Practic, toată lumea are îngrijorări, cel puțin ocazional, cu privire la felul în care mirosul lor. Dacă tocmai ai mâncat ceva picant sau te-ai trezit cu gura de bumbac, s-ar putea să ai dreptate când te gândești că respirația ta este mai puțin decât plăcută.
Chiar și așa, este o provocare să-ți mirosi propria respirație și să obții o lectură exactă despre dacă ai sau nu halitoză, denumirea clinică pentru respirația urât mirositoare.
Pentru că este greu să spui cum miroase propria ta respirație, unii oameni care nu au respirație urâtă cred adesea că o au, iar alții care au respirație urât mirositoare cred că nu au. Această incapacitate de a evalua cu exactitate dacă respirația ta miros sau nu este uneori denumită „paradoxul respirației urâte”.
În acest articol vom discuta dacă vă puteți măsura sau nu propria respirație urât mirositoare, cauzele potențiale ale acestei afecțiuni și cum să o evitați.
Îți simți mirosul respirației?
Nu există o explicație definitivă pentru ce este greu să-ți mirosi propria respirație. Totuși, acest fenomen se poate baza pe capacitatea sistemului nervos senzorial de a se adapta la stimulii în continuă schimbare din jurul tău. Aceasta este cunoscută sub numele de adaptare senzorială.
Informațiile senzoriale vin prin intermediul celor cinci simțuri, care sunt:
- miros
- auz
- gust
- atingere
- viziune
Simțul mirosului este foarte eficient la izolarea mirosurilor periculoase, cum ar fi fumul, și a aromelor plăcute, cum ar fi gătitul alimentelor preferate. Pe măsură ce simțul mirosului se adaptează la stimulii primiți, experiența cu care sunteți familiarizat cu aromele tinde să se estompeze și să devină mai puțin proeminente, cu condiția ca acestea să nu fie periculoase. Întrucât îți simți mereu mirosul propriei respirații și nu reprezintă un pericol pentru tine, te obișnuiești cu parfumul ei și încetezi să-l mai mirosi.
Incapacitatea de a-ți mirosi propria respirație se poate datora și anatomiei. Gura și nasul comunică între ele printr-o deschidere din spatele gurii. Acest lucru poate face dificilă mirosirea cu acuratețe a propriei respirații.
Cum să-l încerci
Dacă ați vizionat vreodată un film despre adolescenți incomozi, probabil că nu sunteți străin de vechiul truc, inspirați-vă-în-mâna-și-miros-o. În ciuda părerii Hollywood-ului asupra problemei, această tehnică nu este foarte precisă.
O modalitate mai bună de a-ți evalua manual respirația este să-ți lingi interiorul încheieturii mâinii și să-l mirosi. Mirosul respirației pe piele va fi mai ușor de captat de nas. Chiar și așa, această tehnică nu este complet sigură.
Alte moduri de a afla
Puteți încerca alte câteva metode pentru a determina dacă respirația ta miroase.
Acasa
Roagă pe cineva în care ai încredere să te informeze dacă respirația ta miroase bine sau rău.
Utilizarea unei raclete de limbă poate fi, de asemenea, benefică, atât pentru evaluarea, cât și pentru eliminarea respirației urât mirositoare. Răzuiți partea din spate a limbii, deoarece aceasta este adesea sursa de respirație urât mirositoare și miroșiți răzuitorul. Dacă miroase urât, includeți periajul limbii cu o periuță de dinți sau folosirea unei raclete zilnic în rutina de igienă orală.
La dentist
De asemenea, puteți cere stomatologului dumneavoastră un test de respirație urât mirositoare. Există mai multe tipuri:
Testul halimetrului
Acest test măsoară nivelul compusului de sulf volatil (VSC). VSC-urile sunt cauzate de o creștere excesivă a bacteriilor, fie în intestin, fie în gură.
Testele cu halimetru măsoară părți per miliard de VSC. De obicei, măsurători care variază mai sus
Testele halimetrului sunt, de asemenea, disponibile pentru cumpărare și utilizare de către consumatori. Unele dintre acestea sunt mai fiabile decât altele. Înainte de a cumpăra, întreabă-ți medicul dentist pe care îl recomandă.
Metoda organoleptică
Această metodă se bazează pe evaluarea personală a stomatologului cu privire la felul în care respirația ta miroase printr-un pai de plastic. Adesea, medicul dentist va compara expirațiile din nas cu cele ale gurii pentru a lua o hotărâre.
În unele cazuri, aceste teste se pot contrazice unele pe altele. Întrebați medicul dentist ce tip de test poate fi cel mai bun pentru dvs.
Cauzele respirației urât mirositoare
Poate doriți să vă uitați la stilul dvs. de viață pentru a determina dacă sunteți expus riscului de respirație urât mirositoare.
Igienă orală slabă
Igiena orală deficitară este una dintre cele mai frecvente cauze ale respirației urât mirositoare.
Dacă nu periați și nu folosiți ata dentară în mod regulat, particulele de alimente și bacteriile care se descompun pot rămâne prinse între dinți, provocând miros și placă. Când placa de pe dinți este lăsată și nu este curățată zilnic, se poate transforma în tartru dur sau tartru. Tartrul colectează mai multe bacterii și poate cauza formarea de pungi în gingii în jurul dinților. Aceste buzunare captează alimente și bacterii, provocând agravarea respirației urât mirositoare. Odată ce tartrul se întărește pe dinți, acesta poate fi îndepărtat doar cu o curățare dentară profesională.
Dietă
Contează și ceea ce mănânci și bei. Anumite alimente, cum ar fi usturoiul și ceapa, sunt renumite pentru că provoacă respirație urât mirositoare, deoarece conțin compuși producători de sulf. Când mănânci alimente cu aromă puternică sau foarte condimentate, mirosurile lor pot persista în gură. Uleiurile lor sunt, de asemenea, transmise din stomac în fluxul sanguin și, eventual, în plămâni, unde vă poate afecta mirosul respirației timp de câteva zile.
Alți infractori cu respirația urât mirositoare includ băuturile alcoolice, cafeaua și țigările.
Gură uscată
Gura uscată poate fi o cauză a respirației urât mirositoare. Saliva ajută la curățarea gurii. Dacă nu produceți suficientă salivă, alimentele și bacteriile care formează mirosuri pot rămâne în gură, provocând respirația urât mirositoare. Condițiile medicale care au ca simptom gura uscată, cum ar fi diabetul, pot fi un factor.
Conditii de sanatate
Unele afecțiuni medicale sunt cauze potențiale ale respirației urât mirositoare, cum ar fi:
- infectii sinusurilor
- infectii pulmonare
- insuficienta hepatica
- BRGE
În unele cazuri, boala sau boala vă pot face ca respirația să capete un miros asemănător cu fecalele.
Sfaturi pentru a curăța respirația urât mirositoare
- Spalatul si folosirea atei dentare dupa fiecare masa este una dintre cele mai usoare modalitati de a elimina multe cazuri de respiratie urat mirositoare.
- Într-un pic și nu te poți peri? Atingerea de gumă de mentă fără zahăr este un înlocuitor bun, temporar.
- Dacă limba ta pare acoperită, folosirea unei raclete pentru limbă poate ajuta la reducerea halitozei.
- Dacă ai acumulare de placă sau tartru pe dinți, o curățare temeinică la cabinetul stomatologului te va ajuta. Menținerea pasului cu curățările dentare de cel puțin două ori pe an va ajuta la ținerea la distanță a respirației urât mirositoare.
- Dacă gura uscată este o problemă, utilizați o apă de gură concepută pentru a remedia această afecțiune. De asemenea, puteți încerca să sugeți cuburi de gheață, gumă fără zahăr sau bomboane tari fără zahăr. Există, de asemenea, înlocuitori de saliva fără prescripție medicală care pot ajuta la eliminarea gurii uscate.
- Fumatul iti face gura sa aiba un miros si un gust urat. Renunțarea la fumat este cea mai bună opțiune, dar dacă nu sunteți pregătit să faceți acest pas, încercați să vă spălați pe dinți sau să utilizați mentă pentru respirație imediat după ce fumați.
- Încercați să serviți pătrunjel proaspăt în farfurie. Mestecarea pătrunjelului poate ajuta la împrospătarea respirației și la eliminarea mirosurilor cauzate de alimente.
Linia de jos
Respirația urat mirositoare este o problemă comună care este greu de autodiagnosticat cu exactitate. S-ar putea să-ți dai seama dacă ai respirație urât mirositoare, ținându-ți mâinile peste gură și nas sau lingându-ți interiorul încheieturii mâinii și mirosind-o.
Respirația urat mirositoare este adesea cauzată de o igiena orală deficitară. Periajul și folosirea aței dentare în mod regulat pot contribui în mare măsură la remedierea acestei afecțiuni. Ceea ce mănânci și bei joacă, de asemenea, un rol. În unele cazuri, o afecțiune medicală subiacentă poate fi de vină.
Discussion about this post