Cele 5 etape ale durerii care vin cu un nou diagnostic medical

1. Negare

Oamenii care suferă de durere ar putea fi familiarizați cu această primă și binecunoscută etapă.

Negarea, simplu spus, este actul de respingere a realității. Negarea este adesea pe primul loc în etapele durerii, deoarece atunci când are loc o schimbare majoră în viață, mintea și corpul trebuie să lucreze pentru a procesa situația.

Când treci printr-o complicație medicală, există adesea semnale care fulgerează în corpul tău pentru a spune: „Ceva nu este în regulă”. Acestea pot fi crize, agravarea durerii cronice, simptome noi sau o varietate de alte tulburări zilnice pe care le observați.

Chiar dacă știi în mod logic că intri într-o nouă relație cu sănătatea ta când apare o nouă problemă medicală sau primești un nou diagnostic, este obișnuit să ai nevoie de timp pentru a rezolva negare înainte de a începe să procesezi exact ceea ce ești. sentiment.

La începutul ciclului durerii, ați putea nega întregul adevăr sau doar părți din realitate.

A-ți spune că acest lucru nu se întâmplă cu adevărat, că este „totul în capul tău” sau „nu atât de rău”, este o modalitate prin care mintea și corpul tău se pot proteja de tensiunea emoțională a durerii.

De asemenea, puteți minimiza severitatea situației ca o modalitate de a face față prin:

• respingerea durerii
• ignorarea simptomelor
• ascunderea simptomelor de la cei dragi
• depășind problemele de sănătate de parcă totul ar fi în regulă
• îndoindu-te de tine însuți și de validitatea preocupărilor tale

Pentru cei care nu au boli cronice, ar putea fi greu de înțeles de ce negarea este un prim pas comun în procesarea traumei medicale. Nu vrem să știm ce e în neregulă? Nu vrem să o reparăm?

Răspunsul la aceste întrebări este da: Vrem să avem o explicație pentru simptome și, într-o lume de vis, o soluție. Dar nu este atât de simplu.

Marea majoritate a afecțiunilor cronice sunt de lungă durată și oferă doar tratamente simptomatice, mai degrabă decât un tratament sau o soluție. În esență, atunci când primiți un nou diagnostic (sau dacă încă așteptați unul cu simptome în curs), realitatea timpului intervine. Cronologia se schimbă.

Dintr-o dată, nu cauți un nume care să-ți explice durerea, simptomele sau nopțile tale nedormite. Odată ce știi care este problema de bază, știi că următorul pas este să treci la tratament.

Cu toate acestea, acest pas următor poate fi adesea imposibil. Și în cazul bolilor cronice, știți că această problemă nu are neapărat o dată de încheiere.

Așadar, pentru a face față acestei noi realități – chiar dacă ai așteptat un diagnostic sau o explicație sau cineva pur și simplu să-ți spună că te crede – ai putea intra în etapa de negare pentru a încerca să te convingi că nu este așa. rău. Că nu este real.

Dacă în prezent negi cu privire la sănătatea ta, știi că acest lucru este în regulă. Dacă puteți, acordați-vă timp pentru a procesa faptele situației.

Ați putea alege să scrieți o listă cu faptele (de exemplu, „am simțit durere azi”, „Doctorul mi-a spus că am o tumoare”, „Aștept rezultatele analizelor de sânge”) până când acestea încep să se simtă reale.

De asemenea, ați putea decide să programați o oră stabilită în timpul zilei pentru a vă distrage atenția de la realitate citind o carte sau urcând maratonul unui spectacol. Să iei pauze este o modalitate excelentă de a-ți oferi spațiul de care ai nevoie pentru a procesa toate noile schimbări din viața ta până când acestea nu se simt atât de copleșitoare.

2. Furia

O altă emoție puternică pe care o poți experimenta este furia – față de tine, față de medici, față de lume.

Când furia te arde, înseamnă că cel mai probabil ai ajuns să înțelegi realitatea situației tale. Dar asta nu înseamnă neapărat că ești gata să o accepți.

Uneori, se simte mai ușor sau mai ușor de gestionat să ataci pe alții atunci când te îndoliești pentru tine.

Doctorul acela care nu te-a ascultat mai devreme? Recepționerul care ți-a programat întâlnirea imediat după o zi întreagă de muncă? Parcarea fără locuri accesibile? Vina lor.

Dar s-ar putea să te întorci și spre tine însuți, mai ales dacă ai experimentat anterior negare.

S-ar putea să vă întrebați de ce ați așteptat atât de mult să raportați modificările simptomelor sau de ce nu v-ați reumplut medicamentul. Acest lucru poate provoca multă ură de sine și vă poate afecta grav sănătatea fizică și mentală.

În aceste momente de furie, acordă-ți un moment pentru a recunoaște ceea ce simți, în primul rând. Există un motiv pentru care furia este un pas cheie în doliu – îți permite să începi să simți din nou, precum și să-ți examinezi propriile sentimente față de situație.

Când simți că ești gata să începi să renunți la mânie, există diferite strategii de coping care te pot ajuta să procesezi aceste emoții puternice, cum ar fi terapia prin artă, exersarea la prieteni și practicarea mindfulness-ului.

Dar amintiți-vă: când sentimentele de furie revin pe măsură ce treceți prin ciclul durerii, recunoașteți senzațiile și reflectați asupra modului în care se manifestă. Ți este maxilarul încleștat? S-a schimbat tonul? Evaluarea emoțiilor tale te poate ajuta să te reconectezi cu corpul tău, mai ales când corpul tău este sursa frustrării.

3. Depresie

Durerea și depresia merg adesea mână în mână.

La persoanele bolnave cronice, depresia și alte afecțiuni de sănătate mintală pot, de asemenea, adesea să încurce sau să încurce simptomele. Depresia poate agrava durerea cronică cu dureri de cap, de corp și de stomac.

Cum știi când simptomele tale sunt de la depresie sau de la o altă problemă medicală?

În primul rând, să reținem că, indiferent de unde provin simptomele – fie că este vorba de sănătate fizică, emoțională, mentală sau comportamentală – ele sunt valide.

Prea mulți bolnavi cronici au fost etichetați drept „căutători de atenție”. Această neîncredere în simptomele noastre și în corpurile noastre nu face decât să îngreuneze procesul de doliu.

Să știi că prin orice ai trece, există o comunitate de oameni care înțeleg ceea ce simți.

Acestea fiind spuse, poate fi greu să-ți susții nevoile atunci când te afli în această etapă de durere. S-ar putea să simți că nu are rost să continui să cauți un diagnostic sau un tratament. S-ar putea să-ți dorești ca toate aceste probleme să dispară.

Depresia este ceva care necesită adesea servicii suplimentare, cum ar fi consilierea. Pentru intervenția în criză, vă rugăm să căutați aceste resurse despre cum să vă mențineți în siguranță în timpul acestui proces vulnerabil.

4. Negociere sau negociere

Odată cu această etapă vine „ce-ar fi dacă”.

Dacă doctorul greșește? Dacă aș fi făcut ceva diferit (dietă, exerciții fizice, medicamente, terapie, intervenții chirurgicale etc.)? Dacă aș intra mai devreme la specialist?

Deși acest lucru nu este același lucru cu negarea, în care încerci să închizi realitatea, această etapă s-ar putea să pară similară, deoarece te gândești la toate modurile în care situația ar fi putut merge diferit.

Chiar dacă de fapt nu poți schimba trecutul (sau prezice viitorul), negocierea cu sănătatea ta poate fi o modalitate de a procesa această nouă realitate.

De fapt, chiar și după ce „terminăm” această etapă a durerii, mulți bolnavi cronici încă lucrează pentru a negocia cu abilitățile lor pe măsură ce își învață noile limite. În acest sens, etapa de negociere a durerii este una care reapare adesea pe măsură ce sănătatea noastră continuă să evolueze.

5. Acceptare

Ultima etapă a durerii este de obicei acceptarea.

Acceptarea realității. Acceptarea durerii. Acceptarea cât de diferită ar putea fi relația ta cu corpul tău acum.

Cercetările sugerează că acceptarea durerii cronice poate reduce de fapt severitatea durerii fizice și emoționale.

Acceptând-o, recunoști că este acolo fără a judeca. Apoi, puteți merge mai departe utilizând strategii de coping și diferite tratamente pentru a aborda durerea.

Este important să rețineți, totuși, că acceptarea nu înseamnă că trebuie să fii fericit sau mulțumit de tot ceea ce se întâmplă cu corpul și sănătatea ta. Acceptarea nu trebuie să însemne mulțumire.

S-ar putea să te simți în continuare furios, deprimat și copleșit de situația ta – dar este în regulă.

Relația noastră cu corpurile noastre este intima, complexă și forme mereu în schimbare.

Deși un nou diagnostic sau îngrijorare medicală poate reporni ciclul durerii, această etapă finală a acceptării este una la care lucrăm mereu.

Adevărul este că nu avem prea mult control asupra corpului nostru, ceea ce este terifiant. Nu ne putem dori să înlăturăm durerea sau boala, cum ar fi suflarea în pufături de păpădie – indiferent cât de mult ne-am strădui sau câte tulpini smulgem.

Dar putem învăța să avem încredere în ciclul durerii și să știm că aceste sentimente de pierdere sunt temporare. Mai presus de toate, putem practica puțină iertare de sine și bunătate de sine.

Ne putem permite să fim dezordonați, nebuni și umani.

Aceste sentimente și experiențe ne pot face să ne simțim vulnerabili, dar prin aceasta găsim putere. În cele din urmă, găsim întotdeauna o modalitate de a supraviețui.

Aryanna Falkner este o scriitoare cu dizabilități din Buffalo, New York. Ea este candidată la masterat în ficțiune la Universitatea de Stat Bowling Green din Ohio, unde locuiește cu logodnicul ei și pisica lor neagră pufoasă. Scrisoarea ei a apărut sau urmează să apară în Blanket Sea and Tule Review. Găsiți-o și poze cu pisica ei Stare de nervozitate.