Erik Erikson este un nume pe care ați putea să observați că apare din nou și din nou în revistele pentru părinți pe care le răsfoiți. Erikson a fost un psiholog de dezvoltare care s-a specializat în psihanaliza copiilor și a fost cel mai bine cunoscut pentru teoria sa despre dezvoltarea psihosocială.
Dezvoltarea psihosocială este doar o expresie fantezică care se referă la modul în care nevoile individuale (psiho) ale unei persoane se îmbină cu nevoile sau cerințele societății (sociale).
Potrivit lui Erikson, o persoană trece prin opt etape de dezvoltare care se bazează una pe cealaltă. În fiecare etapă ne confruntăm cu o criză. Prin rezolvarea crizei, dezvoltăm puncte forte psihologice sau trăsături de caracter care ne ajută să devenim oameni încrezători și sănătoși.
Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erikson ne oferă o modalitate de a vedea dezvoltarea unei persoane pe parcursul întregii vieți. Dar, ca toate teoriile, are limitările sale: Erikson nu descrie modul exact în care conflictele sunt rezolvate. Nici nu detaliază cum treci de la o etapă la alta.
Indiferent, pe măsură ce citești etapele de mai jos, s-ar putea să te trezești că dând din cap în acord când te recunoști pe tine însuți sau pe copilul tău.
Etapa 1: Încredere vs. neîncredere
Naștere până la 12-18 luni
Prima etapă a teoriei lui Erikson începe de la naștere și durează până când copilul tău se apropie de prima aniversare și puțin mai departe.
Probabil ai observat ca micutul tau este total dependent de tine pentru orice: mancare, caldura, confort. Fii acolo pentru bebelușul tău oferindu-i nu numai îngrijire fizică, ci și multă dragoste – nu este nevoie să rețină mângâierile.
Oferind aceste nevoi de bază, îi înveți că pot depinde de tine. Acest lucru construiește în ei puterea psihologică a încrederii. Simțindu-se în siguranță și în siguranță, copilul tău va fi pregătit să experimenteze lumea.
Ce se întâmplă când aluneci? Poate țipi din când în când. Sau nu vrei să citești o altă poveste înainte de culcare. Nu vă faceți griji: Erikson recunoaște că suntem doar oameni.
Niciun copil nu crește într-o lume perfectă. Turbulențele ocazionale îi oferă copilului dumneavoastră o notă de precauție. Cu asta, când sunt gata să experimenteze lumea, vor fi cu ochii pe obstacole.
Dar ce se întâmplă atunci când părinții sunt în mod constant imprevizibili și nesiguri? Copiii ale căror nevoi nu sunt satisfăcute vor privi lumea cu anxietate, frică și neîncredere.
Etapa 2: Autonomie vs. rușine și îndoială
18 luni până la 3 ani
Știi că ai atins această piatră de hotar atunci când copilul tău începe să-și afirme independența. Își dau seama că pot face unele lucruri singuri – și ei insista pe acele lucruri.
Sfat profesionist: În loc să vă faceți griji dacă îngrijirea de zi vă va pune la îndoială capacitatea de a fi părinte, deoarece copilul dumneavoastră poartă pantofii pe picioarele greșite – după ce i-a pus pe ei înșiși – fiți înțelept și lăsați-l să iasă așa.
În această etapă, copilul tău are preferințe alimentare. Așa că lasă-i să-și aleagă propriile gustări. Sau lăsați-i să aleagă ce cămașă vor să poarte. (Sfat de supraviețuire: dă-le două cămăși din care să aleagă.) Sigur, vor fi momente când hainele lor pur și simplu nu se potrivesc. Rânjește și suportă pentru că a le oferi spațiu de alegere înseamnă a-i ajuta să-și construiască stima de sine.
Iată o altă problemă: copilul tău este pregătit pentru antrenamentul la toaletă. Învățarea să-și controleze funcțiile corporale le oferă un sentiment de independență sau autonomie.
Copiii care trec cu brio prin această etapă vor crede în ei înșiși și se vor simți în siguranță în abilitățile lor. Copiii cărora nu li se oferă șansa de a se afirma (în limitele stabilite de tine) se vor lupta cu sentimente de inadecvare și îndoială de sine, potrivit lui Erikson.
Etapa 3: Inițiativă vs. vinovăție
3 până la 5 ani
Aceștia sunt anii preșcolari. Pe măsură ce copilul tău interacționează social și se joacă cu ceilalți, el învață că poate lua inițiativa și poate controla ceea ce se întâmplă.
Îți poți încuraja copilul să planifice, să atingă obiective și să-și asume responsabilitatea, asigurându-te că are o mulțime de oportunități de a interacționa cu ceilalți. Lasă-i să exploreze lumea în limitele pe care le-ai stabilit. Du-i să viziteze adulții în vârstă și să ofere ciocolată. Stabiliți întâlniri de joacă pentru ei cu colegii lor.
Și nu uita că poți fi și tu un tovarăș de joacă. Oferă-i copilului tău șansa să dirijeze spectacolul, permițându-i să fie profesorul, doctorul sau funcționarul de vânzări, în timp ce tu acționezi ca student, pacient sau client.
Iată când copilul tău începe să pună întrebări nesfârșite. Uneori, filozoful tău în miniatură se va întreba unde merg câinii după ce mor, când tocmai te-ai așezat să urmărești spectacolul pe care l-ai ratat pentru că i-ai dus la o a doua întâlnire de joacă. Respirați. Adresând aceste întrebări cu interes real, investiți în imaginea de sine pozitivă a copilului dumneavoastră.
Această etapă este mult mai mult decât doar chemarea de foc. Atât prin interacțiunea socială cu ceilalți, cât și prin joacă, copilul dumneavoastră își dezvoltă încrederea în sine și învață să se bucure de un sentiment de scop.
Cu toate acestea, dacă părinții controlează sau nu-și susțin copilul atunci când iau decizii, este posibil ca acesta să nu fie echipat să ia inițiativa, să nu aibă ambiție și să fie plin de vinovăție. Sentimentele copleșitoare de vinovăție pot împiedica un copil să interacționeze cu ceilalți și îi pot descuraja creativitatea.
Etapa 4: Industrie vs. inferioritate
5 până la 12 ani
Copilul tău a ajuns la școala elementară. Aici ei învață noi abilități. Tot acolo se lărgește cercul lor de influență.
Copilul tău are o mulțime de profesori și colegi. Ei pot începe să se compare cu alții. Dacă decid că se descurcă bine la nivel școlar, pe terenul de sport, la arte sau la nivel social, copilul tău va dezvolta sentimente de mândrie și realizare. (Atenție: își vor compara familia cu alte familii.)
Dacă observi că copilul tău se luptă într-o zonă, caută o altă zonă în care să poată străluci. Ajută-ți copilul să-și dezvolte punctele forte în zonele în care are un fler natural.
Poate că nu sunt niște șuierești de matematică, dar poate că pot desena sau cânta. Sunt în mod natural răbdători cu copiii mai mici? Lasă-i să ajute să aibă grijă de frații lor.
Când copilul tău reușește, se va simți harnic și va crede că își poate stabili obiective – și le poate atinge. Cu toate acestea, dacă copiii au experiențe negative repetate acasă sau simt că societatea este prea solicitantă, ei pot dezvolta sentimente de inferioritate.
Etapa 5: Identitate vs. confuzie
12 până la 18 ani
Adolescent. Iată șansa ta de a reînnoi abilitățile de respirație profundă pe care le-ai dezvoltat când copilul tău era mic.
În această etapă de dezvoltare psihosocială, copilul dumneavoastră se confruntă cu provocarea de a dezvolta un sentiment de sine. Ei își formează identitatea examinându-și convingerile, scopurile și valorile.
La întrebările cu care se confruntă nu li se răspunde ușor: „Cine sunt eu?”, „Ce vreau să lucrez?”, „Cum mă încadrez în societate?” Aruncă în toată această confuzie întrebarea „Ce se întâmplă cu corpul meu?” și probabil îți vei aminti de frământările pe care le-ai simțit în timpul adolescenței. În călătoria lor către sine, majoritatea adolescenților vor explora diferite roluri și idei.
Cum îți poți ajuta adolescentul să rezolve cu succes acest conflict psihosocial?
Deși Erikson nu este clar, știi că încurajarea și întărirea pe care le oferi copilului tău sunt vitale pentru a-și modela identitatea personală. În plus, experiențele și interacțiunile sociale ale copilului tău modelează comportamentul și idealurile acestuia.
Adolescenții care depășesc cu succes această criză vor ieși cu un puternic sentiment de identitate. Ei vor putea să susțină aceste valori în ciuda provocărilor cu care se vor confrunta în viitor.
Dar atunci când adolescenții nu își caută identitatea, este posibil să nu dezvolte un sentiment puternic de sine și să nu aibă o imagine clară a viitorului lor. Aceeași confuzie poate domina dacă tu, în calitate de părinte, încerci să-i presezi să se conformeze propriilor tale valori și credințe.
Etapa 6: Intimitate vs. izolare
18 până la 40 de ani
Aici probabil că începi să dai din cap pe măsură ce te recunoști. Vă amintiți că am spus că fiecare etapă se bazează pe următoarea? Oamenii cu un puternic simț al identității sunt acum pregătiți să-și împărtășească viața cu ceilalți.
Acesta este momentul să investești în angajamentul față de ceilalți. Provocarea psihosocială acum – potrivit lui Erikson – este de a construi relații de dragoste pe termen lung, care să se simtă în siguranță.
Când oamenii termină această etapă cu succes, ei vin cu relații sigure, pline de angajament și dragoste.
Oamenii care nu au reușit să parcurgă cu succes etapa anterioară și nu au un puternic simț al identității sunt în general incapabili să construiască relații angajate, conform acestei teorii.
Neavând securitatea și căldura unei relații de dragoste, ei sunt mai predispuși să experimenteze singurătate și depresie.
Înrudit: Cum să recunoști și să treci peste problemele de angajament
Etapa 7: Generativitate vs. stagnare
40 până la 65 de ani
Această a șaptea etapă este caracterizată de nevoia de a dărui celorlalți. Pe frontul de acasă, asta înseamnă să-ți crești copiii. Poate însemna, de asemenea, să contribui la organizații de caritate și la evenimente comunitare care îmbunătățesc societatea.
Pe planul muncii, oamenii se străduiesc să facă bine și să fie productivi. Nu te stresa dacă nu găsești timp să încadrezi totul – poate trebuie doar să aștepți un timp până când oamenii mici din casa ta nu mai sunt atât de pretențioși.
Oamenii care parcurg această etapă cu succes au satisfacția de a ști că ai nevoie de tine. Ei simt că contribuie la familiile lor, la comunitate și la locul de muncă.
Fără feedback-ul pozitiv în aceste domenii, totuși, oamenii pot experimenta stagnare. Frustrați că nu pot să-și crească o familie, să reușească la locul de muncă sau să contribuie la societate, se pot simți deconectați. Este posibil să nu se simtă motivați să investească în creșterea personală sau în productivitate.
Înrudit: productivitatea ta nu determină valoarea ta
Etapa 8: Integritate vs. disperare
Peste 65 de ani
Aceasta este etapa reflecției. La vârsta adultă târzie, când ritmul vieții încetinește, oamenii își uită înapoi la viața lor pentru a evalua ceea ce au realizat. Oamenii care sunt mândri de ceea ce au făcut experimentează o satisfacție reală.
Cu toate acestea, persoanele care nu au finalizat etapele anterioare pot avea sentimente de pierdere și regret. Dacă își văd viața ca fiind neproductivă, devin nemulțumiți și deprimați.
Interesant este că această ultimă etapă, potrivit lui Erikson, este una a fluxului. Oamenii alternează adesea între sentimente de satisfacție și regret. Privirea în urmă la viață pentru a obține un sentiment de închidere poate ajuta să înfrunți moartea fără teamă.
Rezumatul etapelor lui Erikson
| Etapă | Conflict | Vârstă | Rezultatul dorit |
|---|---|---|---|
| 1 | Încredere vs neîncredere | Naștere până la 12-18 luni | Un sentiment de încredere și siguranță |
| 2 | Autonomie vs. rușine și îndoială | 18 luni până la 3 ani | Sentimentele de independență duc la încredere în tine și în abilitățile tale |
| 3 | Inițiativă vs vinovăție | 3 până la 5 ani | Încredere în sine; capacitatea de a lua inițiativa și de a lua decizii |
| 4 | Industrie vs inferioritate | 5 până la 12 ani | Sentimente de mândrie și împlinire |
| 5 | Identitate vs. confuzie | 12 până la 18 ani | Un puternic sentiment de identitate; o imagine clară a viitorului tău |
| 6 | Intimitate vs izolare | 18 până la 40 de ani | Relații sigure, pline de angajament și dragoste |
| 7 | Generativitate vs stagnare | 40 până la 65 de ani | Dorința de a oferi familiei și comunității și de a reuși la locul de muncă |
| 8 | Integritate vs disperare | Peste 65 de ani | Mândria pentru ceea ce ai realizat duce la sentimente de satisfacție |
Erikson credea că teoria lui era un „instrument cu care să gândim mai degrabă decât o analiză faptică”. Așa că luați aceste opt etape drept punct de plecare pe care îl folosiți pentru a vă ajuta copilul să-și dezvolte abilitățile psihosociale de care au nevoie pentru a deveni o persoană de succes, dar nu le luați drept lege.
Discussion about this post