecta zonele creierului implicate în procesarea senzorială, ceea ce duce la tulburări perceptive.

Diagnostic

Diagnosticul halucinațiilor induse de medicamente necesită o revizuire minuțioasă a istoricului de utilizare a medicamentelor pacientului. Un medic va evalua calendarul halucinațiilor în raport cu utilizarea de noi medicamente sau modificări ale dozei. Testele de sânge sau screeningul medicamentelor pot fi, de asemenea, făcute pentru a verifica nivelurile de medicamente specifice din organism.

Opțiuni de tratament:

Dacă se suspectează că medicația este cauza, medicul poate sugera reducerea dozei de medicamente, întreruperea medicamentului sau trecerea la un medicament alternativ cu un risc mai mic de a provoca halucinații. Este esențial să lucrați îndeaproape cu un medic la ajustarea medicamentelor, deoarece întreruperea bruscă a unor medicamente poate avea efecte secundare grave.

4. Delirium

Delirul este o stare de confuzie și dezorientare acută, adesea declanșată de o afecțiune medicală de bază, cum ar fi infecția, deshidratarea sau dezechilibrele metabolice. Adulții în vârstă sunt deosebit de vulnerabili la delir, iar halucinațiile sunt un simptom frecvent. Delirul rezultă dintr -un dezechilibru al funcției creierului, adesea declanșat de o boală fizică sau de o intervenție medicală (de exemplu, chirurgie, spitalizare). În această stare, creierul poate interpreta greșit informațiile senzoriale, ceea ce duce la halucinații.

Diagnostic

Delirul este diagnosticat prin evaluare clinică, inclusiv o revizuire a istoricului medical al pacientului, a condițiilor de sănătate actuale și a medicamentelor. Medicul va evalua, de asemenea, funcția cognitivă, intervalul de atenție și nivelul general de conștiință al pacientului. Testele de sânge și studiile imagistice pot fi efectuate pentru a identifica orice cauză de bază, cum ar fi infecția sau deshidratarea.

Opțiuni de tratament:

Tratamentul pentru delir se concentrează pe abordarea cauzei care stă la baza (de exemplu, tratarea infecțiilor, corectarea deshidratării sau gestionarea dezechilibrelor metabolice). Asigurarea unui mediu calm și familiar poate ajuta, de asemenea, la minimum restricțiile fizice sau medicamentele inutile. În unele cazuri, medicamentele antipsihotice (cum ar fi haloperidolul) pot fi prescrise pentru halucinații severe, dar aceste medicamente ar trebui utilizate cu precauție la adulții în vârstă.

5. Vision sau deficiențe de auz

Pentru unii adulți în vârstă, halucinațiile pot fi legate de privarea senzorială, în special în cazurile de vedere semnificativă sau pierderi de auz. Creierul poate încerca să compenseze lipsa de intrare senzorială prin crearea de halucinații, în special halucinații vizuale sau auditive. Aceste halucinații sunt uneori denumite „sindromul Charles Bonnet” în cazuri de pierdere a vederii. În această afecțiune, persoanele cu deficiență de vedere severă pot vedea imagini vii, inexistente sau persoane.

Diagnostic

O examinare completă a ochilor sau auditiv poate ajuta la determinarea dacă deficiența senzorială contribuie la halucinații. Testele de vedere, inclusiv scanări retiniene sau tomografie de coerență optică, pot diagnostica afecțiuni precum degenerarea maculară sau retinopatia diabetică. Testele auditive (audiometrie) pot ajuta la identificarea pierderii auzului care pot contribui la halucinații auditive.

Opțiuni de tratament:

Tratamentul se concentrează pe îmbunătățirea sau compensarea pierderii senzoriale. În cazuri de deficiență de vedere, utilizarea dispozitivelor de mărire sau a lentilelor corective vă poate ajuta. Aparatele auditive pot îmbunătăți auzul și poate reduce halucinațiile auditive. În unele cazuri, terapia pentru a ajuta indivizii să facă față halucinațiilor lor, cum ar fi terapia comportamentală cognitivă, poate fi de asemenea benefică.

6. Condiții de sănătate mintală (de exemplu, depresie, schizofrenie)

Deși este mai frecvent la persoanele mai tinere, unii adulți în vârstă pot dezvolta afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau schizofrenia, ceea ce poate provoca halucinații. Depresia la vârstnici, mai ales atunci când este netratată, poate duce la caracteristici psihotice, inclusiv halucinații. Schizofrenia este o afecțiune cronică care poate provoca halucinații auditive sau vizuale, deși este mai puțin frecventă la adulții în vârstă.

Diagnostic

Diagnosticul halucinațiilor legate de sănătate mintală este efectuat cu o evaluare psihiatrică cuprinzătoare. Un medic va întreba despre istoricul emoțional și psihologic al pacientului, simptomele actuale și istoricul familial al problemelor de sănătate mintală. Evaluările și proiecțiile psihiatrice standard pot ajuta la determinarea dacă este prezentă depresia, schizofrenia sau o altă tulburare de sănătate mintală.

Opțiuni de tratament:

Condițiile de sănătate mintală precum depresia și schizofrenia sunt tratate cu o combinație de psihoterapie și medicamente. Pot fi prescrise antidepresive (cum ar fi ISRS) sau antipsihotice (cum ar fi olanzapina sau risperidona) în funcție de starea de bază. Terapia, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală, poate ajuta indivizii să gestioneze simptomele și să îmbunătățească strategiile de coping.

În rezumat, halucinațiile la persoanele în vârstă, cum ar fi bunica ta, pot fi cauzate de diverse afecțiuni medicale, efecte secundare ale medicamentelor sau deficiențe senzoriale. Identificarea cauzei de bază este esențială pentru un tratament adecvat, cum ar fi ajustarea medicamentelor, gestionarea afecțiunilor neurologice sau abordarea vederii și a pierderii auzului. Consultarea unui profesionist din domeniul sănătății pentru o evaluare minuțioasă este cea mai bună modalitate de a trata și îmbunătăți calitatea vieții atât pentru individul afectat, cât și pentru familia lor.