Temele comune și trăsăturile unice ale tulburărilor de personalitate histrionice și borderline

Tulburările de personalitate histrionice și borderline prezintă adesea teme de simptome suprapuse. Ca tulburări de personalitate aparținând aceleiași clasificări de grup, ambele pot implica comportamente intense, emoționale și neregulate.

Tulburările de personalitate (TP) sunt definite de modele de comportament pe termen lung, inflexibile, care se îndepărtează semnificativ de standardele societale și culturale. Aceste tulburări prezintă gânduri, sentimente și percepții neobișnuite, omniprezente, care modelează o experiență interioară neconvențională a lumii.

Acest articol va analiza diferența dintre tulburarea de personalitate histrionică (HPD) și tulburarea de personalitate limită (BPD), ambele în ceea ce privește modul în care sunt clasificate și tratate.

Înțelegerea clasificărilor de sănătate mintală

Există multe tipuri diferite de PD. Ele sunt clasificate pentru diagnostic după caracteristicile lor proeminente în trei categorii principale:

  • Clusterul A: prezentând comportamente ciudate sau excentrice
  • Cluster B: comportamente care sunt intense, emoționale sau neregulate
  • Cluster C: modele de comportament bazate pe frică și anxietate

Tulburarea de personalitate histrionică (HPD) și tulburarea de personalitate limită (BPD) se încadrează ambele în clasificarea grupului B, deoarece împărtășesc modele de comportament care sunt adesea schimbătoare și imprevizibile.

A fost aceasta de ajutor?

Cum se aseamănă tulburările de personalitate histrionice și cele borderline?

HPD și BPD sunt tulburări de personalitate separate (TP), deși au unele asemănări.

Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a 5-a, revizuirea textului (DSM-5-TR), un ghid clinic utilizat la nivel internațional pentru diagnosticarea afecțiunilor de sănătate mintală, indică faptul că HPD și BPD implică ambele:

  • Instabilitate emoțională: schimbări intense și adesea imprevizibile ale emoțiilor care pot duce la fluctuații intense ale emoțiilor, emoții sau reacții spontane și dificultăți de reglare a emoțiilor
  • Impulsivitate: tendința de a acționa pe îndemnurile imediate fără a lua în considerare posibilele consecințe sau rezultate
  • Căutarea atenției: comportamente și acțiuni menite să obțină implicarea, aprobarea sau validarea altora
  • Provocări în relație: dificultate în relațiile pe termen lung din cauza comportamentelor neregulate și imprevizibile
  • Distorsiunea imaginii de sine: percepții inexacte sau fluctuante despre sine care pot duce la provocări precum confuzia de identitate, teama de abandon, ego-ul exagerat sau stima de sine disproporționată

Cum diferă tulburările de personalitate histrionice și cele borderline?

În esență, caracteristicile esențiale ale HPD și BPD sunt diferite. HPD este definită de comportamentele de căutare a atenției. Potrivit DSM-5-TR, persoanele care trăiesc cu HPD se pot simți neapreciate sau inconfortabile atunci când nu sunt în centrul atenției.

Caracteristicile esențiale ale BPD provin dintr-o frică intensă de abandon, reactivitate emoțională și confuzie de identitate. A trăi cu BPD înseamnă că s-ar putea să experimentezi în mod regulat valori, obiective și sentiment de sine în schimbare. Uneori, s-ar putea chiar să simți că nu ai exista deloc.

Conform DSM-5-TR, BPD se diferențiază în primul rând de HPD prin experiențe proeminente de autodistrucție, întreruperi furioase în relațiile apropiate, sentimente persistente de goliciune profundă și tulburări de identitate.

În timp ce HPD și BPD împărtășesc teme generale, cum ar fi provocările relațiilor interpersonale și neliniștea emoțională, modelele specifice de gândire și comportament deosebesc, de asemenea, aceste condiții.

Instabilitate emoțională

În HPD, instabilitatea emoțională poate fi prezentată ca intensitate emoțională. Emoțiile apar adesea superficiale și se schimbă rapid, chiar dacă sunt exprimate intens pentru atenție.

În BPD, instabilitatea emoțională se prezintă în primul rând ca reactivitate emoțională și răspunsuri emoționale excesive, spontane la stimuli pozitivi și negativi.

Impulsivitate

Impulsivitatea în HPD vine sub formă de sugestibilitate. Persoanele care trăiesc cu HPD pot fi ușor îndreptate sau influențate către anumite gânduri și acțiuni care le aduc atenția.

Comportamentele impulsive în BPD sunt de obicei autodistructive și nu trebuie să fie influențate de alții. Pentru un diagnostic de BPD în conformitate cu criteriile DSM-5-TR, trebuie să fie prezente cel puțin două comportamente impulsive potențial auto-dăunătoare.

Căutarea atenției

Căutarea atenției este centrată pe HPD, iar aceste comportamente provin din validarea percepută care vine din a fi în centrul atenției celor din jurul tău.

Pentru persoanele care trăiesc cu BPD, comportamentele de căutare a atenției pot apărea din temerile profunde de abandon.

Provocări relaționale

Emoțiile în schimbare, adesea prezentate cu intensitate, ale persoanelor care trăiesc cu HPD îi pot face pe alții să se simtă ca și cum persoana este nesincera sau „falsă”, ceea ce le poate îngreuna să formeze sau să mențină relații pe termen lung.

Pentru persoanele care trăiesc cu BPD, izbucnirile bruște și reactivitatea emoțională extremă față de ceilalți pot deteriora relațiile existente și pot afecta capacitatea de a forma conexiuni pe termen lung.

Distorsiunea imaginii de sine

Când trăiești cu HPD, aspectul tău poate fi un mijloc de a câștiga atenția celorlalți. Din acest motiv, timpul excesiv petrecut cu aspectul este obișnuit în HPD, iar a trăi cu HPD poate însemna să fii hipercritic față de aspectul tău, în timp ce ai o părere umflată despre tine.

Distorsiunea imaginii de sine în BPD se concentrează pe confuzia de identitate sau pe lipsa unui sentiment clar de sine și merge mână în mână cu temerile de abandon. DSM-5-TR indică faptul că persoanele care trăiesc cu BPD pot asocia sentimentul abandonat cu a fi percepuți de alții ca „rău”.

Puteți avea atât BPD, cât și HPD?

Două PD pot fi diagnosticate simultan, inclusiv PD în cadrul aceluiași grup de diagnosticare. Când se întâmplă acest lucru, se numește „comorbiditate”.

Cercetări mai vechi din 2010, încă citate în literatura actuală, indică faptul că, în timp ce prevalența generală a HPD este scăzută, aceasta pare să fie foarte comorbidă cu alte PD, cum ar fi BPD, narcisice și PD dependente.

A fost aceasta de ajutor?

Cum sunt tratate BPD și HPD?

PD poate fi dificil de tratat. Dacă ai trăit cea mai mare parte a vieții gândind și reacționând într-un anumit mod, recunoașterea tiparelor nesuportatoare poate fi dificilă.

A dori să îmbrățișezi schimbarea poate fi și mai greu, dar nu trebuie să faci această muncă singur.

Schimbarea comportamentelor și gândurilor legate de PD are loc prin psihoterapie. Cunoscute și sub denumirea de „terapie de vorbire”, abordările de psihoterapie sunt sesiuni ghidate de terapeut care folosesc conversația pentru a construi o relație de încredere între tine și un profesionist în sănătate mintală.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia comportamentală dialectică (DBT) sunt cadre de psihoterapie dovedite adesea folosite pentru a trata PD. CBT lucrează pentru a provoca și restructura gândurile și comportamentele de bază pentru a promova schimbarea, în timp ce DBT subliniază acceptarea, atenția și dezvoltarea abilităților de coping.

Un terapeut creează un plan de tratament pe baza diagnosticului și a obiectivelor dumneavoastră individuale. Programele de sprijin comunitar și alte formate de psihoterapie, cum ar fi terapia de familie sau terapia de grup, pot face, de asemenea, parte din planul dvs.

Aflați mai multe despre găsirea terapeutului potrivit pentru dvs.

Obținerea unui diagnostic de sănătate mintală

Dacă nu sunteți sigur de unde să începeți când vine vorba de sănătatea mintală, aveți la dispoziție ajutor prin telefon sau online. Următoarele resurse vă pot ajuta să aflați mai multe despre PD sau să accesați îngrijirea în zona dvs.:

  • Linia națională de asistență a Administrației pentru abuzul de substanțe și sănătatea mintală (1-800-662-4357)

  • Findtreatment.gov
  • Findsupport.gov
  • Asociația Americană de Psihiatrie
A fost aceasta de ajutor?

HPD și BPD sunt diagnostice separate care împărtășesc teme suprapuse de comportamente spontane, intense și emoționale.

În ciuda asemănărilor lor, caracteristicile de bază ale acestor condiții sunt diferite. HPD este definită de comportamentele de căutare a atenției, în timp ce BPD implică simptome dominante de reactivitate emoțională, confuzie de identitate și impulsuri autodistructive.

Psihoterapia individualizată vă poate ajuta să învățați modalități de a schimba gândurile și comportamentele nesprijinitoare legate de PD.

Află mai multe

Discussion about this post

Recommended

Don't Miss