Scolioza neuromusculară se datorează unor afecțiuni neurologice subiacente, cum ar fi paralizia cerebrală, care slăbesc mușchii. Tratamentul ar putea include înrădăcinare, kinetoterapie și intervenții chirurgicale.
Scolioza este o curbă anormală a coloanei vertebrale. Scolioza neuromusculară este unul dintre cele trei tipuri principale de scolioză. Scolioza idiopatică și scolioza congenitală sunt celelalte două.
Scolioza neuromusculară rezultă din afecțiuni care afectează nervii și mușchii. Când mușchii devin spastici, rigidi sau slabi, nu pot oferi coloanei vertebrale sprijinul de care are nevoie. Și acest lucru poate duce la curbură.
Tratamentul pentru scolioza neuromusculară depinde de severitate și de afecțiunea de bază, dar poate include întovărășire, kinetoterapie sau intervenție chirurgicală.
Ce cauzează scolioza neuromusculară și cine este expus riscului?
Scolioza neuromusculară se datorează unor afecțiuni neurologice subiacente care afectează nervii și mușchii, cum ar fi spina bifida sau paralizia cerebrală.
Nu toată lumea cu o afecțiune neurologică dezvoltă scolioză neuromusculară. Persoanele care o fac ar putea prezenta simptome progresive de-a lungul anilor. Simptomele scoliozei neuromusculare includ o curbă vizibilă a coloanei vertebrale, dureri de spate, dificultăți de mers și probleme cu echilibrul și postura. Dacă afecțiunea progresează sau este severă, poate provoca complicații precum dificultăți de respirație.
De obicei, scolioza neuromusculară este mai severă la persoanele cu afecțiuni care îi împiedică să meargă. Se agravează adesea în timpul copilăriei și adolescenței. Simptomele ar putea fi mai vizibile în aceste perioade.
Care este diferența dintre scolioza idiopatică și cea neuromusculară?
Scolioza idiopatică și neuromusculară sunt cele două tipuri principale de scolioză observate la copii și adolescenți.
- Scolioza idiopatică este scolioza fără o cauză cunoscută. Aceasta înseamnă că se dezvoltă de la sine și nu este rezultatul unor condiții de bază.
- Scolioza neuromusculară este cauzată de o afecțiune neuromusculară subiacentă. Când cineva are scolioză neuromusculară, curba coloanei vertebrale este o complicație a unei alte afecțiuni.
Ce tulburări neuromusculare sunt asociate cu scolioza?
Câteva tulburări diferite sunt legate de scolioză. Unele afecțiuni fac un copil mai probabil să dezvolte scolioză decât altele, dar nicio afecțiune nu provoacă întotdeauna scolioză.
Condițiile neurologice legate de scolioză includ:
- Paralizie cerebrală: Paralizia cerebrală cauzează lipsa controlului muscular și slăbiciune musculară. Copiii cu paralizie cerebrală pot prezenta tulburări de coordonare, mișcare necontrolată și incapacitate de a merge independent. Slăbiciunea musculară și lipsa de control pot duce, de asemenea, la un sprijin slab al coloanei vertebrale, ducând la scolioză.
- Spina bifida: Spina bifida este o afecțiune care apare atunci când coloana vertebrală și măduva spinării nu se dezvoltă corespunzător în uter, lăsând nervii expuși. Fără o coloană și măduva spinării complet formate, se poate dezvolta o curbă.
- Distrofie musculara: Distrofia musculară este numele unui grup de afecțiuni care provoacă slăbiciune progresivă a mușchilor scheletici. Fără sprijin muscular din jurul coloanei vertebrale, se poate dezvolta scolioza.
- Ataxia lui Friedreich: Ataxia lui Friedreich este o afecțiune moștenită rară care provoacă leziuni nervoase progresive pe măsură ce o persoană îmbătrânește. Aceasta duce la slăbiciune musculară și cauzează o lipsă de sprijin pentru coloana vertebrală.
- Leziuni ale măduvei spinării: Leziunile măduvei spinării pot deteriora nervii, ducând la slăbiciune și eventual curbură.
- Tumori: Tumorile măduvei spinării pot apăsa nervii, provocând leziuni, slăbiciune și curbură.
Cum se tratează scolioza neuromusculară?
Nu există un remediu pentru scolioza neuromusculară, dar tratamentul poate ajuta la prevenirea agravării curburii. De asemenea, poate ajuta la reducerea simptomelor, cum ar fi durerea, și la reducerea riscului de complicații, cum ar fi dificultăți de respirație.
Tratamentul scoliozei neuromusculare depinde de severitatea și starea de bază. Opțiunile includ:
- Concentrare: Bracing poate susține coloana vertebrală și poate preveni agravarea curburii în timpul creșterii copilăriei.
- Instrumente și ajutoare adaptive: Instrumentele adaptive, inclusiv modificările scaunului cu rotile și alte ajutoare care pot fi utilizate în viața de zi cu zi, sunt adesea utile pentru persoanele cu scolioză neuromusculară.
- Fizioterapie: Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea unor domenii precum forța, echilibrul și stabilitatea.
- Interventie chirurgicala: Chirurgia de fuziune spinală este o opțiune pentru persoanele cu scolioză neuromusculară. Această intervenție chirurgicală implică utilizarea tijelor metalice și a altor instrumente speciale pentru a îndrepta și a stabiliza coloana vertebrală pentru a corecta curba.
Chirurgia de fuziune a coloanei vertebrale are adesea rezultate bune și poate îmbunătăți calitatea vieții copiilor și adulților cu scolioză care au aceasta, dar nu este un remediu pentru această afecțiune. Chirurgia poate stabiliza coloana vertebrală, poate preveni înrăutățirea curburii și poate corecta curbura, dar nu va face coloana complet dreaptă.
Scolioza neuromusculară este un tip de scolioză care rezultă dintr-o afecțiune neurologică subiacentă care afectează nervii și mușchii. Apare atunci când starea de bază slăbește mușchii care susțin coloana vertebrală sau nervii care afectează controlul muscular. Această lipsă de sprijin din partea mușchilor din jur poate duce la curbura coloanei vertebrale.
Tratamentul pentru scolioza neuromusculară depinde de severitate și de afecțiunea de bază, dar poate include kinetoterapie, ortofături sau intervenții chirurgicale.
Tratamentul nu va vindeca scolioza neuromusculară, dar poate ajuta la gestionarea simptomelor, la prevenirea complicațiilor și la oprirea agravării curburii coloanei vertebrale.
Discussion about this post