Prezentare generală
Ce este amnezia disociativă?
Amnezia disociativă este o afecțiune în care o persoană nu își poate aminti informații importante despre viața sa. Această uitare poate fi limitată la anumite domenii specifice (tematice) sau poate include o mare parte din istoria vieții și/sau identitatea persoanei (general).
În unele cazuri rare numite fugă disociativă, persoana poate uita majoritatea sau toate informațiile personale (nume, istoric personal, prieteni) și uneori poate chiar să călătorească într-o locație diferită și să adopte o identitate complet nouă. În toate cazurile de amnezie disociativă, persoana are o pierdere de memorie mult mai mare decât ar fi de așteptat în cursul uitării normale.
Amnezia disociativă este una dintr-un grup de afecțiuni numite tulburări disociative. Tulburările disociative sunt boli mintale în care există o defalcare a funcțiilor mentale care funcționează în mod normal fără probleme, cum ar fi memoria, conștiința sau conștientizarea și identitatea și/sau percepția.
Simptomele disociative pot fi ușoare, dar pot fi și atât de severe încât împiedică persoana să funcționeze. Ele pot afecta, de asemenea, relațiile și activitățile de muncă.
Cât de frecventă este amnezia disociativă?
Amnezia disociativă este rară; afectează aproximativ 1% dintre bărbați și 2,6% dintre femei din populația generală. Mediul joacă și el un rol. Ratele de amnezie disociativă tind să crească după dezastre naturale și în timpul războiului.
###
Simptome și cauze
Ce cauzează amnezia disociativă?
Amnezia disociativă a fost legată de stres copleșitor, care poate fi cauzat de evenimente traumatice precum război, abuz, accidente sau dezastre. Este posibil ca persoana să fi suferit trauma sau doar să fi fost martoră. Poate exista o conexiune genetică (moștenită) în amnezia disociativă, deoarece rudele apropiate au adesea tendința de a dezvolta amnezie.
Care sunt simptomele amneziei disociative?
Există trei tipuri sau modele de amnezie disociativă:
- Localizat: Pierderea memoriei afectează anumite domenii ale cunoașterii sau părți ale vieții unei persoane, cum ar fi o anumită perioadă din copilărie sau orice despre un prieten sau un coleg de muncă. Adesea, pierderea memoriei se concentrează pe o anumită traumă. De exemplu, o victimă a infracțiunii poate să nu-și amintească că a fost jefuită sub amenințarea armei, dar își poate aminti detalii din restul acelei zile.
- generalizat: Pierderea memoriei afectează părți majore din viața și/sau identitatea unei persoane, cum ar fi incapacitatea de a vă recunoaște numele, locul de muncă, familia și prietenii.
- Fugă: Cu fuga disociativă, persoana are amnezie generalizată și adoptă o nouă identitate. De exemplu, un manager de mijloc a fost transferat pentru promovare. Nu s-a întors acasă de la serviciu și a fost raportat ca dat dispărut de către familia sa. A fost găsit o săptămână mai târziu, la 600 de mile depărtare, trăind sub un alt nume, lucrând ca bucătar pe scurt. Când a fost găsit de poliție, nu a putut recunoaște niciun membru al familiei, prieten sau coleg și nu a putut spune cine era sau explica lipsa de identificare.
Amnezia disociativă este diferită de amnezia cauzată de probleme medicale, cum ar fi boli, accidente vasculare cerebrale sau leziuni cerebrale. În amnezia cauzată medical, recuperarea amintirilor este rară și, în general, un proces lent și treptat.
Majoritatea cazurilor de amnezie disociativă sunt relativ scurte. Adesea, amintirile revin brusc și complet. Recuperarea memoriei poate fi declanșată de ceva din împrejurimile persoanei sau în terapie.
De asemenea, oamenii care suferă de amnezie medicală sunt supărați de pierderea memoriei, în cazul în care majoritatea persoanelor cu amnezie disociativă par să aibă surprinzător de puțină îngrijorare cu privire la amnezia lor.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată amnezia disociativă?
Dacă un pacient prezintă simptome de amnezie disociativă, medicul va efectua un istoric medical complet și un examen fizic. Deși nu există teste de laborator pentru a diagnostica tulburările disociative, medicul poate folosi teste de sânge sau imagistică (raze X, tomografii sau RMN) pentru a se asigura că pacientul nu are o boală fizică sau efecte secundare ale unui medicament.
Dacă persoana nu are o boală fizică, ar putea fi îndrumată către un profesionist în sănătate mintală, cum ar fi un psihiatru, psiholog sau asistent social psihiatru. Acest îngrijitor efectuează un interviu clinic pentru a obține o imagine completă a experiențelor persoanei și a funcționării curente. Unii psihiatri și psihologi pot folosi teste specializate sau un interviu standard, cum ar fi Interviul clinic structurat pentru disociere (SCID-D).
###
Management și tratament
Cum se tratează amnezia disociativă?
Obiectivele tratamentului pentru amnezia disociativă sunt de a ameliora simptomele, de a se asigura că pacientul și cei din jur sunt în siguranță și de a „reconecta” persoana cu amintirile pierdute. De asemenea, tratamentul urmărește să ajute persoana:
- Tratați și gestionați în siguranță evenimentele dureroase.
- Dezvoltați noi abilități de adaptare și abilități de viață.
- Reveniți la funcționare cât mai bine posibil.
- Îmbunătățiți relațiile.
Cea mai bună abordare de tratament depinde de persoană, de tipul de amnezie și de cât de severe sunt simptomele. Cel mai probabil, tratamentul include o combinație a următoarelor metode:
- Psihoterapie: Psihoterapia, numită uneori „terapie de vorbire”, este principalul tratament pentru tulburările disociative. Acesta este un termen larg care include mai multe forme de terapie.
- Terapie cognitiv comportamentală: Această formă de psihoterapie se concentrează pe schimbarea tiparelor de gândire, sentimentelor și comportamentelor dăunătoare.
- Desensibilizarea și reprocesarea mișcărilor oculare: Această tehnică este concepută pentru a trata persoanele care au coșmaruri continue, flashback-uri și alte simptome ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD).
- Terapie dialectic-comportamentală: Această formă de psihoterapie este destinată persoanelor cu tulburări severe de personalitate (care pot include simptome disociative) și are loc adesea după ce persoana a suferit abuz sau traumă.
- Terapie de familie: Acest lucru ajută familia să învețe despre tulburare și îi ajută pe membrii familiei să recunoască dacă simptomele pacientului revin.
- Terapii creative (de exemplu, terapie prin artă, terapie prin muzică): Aceste terapii permit pacienților să exploreze și să-și exprime gândurile, sentimentele și experiențele într-un mediu sigur și creativ.
- Meditaţie si tehnici de relaxare: Acestea îi ajută pe oameni să-și gestioneze mai bine simptomele disociative și să devină mai conștienți de stările lor interne.
- Hipnoza clinica: Acesta este un tratament care folosește relaxarea intensă, concentrarea și atenția concentrată pentru a obține o stare diferită de conștiință și le permite oamenilor să exploreze gândurile, sentimentele și amintirile pe care le-ar fi ascuns de mintea lor conștientă.
- Medicament: Nu există medicamente pentru tratarea tulburărilor disociative. Cu toate acestea, persoanele cu tulburări disociative, în special cele cu depresie și/sau anxietate, pot beneficia de tratament cu medicamente antidepresive sau anti-anxietate.
Persoanele cu amnezie disociativă răspund de obicei bine la tratament. Dar progresul și succesul depind de multe lucruri, inclusiv de situația de viață a persoanei și dacă are sprijinul familiei și prietenilor.
###
Perspective / Prognoză
Care este perspectiva persoanelor cu amnezie disociativă?
Pentru majoritatea persoanelor cu amnezie disociativă, memoria revine în cele din urmă, uneori încet și alteori brusc, ceea ce face ca perspectiva generală să fie foarte bună. În unele cazuri, totuși, persoana nu este niciodată capabilă să-și recupereze pe deplin amintirile pierdute.
Pentru a îmbunătăți perspectiva unei persoane, este important să tratați orice problemă de amnezie disociativă cât mai curând posibil. De asemenea, este important să tratați orice alte probleme sau complicații, cum ar fi depresia, anxietatea sau abuzul de substanțe.
Discussion about this post