Primirea unui diagnostic de scleroză multiplă (SM) a fost validatoare și copleșitoare pentru Chelsey Horn, dar de atunci a învățat să aibă grijă de ea însăși și să trăiască o viață plină.
În februarie 2012, eram un student universitar ocupat, făcând tot posibilul să-mi mențin clasa A în timp ce făceam un curs complet și lucram la două locuri de muncă cu fracțiune de normă.
Dar toate acestea s-au prăbușit când am auzit cuvintele: „Dna. Horn, ai ceva numit scleroză multiplă.”
A avea un nume pentru toate simptomele mele misterioase a fost atât de valid. Dar a fost și incredibil de copleșitor.
O mie de întrebări s-au învârtit în mintea mea. Aș putea să termin școala sau să mă angajez? Cum ar afecta asta relațiile mele? Și, cel mai important, aș fi bine?
Au trecut 12 ani de la diagnosticul meu. De atunci, am învățat atât de multe. Încă nu am toate răspunsurile, dar am găsit câteva modalități de a-mi gestiona starea și de a trăi o viață foarte plină.
Ascultându-mi corpul
Navigarea în urcușurile și coborâșurile SM poate fi o provocare. În unele zile, mă simt uimitor și pot bifa totul de pe lista mea de lucruri de făcut. În alte zile, sarcinile simple – cum ar fi dușul – sunt dificile.
De aceea îmi place să mă verific cu corpul meu și să evaluez cum mă simt. În fiecare dimineață, îmi iau 10 minute pentru a-mi scrie obiectivele pentru ziua în jurnal și pentru a înregistra orice simptome pe care le întâmpin.
Dacă nu mă simt bine, voi încerca să-mi ajustez programul și voi acorda prioritate mai multă odihnă. Dar, cel mai important, încerc să nu exagerez în zilele bune.
Cer ajutor când am nevoie
Una dintre cele mai bune lecții pe care mi le-a învățat MS este că este în regulă să cer ajutor. Este ceva cu care m-am luptat cu adevărat în trecut. Dacă sunt sincer, încă mă lupt cu sentimentele de vinovăție când cer sprijin.
Când acele sentimente ies la suprafață, încerc să nu mă judec prea aspru. În schimb, încerc să reîncadrez felul în care privesc să cer asistență.
Îmi place foarte mult discursul TEDx al lui Brené Brown, „The Power of Vulnerability”. M-a ajutat să realizez că a cere ajutor este o oportunitate de a promova relații mai profunde cu cei dragi și cu mine.
Dacă vă luptați cu sentimente similare, vă recomand cu căldură să îl ascultați!
Stabilirea unor limite sănătoase
A învăța să stabilesc limite este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată pentru sănătatea mea. Înainte de diagnosticul meu, îmi era frică să spun „nu” planurilor.
Aș avea atât de multă anxietate în legătură cu dezamăgirea oamenilor. Dar încercarea de a-i face pe plac tuturor din jurul meu m-a lăsat bolnav, obosit și stresat.
Stabilirea unor limite sănătoase m-a ajutat să îmi protejez mai bine sănătatea fizică și mentală. Acum, când nu mă simt bine, este mai ușor să spun „nu” unei invitații.
De asemenea, am învățat că cei care mă susțin vor înțelege dacă nu pot face ceva. Și am învățat să-mi impun politicos limitele atunci când oamenii bine intenționați oferă sfaturi nesolicitate pentru gestionarea SM.
Hrănindu-mi corpul
Nu există o dietă universală pentru gestionarea SM. Dar am devenit mai intenționat cu privire la alegerile mele alimentare de-a lungul anilor.
Nu mă înțelege greșit, am un mega-dulci și iubesc chipsurile. Dar, când mănânc aceste alimente, observ că mă simt leneș și încețoș mental.
De aceea, încerc să mă concentrez pe consumul de alimente bogate în nutrienți, antiinflamatorii. De asemenea, deoarece am alergii alimentare și deficiențe nutriționale, lucrez cu un dietetician înregistrat pentru a mă asigura că nevoile mele alimentare sunt îndeplinite.
Având la îndemână planuri de masă sănătoase ajută la eliminarea ghiciurilor de la cumpărături. Încerc să mă aprovizionez cu fructe colorate, legume fibroase și proteine slabe. În plus, îmi place să-mi încep ziua cu un shake proteic plin de legume.
Mâncând astfel, mă ajută să mă simt mai bine și observ că am mai multă energie și o concentrare mai bună.
Adaptarea la mediul meu
Îmi place să gătesc mâncăruri proaspete. Dar uneori am o dexteritate redusă a mâinilor când sunt într-o criză. De aceea am investit în câteva gadget-uri care îmi fac bucătăria mai sigură și mai accesibilă.
Ustensilele adaptive facilitează pregătirea alimentelor, cum ar fi tăierea și tăierea produselor. Și, dacă nu pot deșuruba un capac, voi întinde mâna după mănușile mele pentru deschiderea borcanelor sau deschizatorul electric de conserve.
Pentru a combate uitarea, am un calendar de perete pentru a urmări datele importante pentru lucruri precum facturile și programările la doctor. De asemenea, îmi păstrez suplimentele și rețetele într-un organizator săptămânal de pastile.
Practicarea auto-îngrijirii
Dezvoltarea sistemelor de auto-îngrijire m-a ajutat să gestionez mai bine stresul. Când am o zi grea, îmi place să mă relaxez cu o baie cu sare Epsom sau cu un curs de yoga.
În ultimul timp, am învățat cum obiceiurile de somn afectează sănătatea creierului. Când nu prioritizez odihna, observ că mă simt groaznic a doua zi. De aceea încerc să evit să mă uit la televizor sau să derulez pe telefon înainte de culcare.
În schimb, îmi place să citesc o carte și să beau niște suc de cireșe. Când sunt în concordanță cu rutina mea de îngrijire personală, îmi stimulează starea de spirit și mă ajută să mă simt odihnit.
Chelsey este scriitoare și strateg de conținut din Atlanta. Când nu se află în fața computerului, probabil o veți găsi citind, făcând drumeții sau petrecând timp cu câinii ei, George și Beatrice.
Discussion about this post