Sănătatea și bunăstarea ne ating pe fiecare dintre noi în mod diferit. Aceasta este povestea unei persoane.
La început, habar n-am avut că am o tulburare de anxietate. Eram copleșită la serviciu și mă simțeam mai emoționată decât de obicei, așa că mi-am luat concediu medical pentru a-mi îndrepta capul. Am citit că timpul liber te poate ajuta să te simți mai pozitiv și să experimentezi mai puțină depresie, așa că eram sigur că o oarecare odihnă mă va face să mă simt bine ca ploaia în cel mai scurt timp.
Dar după două săptămâni de pauză, starea mea mentală scăzuse semnificativ. Plângeam necontrolat zile întregi, pofta de mâncare era inexistentă și nu puteam să dorm. Mi-am făcut curaj să văd un doctor din pură confuzie. Nu puteam să înțeleg de ce mă simțeam mai rău decât mă simțeam înainte de concediul medical.
Din fericire, medicul meu a fost foarte empatic și a putut vedea exact care era problema de bază. Ea a dedus că ceea ce eu credeam că este stresul legat de muncă a fost de fapt un caz paralizant de depresie și anxietate.
Inițial, am lăsat balonul de anxietate să dispară sub suprafață, în timp ce mă concentram să găsesc ameliorarea simptomelor mai severe ale depresiei. Am început un curs de antidepresive și am intrat într-o rutină de exerciții zilnice. Combinația dintre aceste două lucruri, împreună cu renunțarea la jobul meu stresant, a ajutat la calmarea sentimentelor intense de deznădejde, amorțeală emoțională și gânduri sinucigașe.
După câteva luni, medicamentul a început cu adevărat să intre. Dar, pe măsură ce starea mea de spirit s-a ridicat, simptomele paralizante ale anxietății au rămas mai răspândite ca niciodată.
Cât de mult m-a consumat căutarea controlului
La fel ca mulți dintre milioanele de oameni care se confruntă cu anxietate din întreaga lume, am vrut să am controlul asupra vieții mele. Am devenit obsedat să slăbesc și, deși nu am fost niciodată diagnosticată cu o tulburare de alimentație, am afișat câteva simptome îngrijorătoare.
Mă cântărim de trei sau patru ori pe zi și împărțeam toate alimentele în categorii bune sau rele. Alimentele întregi precum puiul și broccoli erau bune, iar orice procesat era rău. Am învățat că alimente precum orezul, ovăzul, porumbul dulce și cartofii îți pot crește glicemia și pot duce la pofte, așa că acele alimente au devenit și ele „rele”.
Pofta oricum a venit și am reacționat fie mestecând mâncare nedorită și scuipând-o în gunoi, fie mâncând cantități mari de mâncare până mi s-a făcut rău.
Am vizitat sala în fiecare zi, uneori până la trei ore o dată, ridicând greutăți și făcând cardio. La un moment dat, ciclul meu menstrual s-a oprit.
Problemele mele legate de imaginea corpului s-au transformat apoi în anxietate socială. Am renunțat la alcool pentru a-mi îmbunătăți starea de spirit, dar fără o vodcă în mână mi-a fost greu să mă destin și să mă deschid, chiar și în preajma celor mai buni prieteni ai mei. Acest lucru a escaladat la o teamă mai mare de a fi nevoit să mă explic unor străini. De ce nu am băut? De ce nu mai lucram? Anxietatea m-a făcut să catastrofizez și să îmi asum cel mai rău rezultat posibil, lăsându-mă îngrozit să socializez în public.
Odată, mi-am făcut planuri să mă întâlnesc cu un prieten, dar am anulat în ultimul moment pentru că mergeam la un restaurant unde mergeam odată cu un fost coleg. Eram convins că cumva acel coleg va fi acolo și aș fi nevoit să explic de ce nu mai eram suficient de apt să lucrez.
Acest mod de a gândi s-a infiltrat în alte aspecte ale vieții mele și m-am simțit îngrijorat de lucruri mărunte, cum ar fi să răspund la ușă și să dau apeluri telefonice. Am avut primul meu atac de panică într-un tren și asta a adăugat un nivel suplimentar de neliniște – teama de a avea un alt atac, care a fost adesea suficient pentru a provoca un atac de panică.
Ca urmare a atacului inițial, am început să simt un nod dureros în gât ori de câte ori trebuia să mă urc într-un tren. Am crezut că este arsuri la stomac, dar am aflat că de fapt este o reacție fizică comună la anxietate.
Găsirea instrumentelor de recuperare
A învăța să depășești simptomele fizice și mentale ale anxietății a fost o călătorie lungă și complicată. Iau antidepresive sub instrucțiunile medicului meu de șase ani, ceea ce m-a ajutat enorm. M-am bazat și pe pastile de anxietate din când în când. Au fost întotdeauna o soluție bună pe termen scurt pentru atunci când corpul meu refuză să se relaxeze, dar, din fericire, am reușit să găsesc și alte instrumente care m-au ajutat să-mi gestionez pe deplin simptomele.
Pentru că alcoolul este un deprimant, doctorul mi-a recomandat să renunț la el. A nu bea a fost important pentru că mi-a ținut depresia la distanță – în timp ce am găsit modalități de a face față anxietății mele paralizante.
Am renunțat la dietă pentru că știam instinctiv că îmi aduce mai mult stres decât fericire. M-am ingrasat putin si acum ma concentrez pe mentinerea unei alimentatii echilibrate fara sa ma fixez pe calorii. Exercițiul este încă o parte importantă a vieții mele, dar acum este o formă de vindecare în loc de o tactică de slăbire și experimentez diferite activități – de la înot la yoga – în funcție de starea mea de spirit.
În timp ce nu eram de la serviciu, mi-am reaprins pasiunea pentru scris și am decis să-mi încep propriul blog. Nu aveam nicio idee în acel moment că această priză creativă ar avea o asemenea putere de vindecare asupra psihicului meu. Mulți oameni dau vina pe rețelele sociale ca fiind un declanșator al anxietății, dar l-am folosit – împreună cu scrierea creativă – ca un instrument pozitiv pentru a-mi face față fricilor. Pot fi mult mai sincer cu privire la anxietatea mea într-un mesaj de pe Facebook sau într-o actualizare de stare și mi-am documentat povestea despre sănătatea mintală pe blogul meu.
Alții au citat Twitter ca un mecanism eficient de a face față stresului, iar eu înclin să fiu de acord. Să am tulburarea de anxietate la vedere înainte de a întâlni oameni este o greutate din mintea mea, lăsându-mă să socializez mai ușor.
Dar să mă îndepărtez de rețelele sociale este încă esențial pentru mine în fiecare zi și consider că meditația este o modalitate utilă de a-mi încetini creierul care zbârnește după o zi petrecută online.
Îmi cunosc declanșatorii acum și, deși anxietatea nu a dispărut, îmi pot gestiona simptomele atunci când încep să devină o problemă. Ceva la fel de simplu precum monitorizarea aportului meu de cofeină poate ajuta la minimizarea anxietății mele înainte de o călătorie lungă sau de un eveniment social. De asemenea, știu că, dacă lucrez de acasă de câteva ore, trebuie să ies afară și să iau puțin aer curat pentru a evita gândurile negative să se strecoare.
Nu am fost surprins să aflu că petrecerea timpului în natură poate reduce simptomele de stres, anxietate și depresie.
Acceptându-mi anxietatea
Obișnuiam să-mi văd boala mintală ca pe o suferință. Dar acum este o parte din mine și mă simt confortabil să discut despre asta deschis.
Această schimbare de mentalitate nu a venit ușor. Mi-am petrecut ani de zile să-mi dau un moment greu pentru că nu mă descurc bine în situații sociale, dar m-am împăcat cu faptul că sunt un introvertit anxios, care are nevoie de mult timp singur pentru a-mi reîncărca bateriile. Să învăț să mă iert și să-mi arăt puțin mai multă compasiune este dovada că am depășit în sfârșit demonii care au contribuit la anxietatea mea, lăsându-mă mulțumit și pregătit pentru viitor.
Blogging-ul a schimbat jocul pentru mine, nu numai pentru că creativitatea este legată științific de sentimentele pozitive, ci pentru că mă leagă de oameni din întreaga lume care trăiesc și ei cu anxietate.
Mi-am recăpătat în sfârșit încrederea după ce m-am simțit frântă de atâția ani, iar un rezultat surprinzător a fost o nouă carieră în scris, care îmi permite să lucrez din confortul propriei mele case. A avea o slujbă care mă lasă să mă exprim creativ este plină de satisfacții, iar capacitatea de a-mi gestiona propriul volum de muncă atunci când apare anxietatea este ceva care este parte integrantă a bunăstării mele.
Nu există o soluție rapidă sau o poțiune magică pentru a vindeca anxietatea, dar există atât de multă speranță pentru cei afectați. Recunoașterea declanșatorilor vă va ajuta să anticipați simptomele înainte ca acestea să apară și, cu ajutorul medical și propriile instrumente de recuperare, veți găsi modalități practice de a minimiza perturbarea vieții de zi cu zi.
Recuperarea este la îndemână și necesită timp și muncă grea, dar veți ajunge acolo. Începeți prin a vă arăta puțină dragoste și compasiune și amintiți-vă că va merita așteptarea.
Fiona Thomas este o scriitoare de stil de viață și sănătate mintală care trăiește cu depresie și anxietate. Vizita site-ul ei sau conectează-te cu ea Stare de nervozitate.
Discussion about this post